...si ingerii plang...

Da! Si ingerii plang, nu numai baietii, asa cum se lauda cei de la Holograf... De ce plang ingerii? De ce sa nu planga? doar sunt si ei parte din...existenta noastra umila si plina de inexactitate..., fac parte dintrun ireal conjugat, fac parte din...iluzia noastra cea de toate zilele! all my memories...Toate amintirile mele despre "cineva" sunt, doar amintiri (din pacate sau din fericire, inca nu stiu, dar stiu sigur ca acum sunt doar amintiri)... Oare de ce imi face placere sa ma gandesc la acea fata, sa vorbesc despre ea, desi stiu bine ca ce a fost, a trecut si chiar daca acele sentimente ale mele pentru ea se vor mai plimba prin inima mea, o bucata de timp (pana voi reusi sa accept si altceva, pe altcineva)... Sincer, a aparut cineva, dar nu vreau sa ma hazardez iar pe un teritoriu minat si sa trec prin ceva ce tocmai am reusit sa inchei (mai mult sau mai putin); incet, incet, pas cu pas, sentiment cu sentiment, le voi pune intro alta camara a inimii mele, intrun spatiu destinat amicitiei...

Pare un strigat, disperat, de ajutor, un strop de nemurire intro lume nebuna si plina de resentimente sau o pata de necunoscut pe teritorii abrupte...;de ce nu, pare, poate un strigat de lupta; o lupta in care ne implicam cu totii, unii isi accepta soarta, altii isi plang de mila si nu vor sa cada in capcana, negandu-si astfel existenta si sentimentele. Tot mai des aud "versuri" de genul: "oare de ce nu se gandeste cineva si la mine?"; "de ce sunt singur/a?"; "de ce nu gasesc pe cineva care sa ma accepte asa cum sunt?", etc. Chiar asa sa fie? Chiar nu e nimeni care sa vada...lacrimile in care scladam singuratea, tristetea si de ce nu, sa recunoastem, disperarea? In jurul nostru sunt oameni si oamneni, diferite caractere, personalitati, diferite figuri care ne marcheaza existenta vrand-nevrand, oameni pe care ii respingem pentru ca...nu sunt destul de buni pentru noi, nu sunt caracterele potrivite, nu sunt...partile geometrice ale inimii noastre la care tanjim! Romanticii, visatorii si-au creat o imagine a jumatatii perfecte, dupa articolele din ziare, personajele atragatoare din televiziune, filme sau din lumea show-bizzzz-ului; o imagine care ne-ar putea ruina viata (care si asa e prea scurta, ca sa mai alergam dupa himere ascunse in nu stiu ce colt de natura randomizata), cautam oameni care sa se apropie perfectiunii noastre, stilului, genului care ni se potriveste; recunosc, sunt unul dintre acei romantici, care a alergat dupa astfel de himere, pana acum cateva luni, cand m-am cumintit! :D Cine e personajul de pe "sticla" care imi place mult, mult de tot? e....Hilary Duff! :P foarte frumoasa fata...,dar ramane doar un accesoriu pe care nu mi-l pot permite! Acum trebuie sa alerg dupa ceva real, ceva ce se afla in fata mea... Nu zic ca nu am intalnit fete care sa-i semene lui Hil; chiar am intalnit...3, dar ca personalitate, comportament, gandire, nu erau tocmai ce mi-as fi dorit. Dar mi-am dat seama ca nu aici e sfarsitul lumii; am in fata oameni care sa nu-i semene nici pe departe lui Hilary, nici fizic, nici teatral, scenic... Sunt oameni ca noi, dintre noi, pentru noi! Evident ca nu iti place oricine, ptr ca ai un minim de mandrie in care nu te lasa sa accepti orice iti iese in cale: ala e sarac, ala e dus cu pluta, ala e cam urat, ala are un nivel sub mediu de gandire si/sau inteligenta si tot asa. Motive sunt multe! I had enough..., cum spun dragii mei fratiori, cei de la Breaking Benjamin; don't be afraid to...dance with the devil. :P Vreau sa incerc si alta salata, altfel de mancare, decat cea obisnuita; vreau sa am langa mine si alte fete, decat cele care semana putin cu Hilary Duff, fete care merita sa fie iubite, sa fie pretuite, sa fie sarea si piperul vietii! :) Oficial, declar ca nu mai sufar pentru acea fata de care eram indragostit nebuneste pana acum cateva zile! NU e bine nici pentru mine, dar nici pentru ea (aa, ea nu seamana deloc cu Hilary Duff :P)

Si totusi, de ce plang ingerii? This is an "unknow soldier" on the battlefield of love; this is...me, then... Ingerii plang pentru ca ii respingem, ii renegam, le defaimam imaginea, existenta, caldura si ne prefacem ca nu avem nevoie de aripile lor protectoare!
Cine sunt acesti ingeri? Fiecare dintre noi este un inger pentru cel/cea la care tinem...

