SAD = Soul After Destruction;.

Lost inside your love... :)

La prima vedere mi-a sarit in ochi cuvantul "sad", ca si acronim... Nu stiu de ce! Unii tin cu tot dinadinsul sa ii faca pe altii sa aiba parte de multe astfel de acronime, fara sa tin cont de intelesesul decodificat al acestora... dar sincer sa fim, cui ii pasa de asta? Cu totii suntem axati pe propriul EU, ignorand alti "eu-uri"...

Dimineata m-am trezit cu o melodie in gand, ca in fiecare dimineata, de altfel! :P melodia care mi-a aprins inceputul de zi..."addicted by... Enrique Iglesias! ...nenea Enrique are o voce de fetita mare, dar adevarul e ca are si niste melodii atragatoare, cat de cat pentru unii din rasa "romantiferilor". Imi place Enrique, sincer (in sensul ca imi plac melodiile lui si nu cum arata :P), imi place stilul lui boem de abordare a spiritului astract al omului de neanderthal, intruchipat oarecum in omul modern.

Eh... Era doar o configuratie a unei specii demult disparute, dar prezenta, suspect, in zilele noastre! Stateam aseara si ma gandeam la felul unora de a fi, la cat de caposi pot fi unii, caposi, increzuti (sau aerisiti, dupa cum imi place mie sa le spun), deconectati de la viata si de la stilul binevoitor de la care se vrea sa imortalizam un traseu narcotic de nevroza simptica si de ce nu empatica, fata de obiectele care zburda pe langa noi! Asta e... Nu ii putem face pe toti sa ne placa si sa fie pe placul nostru; nici macar nu se merita sa ne straduim sa facem asta! Trebuie doar sa fim noi insine, incrucisand un mod uman si simplu cu cel insalbaticit, dar cu o doza realista de bun simt si respect.

Nu inteleg de ce unii se chinuie atat de mult sa ...incerce sa schimbe pe cineva, doar pentru a-l accepta in cercul sau, schimonosit, de prieteni! Cine vrea sa aiba prieteni prefacuti care sa te minta oricum si la orice ora? Cine vrea sa aiba un "prieten adevarat" care sa nu aiba curajul sa iti spuna verde'n fata ca gresesti, atunci cand o faci?! Prietenii adevarati nu dau bir cu fugitii atunci cand cazi in prapastie, nu te lasa la greu, nici daca asta ar insemna sa renunte la el, ptr tine!!! Dar cine mai face asta in ziua de azi? Sa fim sinceri! Defapt, ce este un PRIETEN ADEVARAT? Nu as sti sa raspund la intrebare pentru ca, poate nici eu nu sunt si nici nu am fost, ptr cineva anume, un prieten adevarat! :( Inca nu am dat peste acea persoana care sa ma faca sa simt ca vreau sa ii fiu alaturi la bine si la rau (sau poate ca am dat, dar..nu stiu )...

Soul after destruction... My soul after destruction! :) I'm not sad, asa cum nici I'm not in love, cum ziceau tot Enrique dar si Kelis... Poate ca am fost; cu siguranta am fost, dar a trecut! :) Ma gandeam la ce a fost... :X :X :X ...a fost atat de...frumos, atat de...special, atat de...non-pamantesc! ....dar a trecut! :) De ce a trecut? ptr ca...ochii care nu se vad, se uita! :( ...as zice mai mult, dar deocamdata cuvintele nu isi au rostul...

