Dintr-un singur motiv

Toate. Întoarcă-se toate, împreună cu timpul, în urma aceea, a ochilor și privirilor dulci, deosebit de încântătoare, priviri priponite, senine, să picure cerul, cu rai, cu tot, să se scurgă miresme de îngeri și glasuri divine, pe lacuri sihastre de voci, întemințate într-ale mele gânduri.

Tocmai al tău zâmbet luminează și încălzește peștera asta nesăbuită, înlânțuită, în timp ce ecoul surâsului tău antamează singurele șanse de evanghelizare și tămăduire a sufletului meu.
Și toate ale tale, toate-s cerești, toate-s scripturi ale noului, cu niscaiva speranțe înfruptate din legile nescrise ale bunului simț. Toate sunt...tu.

Nu pot zâmbi cu același zâmbet ca și ieri, pentru că nu-l mai găsesc.
Mă uitam cum fiecare simțire își purta tremuriciul, atunci când îți întâlnea vocea, privirea, imaginea. Toate erau atât de bezmetice și neghioabe, dar erau acolo, ieșite în întâmpinarea lor și poate că nu erau cele mai bune, cele mai corecte, dar erau acolo.
Am spus adio zilei de ieri, pentru că doar azi-ul mă încălzește și mă cuprinde în brațe, doar azi-ul îmi zâmbește și mă face să simt; doar azi-ul există!

Și totuși, fiecare zâmbet și fiecare privire caldă, le port cu mine, le-am țintuit adânc în inimă, pe un perete rezervat doar al tău și, acolo, am priponit fiecare cuvânt, cu iz de speranță, în catrene eminesciene. Știu, printr-o teorie proprie,că  toate gravitează în jurul meu; toate au viață, toate au lumină, toate au căldură, toate se mișcă în direcția corectă, dintr-un singur motiv.

Dar toate. Întoarcă-se toate și ducă-se! Privirea aceea nemuritoare, zâmbetul acela radiant, ravisant, elegant, stilat, angelic...; e porția de minune zilnică, ce picură cerul, cu rai, cu tot.

II

„Încetează să mai trăiești în trecut! 
Nu poți începe un nou capitol al vieții, dacă vei continua să-l re-recitești pe ultimul.

Nu-ți fie teamă să faci greșeli!
A face ceva și a greși este de cel puțin 10 ori mai productiv decât a face...nimic. Orice succes are o dâră  de eșecuri în spate, iar fiecare greșeală ne duce către succes. Și uite așa ajungi să regreți acele lucruri pe care ajungi să NU le faci, cu mult mai mult decât ai regreta lucrurile pe care le-ai fi făcut, dar nu ți-au ieșit. 

Nu te mai mustra pentru vechile metehne!
S-ar putea ca, fiecare dintre noi, să iubim persoana nepotrivită sau să plângem după lucuri fără însemnătate, dar oricât de rele ar părea lucrurile, un lucru e sigur: greșelile/erorile ne ajută să găsim persoana potrivită pentru noi și lucrurile pe care ni le dorim și care ni se potrivesc.
Cu toții facem greșeli, cu toții avem parte de încercări/chinuri și cu toții avem regrete, dar noi nu suntem greșelile noastre, noi nu suntem încercările/chinurile noastre, pentru că noi suntem acum și aici cu puterea de a ne contura ziua, existența și viitorul.
Fiecare lucru care ni s-a întâmplat, ne-a pregătit pentru momente care au venit și ne vor pregăti, în continuare, pentru alte momente care vor veni.

Fericirea? Nu se cumpără! Așa că nu te mai strădui de pomană! 
Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe, dar adevărul este că lucrurile care ne mulțumesc cu adevărat SUNT GRATIS: dragostea, iubirea, râsetele, pasiunile și munca de îndeplinire a viselor.

Nu mai căuta fericirea în persoana altuia! 
Dacă nu ești fericit și mulțumit cu ceea ce ești și ce ai înlăuntrul tău, nu vei fi fericit nici într-o relație de lungă cu oricare altă persoană.
Trebuie să-ți creezi stabilitate, în viața personală, înainte să o împărtășești cu altcineva.”

Încetează să te mai minți!

1. Nu-ți mai petrece timpul cu oamenii nepotriviți!
Viața este mult prea scurtă, pentru a sta alături de oameni care te seacă, oameni care te fac să fii trist. Dacă cineva te va vrea în viața lui, cu siguranță îți va face loc; tu nu trebuie să te lupți pentru a obține un loc la „masa” lui.
Niciodată să nu insiști să introduci pe cineva în viața ta, iar acel cineva să nu dea doi bani pe tine.
Și ține minte: nu cei ce îți vor fi alături, atunci când îți va fi bine, ci aceia care îți vor fi alături, în cele mai grele momente; aceia sunt adevărații prieteni.

2. Nu mai fugi de problemele tale!
Înfruntă-le cu capul sus. Și nu, nu îți va fi ușor, pentru că nu există om, în lumea asta, care să fie capabil să-și rezolve toate problemele, fără cusur și cu nonșalanță. Noi nu suntem programați să ne rezolvăm instant problemele, pentru că nu așa am fost creați.
Defapt, suntem făcuți să ne supărăm, să fim triști, să suferim, să ne bâlbâim, să ne încâlcim și să cădem, pentru că acesta este adevăratul scop al vieții: să încercăm să facem față problemelor, să învățăm din greșeli, să ne adaptăm și să le rezolvăm treptat, pe rând și nu pe toate deodată.
Ceea ce vom învăța, din probleme și greșeli, comportamentul nostru și atitudinea noastră ne vor modela și ne vor transforma în oamenii care vom deveni.