"Pentru lume, esti doar o persoana, dar pentru mine, esti lumea toata!"...simplu; foarte simplu!

Silence!

I'm walking on sunshine... You think that you deserve it... That could be magic... sunt cateva titluri de...muzici, melodii care cam au legatura cu simtirile noastre de fiinte inteligente ! like it or leave it...cam asa ar trebui sa ne exprimam atunci cand persoana de langa noi isi conjuga aerul de superioritate, dorinta de dominare, starea labila de exprimare, lipsa curajului de a fi la egalitate cu cel/cea pe care il/o iubeste! Tot stau si ma gandesc (desi, sincer, nu cred ca ar trebui, nu cred ca e bine sa ma tot gandesc) la...o fiinta tare draguta pe care am cunoscut-o anul acesta, intro zi insorita de mai (bine, nu e mai, dar asa suna mai bine, decat martie sau aprilie ). :P Inainte sa o cunosc, ma gandeam ca nu voi mai cunoaste niciodata o fata care sa ma faca sa ma indragostesc, sa simt ceva....puternic in suflet, sa ma faca sa sufar si sa ma bucur enorm, in acelasi timp, dar uite ca s-a intamplat! Am reintalnit acel feeling, dupa.....ani! A fost super, chiar daca deznodamantul nu a fost chiar o poveste de iubire, ca-n...."povesti" sau ca intrun film siropos de dragoste, in care rolurile principale le detin doi monstri sacri ai cinematografiei si anume Angelina Jolie si Antonio Banderas, in "Original Sin" sau...cum zice Stefan Banica jr. "te-am vazut, intro seara de mai, te'am placut...;eu aveam parul scurt, ea balai...[...]" Oricum, nu mai conteaza ce zic unii sau altii. Ce conteaza e ca se poate..., se poate sa se intample ceva "acolo" chiar si atunci cand ti-ai pierdut si ultima picatura de speranta....

....prietenii mei ma bat tot timpul la cap ca nu vreau sa aleg, ca sunt prea pretentios, fata aia, fata cealalta nu..., ca sunt atatea fete frumoase, dar eu "nu le vad". NU e vorba ca nu le vad sau ca nu as incerca ceva cu vreuna dintre ele (si cand spun "a incerca", nu ma refer la sex :D ;prima treapta a piramidei lui Maslow (in care gasim...nevoile fiziologice) este, evident, o nevoie pentru toata lumea, dar aceasta nevoie ar trebui sa fie legata cu cea de-a 3-a treapta, in care sunt nevoile de apartenta sociala, nevoia de acceptare...si aici ajung, iar la concluzia...making a friend, takes a moment, being a friend, takes a lifetime; ...iar de aici concluzia: imprieteneste-te cu cea pe care o iubesti, fi-i frate, fi-i tata, dar mai presus de toate, fi-i amic, ajut-o, intelege-o, iubeste-o mai preusus de orice si pretuieste-o ca si cum ar fi ultima si singura fiinta de pe pamant!!! ...acea fata, chiar si acum ma face sa simt si sa ma simt indragostit... de ea, atat de...dornic sa o strang la piept, tare, tareee de tot, sa-i simt fiecare vibratie, fiecare bataie a inimii ei, sa-i simt dulcea rasuflare, parfumul catifelat al pielii, "mireasma" divina emanata de privirea ei seducatoare si inocenta, buzele..., buzeleee atat de...moi, atat de siropoase, atat de...provocatoare si senzuale!!! de ce stau, nu? de ce astept?! sau....ce vreau, defapt? vreau sa....

nu spun ce vreau, dar nu din cauza ca ar fi ceva "urat", ptr k nu e; e doar dorinta mea de a fi in silencio stampa :P.

If you're gone...

Misto melodia! Dar imi dau seama ca multa lume nu o stie... E melodia celor de la Matchbox Twenty; una dintre putinele formatii pe care le prefer... De ce-mi place? Imi place timbrul vocal al lui Rob, imi place stilul rock alternativ pe care il performa, iar pe langa Matchbox, imi place mult si Breaking Benjamin cu melodii la fel de super (melodii rock, cik putin metal)...