Astazi nu prea am inspiratie la scris! :D E prea frumos afara si...vreau sa ies, ca sa ma plimb, sa uit de toate problemele care imi macina existenta; vreau sa fiu liber si eliberat de gandurile care...nu ar trebuie sa se bage in seama, cel putin nu acum! :P Acum ma simt putin...inexistent, in ideea ca nu prea mai vreau sa imi arunc trairile si sentimentele oricui... Sunt multi care pretind ca ne asculta, dar putini sunt cei care inteleg! :) Nu ii condam; nu condamn pe nimeni... Momentan caut un echilibru intre "eu-ri", un echilibru intre :) si :( , intre "mine" si "tine"... Vorba aceea, balantele cauta tot timpul sa aduca chinezariile intru echilibru si o armonie perfecta!:P ...poate ca te urasc, dar in aceeasi masura te si iubesc, ceea ce duce la o neutralizare a trairilor mele fata de persoana ta! :D

Gata! Acum chiar nu mai scriu nimic! E prea frumos afara ca sa imi pierd timpul in casa! :P

I don't wanna dream about you

Joanna Pacitti - out from under :X

Peste tot e vorba numai de love songs, songs that I adore! Motive sa fiu happy, huh? sau...sa simt, again and again and again that beautiful feeling?! eh, de simtit tot simt, dar...nu e un feeling pentru o anume "ea", pentru ca "ea" e...destul de departe... As vrea sa vorbesc si despre altceva, decat despre sentimente, despre emotii ratacite undeva in ilustrul meu templu necunoscut; as vrea sa pot da, sincer, ceea ce imi permit sa dau (si e destul de ieftin, pentru cineva anume :D).

Am ajuns la concluzia ca "...maybe I can live without you"! In ultimul timp, mai multi au incercat sa ma convinga despre existenta multor alte minunatii de fete, care se perinda in jurul meu si...guess what? Ele chiar exista, chiar sunt langa si alaturi de mine, numai ca eu nu aveam ochi decat pentru o anume "ea", care, sincer, nu merita sa fie bagata in seama! Sunt multe, multe alte fete care merita sa fie bagate in seama si care merita sa...fie propriile lor minuni.

Saracul Michael Bolton, cu melodiile lui romantice, o innebunit lumea! :P just one love...neah... Nu exista asa ceva decat, undeva pe la jumatate vietii sau poate nici atunci! Cine este jumatatea mea, a ta, a lui, a ei? Nimeni altcineva decat acea "jumatate" care se vrea sa faca parte din intreg, care vrea sa se potriveasca profilului de "jumatatea potrivita"... O melodie love-atoare si o stare de meditatie ma duce cu gandul in acea lumea in care, uitasem unde isi ascunde poarta si asta nu pentru ca nu as fi cautat-o, pentru ca ea era tot timpul la vedere, ci pentru ca...nu voiam sa o caut, nu voiam sa o vad; voiam doar sa ma invart in propriul meu cerc format din linii si sa caut intrarea interzisa, mergand tot timpul pe contrasens. Nu pot spune ca m-am trezit asa deodata, ci mai degraba am inceput sa deschid ochii, incetul cu incetul si abia daca zaresc intro ceata deasa, o urma de roz, aruncata in neantul apasator!

Ciudat... Ma simt regasit doar atunci cand e soare, atunci cand interactionez cu mult lume si imi dau seama ca...am pierdut timpul alergand dupa viteza luminii! E frumos sa vorbesti despre LOVE, despre FEELING-uri happy, despre ceea ce iti readuce viata la...viata... E frumos, e placut, e revigorant si parca iti da acea putere de a ridica acel obiect, de pe umeri, numit cap, de a arunca privirea spre inainte si de a zambi... :)



Dreptul de a cersi iubire, mi-apasa inima spre viata
Simt ca toate a mele ganduri, cu tine-ncep de dimineata!

Ma pierd, ma caut si te caut,
M-ascund in lumea mea selecta
Si toate-acele reci nimicuri
Imi curma inima defecta...

E greu s-alerg dupa iluzii,
E si mai greu sa ma opresc
Dar tot ce fac este sa caut
Un strop adanc, un chip ceresc!

Alerg.. dar cad si ma LOVEsc,
Incerc sa ma ridic si iar alerg,
Privirea-mi cade-nmarmurita
Spre primul chip ce il culeg...

Miresme dulci de inimi frante,
Priviri senine-nselatoare,
Incerci sa imi distrugi fiinta...
Ma vezi zambind, dar, ah, ce doare!

De ce zambesc atunci cand sufar?
De ce tot sufar cand zambesc?
De ce nu esti aceea fiinta,
Pe care as sti sa o iubesc?

...I don't wanna dream about you, I don't wanna feel the pain, because you don't deserve me!
I don't wanna dream about you....; maybe I can live without you!

Just let me breathe...

Promise in the dark

Fac ce fac si am cuprinde starea nasoala... Fac ce fac si dau peste unii care ma dispera, peste altii care ma fac sa ma simt singur si trist, peste unii care insista sa se comporte ca niste idioti, astfel incat sa ma faca sa ma simt dezamagit de ei, de comportamentul lor si de....mine, pentru ca insist sa le fiu amic! Uneori ma simt vinovat pentru ceea ce sunt, ma simt vinovat pentru ceea ce nu sunt, iar alteori ajung sa ma simt penibil pentru ca insist fie sa cersesc prietenia cuiva, fie sa ma mint ca simt "ceva" pentru "cineva", dar...am ajuns la concluzia ca unii nu merita nimic!!!

Am incercat, nu de putine ori sa ma uit pe mine, sa ma prefac ca sunt ok, sa ma prefac ca zambesc, sa ma prefac ca ma simt bine si asta doar ca cei de lnaga mine, in special cei pe care nu ii suport, sa nu se simta lezati de prezenta mea insuportabila la adresa lor... Uneori mi-e ciuda pentru ca glumesc si nu sunt inteles sau pentru ca insist pentru prietenia unora, asa cum ziceam mai sus. Nasoala treaba! Tot ce imi ramane de facut e sa...ma axez pe lucruri care imi plac, lucruri care ma fac sa ma simt bine si sa incerc sa ii ignor pe cei care ma fac sa ma simt aiurea.

E greu sa fii inteles atunci cand...te simti atat de singur, uneori ajuns la limita insuportabilului, iar alteori parca imi vine sa...plang si asta doar pentru ca realizez ca prietenia e o carte foarte rara, un diamant nepretuit, o comoara pe care nu ti-o poate oferi oricine!!! E enervant sa ii vezi pe unii cum se comporta, cum te privesc de parca ai fi pribeag in tinuturi matusalemic-desertice, e foarte stresant sa traiesti in zona rasului isteric, a comportamentului de tzanc alintat; uneori cand vad pe cineva ca se comporta asa, imi vine sa...ii dau doua palme peste cap, sa se calmeze, pentru ca nu suntem obligati sa ii suportam! E greu de inteles. Poate ca si eu, uneori, imi dau seama ca sunt greu inteles, poate ca sunt mai ciudat, poate ca sunt insuportabil pentru unii, arogant sau...port o alta caracteristica nedefinitorie, dar...nu o fac pentru ca asa sunt eu, ci pentru ca am momente in care as vrea sa urlu de...durere! Durerea este data de singuratate; se zice ca nicio boala nu este mai grea decat singuratate si am ajuns la concluzia ca asa e!!! Daca nu iti traiesti viata, nici nu stii cand a trecut si ce ai facut cu ea; asta doare cel mai tare...

As vrea sa pot face ceva, dar nu stiu ce. Momentan sunt in criza de idei, sunt in criza de curaj, sunt in criza de...un zambet sincer si cald! Cei mai multi nu inteleg de ce sunt asa si asta pentru ca nu vor sa stie; mai am putin si dau in depresie... E destul de enervant ca, desi am o stare nu tocmai buna, mai primesc tot felul de acuze care ma deprima si mai si! As vrea sa pot face ceva ca sa imi revin, as vrea sa intalnesc pe cineva care sa ma inteleaga si sa aiba curajul sa ma accepte asa cum sunt, sa nu ma mai trateze cu indiferenta. La prima vedere nu pare a fi asa, dar asa ma simt: tratat cu indiferenta!!!