If you're gone... e o melodie de suflet, o melodie de...dor strain, un soi de durere nepriceputa rascolita de nebuniile avansate ale pesimismului! Singura diferenta care se intrevede pe cararile sentimentelor, diferenta dintre real si ireal, dintre cunoscut si necunoscut, intre iluzie si adevar este pasiunea! Daca faci ceva, orice, din pasiune, ai vaga impresie ca.....te simti cat de cat implinit, multumit de tine, multumit de ce ai realizat. Ma uitam recent la un cuplu..., un cuplu care isi deroga existenta, un cuplu care sa taraie in coate, incercand sa arate "cuiva" ca se iubesc, ca tin unii la altii si poate ca se chinuie prea mult sa se iubeasca nedandu-si niciunul seama ca defapt isi fac rau unul altuia pacalind natura sau....incercand sa se pacaleasca pe ei insisi ca pacalesc "natura"! E un soi de nebunie ne-curata, o pierdere de timp sa incerci sa te faci sa crezi ca iubesti pe cineva, cand, defapt nu e asa, nici pe departe!!!!! Ce rost are sa te prefaci? Crezi ca daca esti impreuna cu cineva esti mai fericit? Te simti mai bine? Singuratatea in doi e mai dureroasa decat singuratatea singulara! Am trait sentimentul si stiu ce zic si....mai stiu ca nu as vrea sa-l retraiesc; chiar deloc... Ai tot timpul senzatia ca nu esti bagat in seama, ca nu esti luat in serios, ca parerea ta nu conteaza, vrei sa strangi persoana iubita la piept, sa simti acea flacara nebuna cum te cuprinde, vrei sa simti.....o siguranta nebuna, sa te simti cea mai importanta persoana de pe pamant, sa.....fii tu insuti in compania celui iubit, dar din pacate nu ai parte de nici una dintre cele enumerate. De ce? A cui e vina? E vina celui care iubeste sau e vina celui iubit? E vina mea ca nasc sentimente profunde si ca vreau sa.....mi te daruiesc totalmente sau e vina ta ca nu stii sa ma accepti, sa-mi accepti darul, care poate nu e cel mai consistent, dar e...sincer si real?

E vina lui Dumnezeu ca ne-a dat iubirea, sentimentul acesta mirific pe care noi nu-l intelegem, oricat ne-am da cu capul de pereti! E vina lui Dumnezeu ca nu ne-a dat si un manual cu instructiuni de utilizare ale sentimentelor, poate si un dictionar de multilingvism sentimental si o harta a sufletului fiecaruia dintre noi...

fara...ea!

astazi ma simt ceva mai bine! :D nu vreau sa mai vorbesc despre experiente...."uitate", despre trairi dureroase, ptr k toata lumea le traieste, dar nu toata lumea le simte iar .... chestia asta intristeaza.... :(

ma gandeam la acea fata pe care o plac atat de mult (defapt, ma gandesc zi si noapte la ea), dar din pacate nu pot face nik, ptr k are prieten, iar eu, ca un omulet plin de bun simt ce sunt, nu fac nimic; nu vreau sa ma bag intre ei, desi as vrea... Ma limitez doar la a vorbi cu ea, din cand in cand, pentru ca imi place sa-i aud vocea, mi-o imaginez atat de aproape.... Atat de...gingasa, de inocenta, de frumoasa, iar zambetul ei ar face pana si ingerii sa roseasca si sa se indragosteasca de el; ochii ei caprui ascund o parte a nemuririi, o parte firava a dragalaseniei ei! ah, cat e de pustie....dorinta asta! :( vreau sa fac multe, dar nu reusesc nimic! :( ar fi bine sa renunt, dar nu cred ca vreau! nu vreau sa o las sa-mi scape.... Am mai facut asta si...am regretat! chiar si acum regret... Anyway, o las in pace, deocamdata; nu vreau sa ma bag intre "ei" si sa zica, dupa aia, k sunt vreun monstru sau ceva (asa am vazut in filme! din good guy, devii the bad guy, fara sa vrei :D)

nici eu nu mai stiu ce e bine! dar cine stie?

din...amintiri....