In ultimii ani am intalnit tot felul de oameni, care mai de care mai interesanti si am ajuns la concluzia ca ma dispera milogii, cei care cersesc ceva anume, fie atentie, fie materie, fie...orice altceva! Ma simt atat de trist in momentul de fata inccat simt ca si eu contez, ca si eu am importanta, ca si eu vreau atentie, afectiune; in cateva cuvinte, vreau sa fiu apreciat, respectat si divinizat de o singura persoana!!!

Nasoala treaba! Se mai trezeste cate unul sa imi spuna ca nu stiu ce vreau, ca sunt prea pretentios, ca bla, bla, blaaaaaa.... Uneori ma simt de parca nici nu as avea dreptul sa imi expun parerea, ca si sar unii cu gura, ca eu trebuie sa fiu sfant, nu am voie sa vorbesc prostii, nu am voie sa fac aia sau cealalalta.... Oricum nu ma intereseaza ce zic "aia"; a trecut ceva vreme de cand nu m-a mai interesat ce zice lumea! Eu stiu ce vreau si...stiu bine ca nu vreau luna de pe cer; vreau doar sa fiu happy! Vreau sa ma simt HaPPy, langa cineva, vreau sa...gasesc indicatorul rutier pentru autostrada mea!!! ...in momentul de fata, indicatorul meu rutier este "a tear", adica o lacrima. Poate ca nu fizica, dar metaforica, ea exista si sta bine infipta de ceva vreme, sta ca un junghi in inima mea! E atat de....nasol, e atat de....trist, e atat de...rece!

Ma simt atat de mic si neajutorat, lipsit de vlaga, de curaj, de.... viata... :(

Somewhere I belong...

Inceput Made by... Linkin Park. Cam asa ar fi mai toate inceputurile de zile mai putin bune, pe scurt... diminetile nasoale! Imi incep ziua cu o melodie pe care am avut-o in cap toata noaptea (in cazul asta ar fi melodia celor de la Linkin Park si anume....New Divide), melodie pe care o caut imedia si o ascult, defapt o reascult, ptr ca doar asa ma pot linisti. Poate m-ai intreba: de ce Linkin Park? Iar eu am sa iti raspund: de ce nu? Mai sunt doar cateva dintre formatiile rock pe care le mai ascult cu placere, fie datorita liniei melodice, fie versurilor, fie...vocii solistului: Breaking Benjamin, preferata mea; Linkin Park, 30 Seconds to Mars, Nickelback, Nightwish sau...Pink, Kelly Clarkson; ii ascult cel putin o data pe zi, pe fiecare in parte si asta ptr ca altceva mai bun nu exista, in materie de rock sau pop-rock...

Desi nu imi plac rock-erii, ptr felul in care arata, felul in care se imbraca, ii admir intrun fel ptr ca se dedica unui "obiect" si anume partea neagra a vietii. Fiecare vrea sa vada viata intro anumita culoare, iar rock-erii si-au ales culoarea neagra (spun ei), dar cea mai mare parte a lor opteaza ptr gri, dar fara sa stie asta! Culoarea gri simbolizeaza nehotararea, incapacitatea de a lua decizii, de a se adapta unui mediu... Nu stiu ce culoarea ar avea manelistii, dar pe acestia cu siguranta ii detest si asta nu ptr ca asculta genul acela de "muzica", sau ptr ca tot timpul vorbesc despre: bani, masini, fetitze, dusmani, etc, ci ptr ca nivelul lor de inteligenta se ridica undeva la nivelul genunchilor unei broaste! Felul in care se imbraca, felul in care vorbesc (ma mir ca acestia pot vorbi, la cat de bogat este vocabularul lor), felul in care gandesc...sau cred ca ar trebui sa ma opresc aici ptr ca aici imi da eroare, nu stiu din ce cauza!

Nu ca m-ar interesa carui gen de muzica apartine fiecare omulet de pe acest pamant; fiecare asculta ce vrea, ce ii place, ce il face sa simta bine sau important in societatea lui proprie. Ce voiam sa punctez e faptul ca...in fiecare dimineata ma trezesc cu un diferit stil de muzica, iar azi a fost randul rock-ului...., asa ca, acea zi este influentata de "melodia de dimineata"!

This is how you remind me...Nickelback, dramatism transpuns intro lumina dura, metalica... In orice gen muzical, pricipala tema dezbatuta este, binenteles...about L.O.V.E. Un cuvant placut, dar care doare, un sentiment placut, dar care doare, chiar si atunci cand esti happy, chiar si atunci cand ai senzatia ca esti iubit mai mult decat oricine si orice din lumea asta.... Doare, dar intro masura minuscula, ptr ca ai vrea sa se repete la nesfarsit, acest sentiment, ptr ca nu stii ce iti rezerva ziua de maine, ptr ca...incerci sa faci ceea ce crezi ca e mai bine, ptr a face persoana de langa tine cat mai fericita si..., de ce nu, dependenta de iubirea pe care i-o porti, astfel incat, se pare ca tu esti cel dependent, ptr ca incerci sa fie cat mai bine, ptr ea/el, dar acea pers sa nu o vada asa cum o vezi tu, ci mai mult, poate sa o vada si sa o inteleaga gresit: ca pe cucerire a independetei proprii! Fiecare dintre noi avem nevoie de aer, de spatiu, ptr a putea respira in voie, avem nevoie de libertate, ptr a ne putea invarti, avem nevoie de siguranta si liniste!

Incercand sa te cunosti pe tine insuti, il vei cunoste si pe cel de langa tine. Daca stii ce vrei tu, vei sti si ce vei vrea de la ea/el... Rabdarea, increderea, intelegerea... reciproce, comunicarea mutuala, nu fortata sunt doar cateva dintre etichetele unui bun demers, ptr a constitui o legatura stransa intre o ea si un el! ...bine, sa nu se creada ca dintro aventura nu se poate naste o lifetime love, ptr ca se poate; orice este posibil.. Trebuie doar sa credem!

As fi vrut sa scriu despre altceva (asta ieri, ptr ca am fost nitel deprimat, iar paginile blogului se umplu doar atunci cand sunt in acea stare :D )....

LOVE e joaca de copii; cand cresti mare, ea dispare! Ce inseamna asta? Sau ce cred eu ca inseamna asta... La oricare inceput de drum, de LOVE, ne comportam ciudat, avem rectii din cele mai diferite, si uneori originale, astfel incat s-ar parea ca suntem ciudati, cazuti din cer sau, de ce nu, putin retardati! :D Cand iubesti, esti happy all the time, esti parte din universul ei/lui, nu te intereseaza nimeni si nimic, astfel incat dai frau liber imaginatiei si faci diverse nebunii (asta nu este universal valabil). Razi, glumesti, zambesti tot timpul, treci mai usor peste problemele cotidiene, care, poate odata ti se pareau cele mai dificile si aveai impresia ca nimeni si nimic nu te poate ajuta, ca pe nimeni nu il intereseaza necazul tau, dar acum...., acum stii ca ai pe cineva care este dispus 24 de ore din 24 sau poate chiar 25 din 24, 30 din 24 sa-ti fie alaturi, sa iti arate ca...cineva acolo sus te iubeste mult, mult de tot. Dar pe timp ce trece, acest sentiment dispare, copilul din tine se refugiaza intrun colt intunecat, unde nu aude si un vede decat...propria fiinta!

Savin' me (nickelback)... Save me de la o viata intunecata, in doi (tot timpul vedem cupluri care traiesc impreuna dar separat); lipsa comunicarii ii face sa spere in ceva si mai si (de parca ar exista asa ceva). Toti suntem la fel, dar felul nostru de a fi ne face sa parem unici! Daca am fi unici, nu am sti sa ne acceptam conditia, nu am sti sa ii acceptam pe cei de langa noi, nu am sti sa...ne intelegem pe noi insine! Depinde de fiecare ce vrea sa inteleaga... NU de putine ori avem impresia ca suntem mai buni decat...X-ulescu (Icsulescu) sau Y-ceanu (Igreceanu), ca nu merita atentia noastra, ca nu merita sa ne fie prieteni/iubiti, ca nu merita nimica; doar oare noi, cei care gandim asa, meritam atentia lor sau a altora? Judecam dar nu acceptam sa fim judecati!