“Making a friend takes a moment; being a friend takes a lifetime...”

ma uitam azi pe niste poze mai vechi si.....vedeam zburand o idee, o...idee a mea, o idee despre...."cineva". Cum poate o fiinta umana sa placa o...alta fiinta umana atat de mult incat sa renunte la ea doar ca sa o vada.... happy?! in fond, a cui fericire conteaza mai mult? a ta sau a...ei? ca niste fiinte egocentrice, spunem ca noi contam, adik "eul/ego-ul "nostru conteaza, dar cum poti fi tu happy, daca persoana de langa tine nu e? cum poti privi in ochii persoanei de langa tine, CE POTI SA-I SPUI, sa-i dai incredere si sa vada, atunci cand sufera, ca.....intr-adevar nu e singura pe lumea asta atat de rece? poti face asta, printr-o pura sinceritate, printr-o eterna dorinta de a iubi, printr-o ratiune rebela de a imbratisa necunoscutul? poti sa-i zambesti, incercand sa uiti de tine? poti sa-i ridici moralul daruindu-i un strop de speranta?

da, putem face toate astea, chiar si mai mult de atat, dar....intr-adevar vrem? de putut, putem, dar de vrut...park nu-i atat de simplu. Dam dar vrem si ceva in schimb! normal....

oare de ce, cateodata, e atat de greu sa spui cateva simple cuvinte?nu poti spune: "Imi pare rau"..., "am gresit, facand aia....", "esti lumea toata pentru mine", nici macar "te iubesc!!!" nu poti spune! e drept, spunem toate astea, chiar des..., dar nu din suflet! nu o spunem din suflet!!! o spunem doar ca sa "trecem" mai usor peste unele momente, iar la prima ocazie, faza se repeta... Iar ne cerem scuze, iar vrajeli si tot asa... Si totusi, el/ea ne iarta! de ce? poate pentru ca....ne iubeste mai mult decat o facem noi, poate pentru ca...."cineva" inseamna "ceva" sau poate pentru ca si el ne minte si se minte facand sau spunand unele lucruri lipsite de sinceritate, poate pentru ca....ii este frica de sinceritate, de sentimente, de...... singuratate!

revenind la prima fraza, cum ca....tii atat de mult la cineva, incat esti dispus sa faaci orice, oriceee doar ca sa o vezi fericita! esti dispus, chiar sa...renunti la ea! sa fie o dovada de lasitate sau de bun simt? prin asta arati ca esti nehotarat sau...stii bine ce vrei? esti un invins sau...un....invingator??? In mod normal se zice k e bine sa lupti pentru persoana iubita pana-n panzele albe! dar daca acea persoana nu te vrea? sau poate e nesigura in privinta a ceea ce vrea, iar tu, prin a lupta, nu faci decat sa-i dai un imbold?! nu viata e imprevizibila! noi o facem imprevizivbila!!! noi o facem usoara sau grea, noi ii alegem....calitatea prin ceea ce suntem! alergam exact dupa ceea ce nu vrem sa prindem..., dar o facem din lipsa de etica, de bun simt, de siguranta, de....nestiinta prestabilita!

"sunt ceea ce sunt, dar nu-ti arat decat la momentul potrivit cum sunt!"

........

ideea de... "ieri"...

intrebarile ce-si cauta raspunsul, raspunsurile ce...se sustrag intrebarilor si tot asa.... Prin intrebari cautam raspunsuri, iar prin raspunsuri dam nastere altor intrebari.... :-?
ma intrebam zilele acestea daca sau nu se mai merita sa iubesti sincer si...cu adevarat in zilele noastre.... Evident, iubirea nu cunoste limite, fie ele temporale, fie materiale, fie socio-culturale sau de oricare alt "gen" abstract, pot spune! Am auzit mult si multe, cum ca iubirea zilelor noastre nu este nici pe departe asemanatoare celei shakespeariene, eminesciene (daca am ramane pe taramuri mioritice), iubirea zilelor noastre este materiala, egoista, saraca, inconsistenta si pot continua cu "cuvinte optimiste", de genul celor enumerate, dar nu e chiar asa sau cel putin nu la inceputuri, la inceputul unei relatii sau chiar inainte de inceputul acesteia! Iubim pentru ca ne "arde" ceva acolo inauntru si vrem sa....ne eliberam cumva; de multe ori sfarsim prin a...stinge acea flacara...incet..., incet...., incet si nu ne dam seama de raul facut. :( Noi nu ne dam seama ca...doar o viata traim si prin nepasare, chiar nesimtire, dam cu piciorul la ceea ce avem(sau am putea avea), ignoram un posibil bine, o posibila...adevarata iubire! s-a intamplat, se mai intampla si...se va intampla pentru totdeauna sa avem in fata noastra ceva bun si frumos, dar sa nu vedem....

enjoy the real life! the real people and the real friends!!!