Faptul ca acum scriu, nu inseamna ca asa sunt in viata de zi cu zi; acum scriu despre....idei, sentimente, trairi, etc, dar in viata de zi cu zi ma comport ca si cum as fi o alta persoana (vorba cuiva). Ce fac diferit? Doar ma comport cum o fac de obicei: zambesc, glumesc, spun si fac diverse lucruri pe care multi nu le inteleg. Uneori dau impresia ca sunt nehotarat si poate asa si este; uneori as vrea sa fac sau sa spun ceva, dar nu am curaj; as vrea doar sa...fiu eu, fara sa fiu luat la intrebari! Nu de putine ori am fost pus sa comport astfel incat sa captez atentia cuiva, sa ma comport diferit de cum o fac in viata de zi cu zi, ca mai apoi sa ma simt penibil, interpretand un personaj care nu mi se potriveste. As vrea doar sa fiu in "eu", sa ma simt in largul meu, sa fiu acceptat asa cum sunt (nu ca nu as face asta, doar ca unii nu ma inteleg :D ). Am renuntat de multa vreme sa fac pe placut cuiva, sa ma schimb, doar de dragul acelei persoane, ptr ca mi-am dat seama ca sunt incorsetat intrun chip fals, port o umbra mai neagra decat de obicei! Cine ma vrea, ma place asa, nu? :P Viata merge inainte with or without YOU!!! Nu vreau sa ajung la 40-50 de ani si sa regret ca nu am avut "voie", in tinerete, sa fiu eu insumi, alaturi de persoana nepotrivita... De curand, era sa fac o greseala!

Better safe, than sorry!

nimic de zis...

ai zis ca vii, dar vad cum pleci,

ai zis ca poate intro zi
lumina soarelui nu va pieri
ca lumii-ntregi nu-i va pasa
de toate strigatele reci;
de ce nu stai? de ce sa pleci?
de ce te-nchizi in lumea ta?

pierdeam adesea al meu gand
prin vițe seci, de ploi, arzand...
priveam, pierdut, prin univers
spre cadrul aspru de neant
eram surpins de-al tau sarut
caci era trist si poate scurt,
era murdar, dar si galant...

se poate sa ma fi pierdut,
sa-mi cada chipul printre nori
se poate sa...ma fi ascuns de zori
sa-mi pierd privirea in trecut....
dar asa sunt eu si poate tu...
traim, fara sa vrem, acelasi timp,
doar tu esti eu, iar eu sunt tu

Have a little faith ... in me...

Incearca sa cunosti omul din spatele mastii! O masca pusa doar de dragul tau...Eu zambesc, ptr ca vreau sa te vad fericita, chiar daca in sufletul meu exista o alta stare, chiar daca...ma doare; vreau doar sa te vad zambind! :)

Ma las cuprins de sarbatoare,
De chipul tau, de-a ta splendoare,
Visez, pierdut, a ta privire
Ma scald in fiecare gand
Si printre lacrimi de iubire
Zaresc magie pe pamant....

Nothing hurts like...love! ...sau cel putin asa zice Daniel Bedingfield... Omul asta chiar are dreptate! Iubirea, acel feeling suprem, ne ridica si ne coboara intro clipa, fara avertismente, fara pernute moi cu care sa ne atenueze durerea cazaturii; ne prinde, de fiecare data cu garda jos si ne loveste unde ne doare mai tare: in inima! Care ar fi sacrificiul suprem "daruit" acestor emotii de neegalat? poate doar emotiile in sine; pentru ca simt ceva pentru tine, sunt dispus sa fac orice, dar absolut orice, doar pentru a te sti fericita..., cea mai fericita fiinta din lumea asta individuala. Nu ai cum sa spui ca esti cea mai fericita fiinta de pe Terra ptr ca nu avem de unde sti cum se masoara fericirea. O persoana este mai fericita decat alta, dar toti traiesc acelasi grad de fericire, la un moment dat, dar asta depinde de asteptarile proprii; daca acestea sunt depasite, atunci, da...esti considerata cea mai fericita fiinta de pe pamant sau din tot universul.

Nu sunt o fire pesimista, ci doar...treptat-treptat imi pierd speranta, pierd din vedere acea luminita de la capatul tunelului si asta nu ptr ca nu ar exista, ci ptr ca pe zi ce trece imi plec tot mai mult privirea, astfel incat spatiul vizual devine din ce in ce mai limitat; vad mereu aceleasi lucruri apasatoare, aceleasi obiecte lipsite de viata, aceleasi gauri din asfaltul posomorat... Chiar nu sunt o fire pesimista deloc!!! Imi place sa privesc inainte, imi place sa zambesc, sa descopar, sa lupt, sa traiesc, sa visez, sa sper, sa simt, sa ating, sa daruiesc... Ma intreb care parte este mai puternica, in momentul de fata?! Dorinta de a trece peste momentele mai putin bune sau meditarea la acel ceva care mi-a rapit inima, chiar si ptr cateva clipe?

Cineva, fiind la apusul zilelor, a fost intrebat: "care sunt greselile facute, pe care le regreti cel mai mult?" iar raspunsul a fost unul uluitor (cel putin din perspectiva mea): "nu regret nimic! nu regret nicio greseala, ptr ca daca as face acest lucru, nu as fi reusit sa invat din greseli, astfel incat sa nu le mai repet..." Sunt cuvinte pe care vrem sa le spunem, dar nu avem curajul, emotii pe care vrem sa le lasam sa isi ia zborul, dar nu gasim puterea necesara de a le elibera. Imi pare rau! ...dar la ce bun? Parerea de rau nu rezolva mare lucru! Parerea de rau este o ...senzatie nasoala, de care vrem sa scapam, doar ptr a ne simti bine si a face uitate acele rele pe care le-am facut. "Scapam" de acea parere de rau doar daca suntem iertati... Problema e ca multe se iarta, dar nu se uita, iar lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel!

Have a little faith in me... De ce zic asta? Hai sa dam carapacea jos, hai sa aruncam acel invelis si sa incercam sa descoperim ceea ce e cu adevarat important: ceea ce simt si nu ceea ce fac! Ai incredere, ai rabdare, lasa-ma sa iti arat cum sunt si de ce sunt in stare! La un moment dat imi pierdusem increderea in mine, dar ceva, cineva m-a facut sa vad lucrurile altfel; m-a facut sa imi recapat suflul, spiritul de viata, dorinta de a arata ca sunt ... o parte din soare...

Just...let me be me! :)

Leave me alone!

Leave me alone... Se intampla sa ma si satur de unii oameni, pe care, momentan, ii vreau ceva mai departe de mine si asta doar din cauza ipocriziei, fie din parte lor, fie din parte mea! Oamenii greu se inteleg unii pe ceilalti si asta nu din cauza ca ar fi batuti in cap, ci mai degraba din cauza indiferentei cu care trateaza viata; acea viata care, vrand-nevrand se interpune in viziunea lor, a tuturor... De cate ori privim cu intensitate la ceea ce ne inconjoara? De cate ori incercam sa ne apropiem de cei de langa noi, nu numai fizic, ci si moral, spiritual? De cate ori incercam sa ii intelgem, sa le intelgem durerea, temerile, nevoia? De cate ori incercam sa ii privim, macar? De cate ori le acordam O SANSA? De foarte putine ori sau...chiar niciodata! Si asta nu pentru ca ar merita, ci pentru ca nu ii consideram egalii nostri, ii vedem ca niste paria, intro societate numai a noastra, un univers propriu in care nu au o sansa decat cei mai buni, dintre cei buni, cei mai puternici, cei mai frumosi, cei mai bogati; cei pe care ii vedem si ii ridicam in slavi, iar ceilalti sunt niste suflete pasagere!

Traim intro lume ciudata, un spatiu egocentric, traim ca sa visam, dar sa nu permitem si altora sa o faca, ne cerem drepturile, dar uitam de obligatii, incalcand drepturile altora...Zi de zi, mergand pe strada, in tramvai, autobuz, parc, facultate, etc, etc vad o mare de oameni, un grup informal; fiecare membru al acelui grup e un solitar, un intrus in zeci de teritorii. Tot timpul avem impresia ca doar noi contam! Si poate ca asa si este! Poate ca numai noi contam, iar ceilalti sunt simpli trecatori, pe aleea noastra, dar la fel trecatoare sunt si "obiectele" la care tinem enorm: un obiect vestimentar, un accesoriu, un obiect casnic, un animal de casa. Suntem nascuti ca sa judecam, dar de cele mai multe ori o facem gresit!

Faceam referire la cei de langa noi, acele suflete pasagere, care nu sunt simpli straini, pe care ii vedem o data in viata sau poate, intamplator, pe strada, de cateva ori, ci sunt acele persoane cu care interactionam ZILNIC, dar pe care nu le bagam in seama, nu le vorbim, nu le zambim sau nici macar nu ii privim in ochi! Sunt acele persoane cu care ne petrecem timpul, dar nici macar nu stim ca exista! Sunt acele persoane care si-au deschis inima, pentru noi, dar noi le-am intors invitatia! Nu spun ca ar trebui sa ne indragostim de orice persoana care ne declara iubire, ci sa le o dam o sansa sa faca parte din grupul nostru de prieteni, sa incercam sa ii cunoastem si sa ii acceptam asa cum sunt, sa lasam deoparte capriciile si ifosele care nu fac altceva decat sa ne acreasca si spre uimirea unora sau altora, tot pe noi ne vor rani mai departe, tot noi vom suferi din cauza lor, iar acele persoane care au decis sa-si deschida inima pentru publicul larg vor fi fericiti, vor iubi si vor fi iubiti, se vor simti impliniti pe acest pamant si in aceasta viata, vor imbatrani usor si isi vor accepta soarta, pe cand, ceilalti, "acriturile" isi vor plange mereu de mila si se vor intreba cu ce au gresit, "ca doar sunt frumos, destept si bogat", uitand de aroganta, ipocrizie, egocentrism, nesimtire si asa mai departe!

A fi om e lucru mare; dar depinde ce fel de om... Oameni sunt multi, dar cati dintre ei sunt cu adevarat OAMENI? Cati dintre ei intind o mana celor care au nevoie? Cati dintre ei dau si altora din putin lor? Cati dintre ei acorda sanse? A fi om nu inseamna numai a avea doua maini, doua picioare, un cap si un trup! Pe langa toate alea, a fi om inseamna a avea si o rotita acolo sus si un mecanism divin,ceva mai jos, acolo unde se presupune a stationa inima!

Tot timpul asteptam "ceva" de la cei de langa noi, asteptam sa ne ridice in slavi, sa ne spuna ca suntem extraordinar de frumosi, destepti, ca suntem totul pentru ei; sa ne varse o cascada de complimente, in care sa ne innece. Asteptam..., asteptam....si iar....asteptam! Iar cand e vorba de dat, de facut, dintro data, gura isi pierde lungimea, aerul nu vrea sa mai iasa din piept, ne pierdem ratiunea, vorbim limbi straine si neinteresante si ii "innecam" intrun pahar cu apa, umplut pe jumatate!

E greu, e obositor, e deranjant, e malefic sa tot alergi dupa dulci nimicuri!