3. Încetează să te mai minți!
Poți minți pe orice vrei din toată lumea asta, dar nu te poți minți pe tine. 
Viețile noastre se vor îmbunătăți doar atunci când ne vom asuma riscuri și, la primul semn de nesiguranță sau dificultate, ceea ce putem face este să fim sinceri și corecți cu noi înșine.

4. Oprește-te din a mai pune nevoile tale în plan secund! 
Cel mai dureros lucru este să te pierzi în procesul de a iubi pe cineva, peste măsură, uitând că și tu ești o persoană deosebită.
Da, ajută-i pe alții, ajută-ți semenii, dar ajută-te și pe tine însuți.
Dacă a existat vreodată un moment în care să-ți urmezi visele, pasiunile, inima și să faci ceva care contează cu adevărat pentru tine, acel moment este acum.

5. Încetează a mai fi ceea ce nu ești! 
Una dintre cele mai mari încercări, în viață, este să fii tu însuți, într-o lume care încearcă în mod constant, să te facă să fii ca toți ceilalți.
Mai mereu cineva va fi mai frumos decât tine, cineva va fi mai deștept decât tine, cineva va fi mai bogat decât tine, cineva va fi mai tânăr decât tine, dar ei nu vor fi... TU.
Nu te schimba, astfel încât oamenii să te placă, ci fii tu însuți, iar oamenii potriviți îl vor iubi și îl vor aprecia pe adevăratul TU.

D2

Poate în adâncul inimii tale nu știi cine ești și pentru cine ești, cui aparții, dar ceea ce faci aparține inimii. Poate că, uneori, ale tale cuvinte nu sunt auzite și înțelese, așa cum ai dori să fie sau nu ajung la cine trebuie. Poate că, de multe ori, ai vrea să spui ceva, cuiva, dar tot ce reușești este să scoți doar un micuț și sufletist zâmbet, din toate tăcerile tale. Poate că al tău suflet aleargă de colo-colo, ca într-o cușcă îngrădită în spini, doar că privirea ta lasă să se înțeleagă cu totul altceva. Poate că, atunci când numeri nopțile, prin al tău gând se zbânțuie fel și fel de idei, idei cărora ai vrea să le dai viață.

În adâncul inimii tale există un adânc, un loc de joacă desenat și colorat în culori proprii, un spațiu proprietate privată creionat doar din bunătatea ta, din măreția inimii tale, din înțelepciunea privirii de peste zi, privire ce reușește să înșiruie pagini cu tot felul de străini decolorați.
În adâncul inimii tale ești ceea ce ești, iar ceea ce ești nu poate fi definit sau înțeles, ci doar acceptat. În adâncul inimii tale porți fel și fel de chipuri, fel și fel de zâmbete, fel și fel de lacrimi, fel și fel de pași, fel și fel de umbre, dar tu le porți cu mândrie, le porți cu putere, le porți cu omenie, le porți pe toate cu iubire.
Și poate că, de multe ori nu mai poți!

Poate că, ceea ce ești, nu este ceea ce alții ar fi vrut să fii, dar ești ceea ce simți, ești ceea ce semeni zi de zi; ești și ființă și om și obiect și oglindă și rază și furtună. Ești o plăsmuire a imaginației unei divinități proprii, pentru că ești chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Poate în adâncul inimii tale nu știi cine ești și pentru cine ești, cui aparții, dar ceea ce faci aparține inimii.
Ești îgerul păzitor al celui care te are în preajmă. Ești îngerul păzitor al acelei inimi.

Ce mai faceti ?

„ O intrebare cu care ne intalnim de cateva zeci de ori pe zi. O intrebareaparent banala, insa daca analizam putin mai atent situatia, ea are o semnificatie de luat in seama, as putea spune chiar deosebit de importanta.

Cand cineva te intreaba intr-un context uzual al vietii tale „Ce mai faci?’’, tu ce-i raspunzi? Ai fost atent vreodata la raspunsul dat?  Ei bine, sa stii ca felul in care raspunzi la aceasta intrebare simpla indica foarte multe despre tine si despre atitudinea ta.

De-a lungul timpului, am observat ca aceasta scurta intrebare: „Ce mai faci?” are parte de trei tipuri de raspunsuri: negative, mediocre si pozitive. Haideti sa le luam pe fiecare in parte si sa le analizam putin.

Raspunsurile negative sunt cel mai des intalnite din pacate si includ fraze de genul: „Prost”, „Nashpa”, „Nu prea bine”, „Se putea mai bine de atat”, „N-am niciun chef azi”, „Slava Domnului ca e vineri”, „Am mai imbatranit o zi” etc

Este realmente infricosator cand aud un raspuns precum „Slava Domnului ca e vineri”. Ma pun in pielea celui care a zis-o si imi dau seama ca pentru acesta viata este o adevarata teroare. Luni, marti, miercuri si joi sunt cele mai apasatoare zile din saptamana, vineri este cat de cat binisor pentru ca vine week-end-ul, sambata exista pretextul de a fi bine, iar duminica apare din nou „greutatea” sosirii zilei de luni. „Ahh, o noua saptamana ! Iarasi o iau de la capat cu aceleasi probleme interminabile!”

Este acesta un mod in care sa traiesti, dragul meu prieten?

Esti de acord cu mine acum ca aceste expresii te omoara pas cu pas, iti otravesc atitudinea? Si nu numai pe a ta, ci si pe a celor carora le raspunzi in acest fel?

A doua categorie de raspunsuri este cea a raspunsurilor mediocre. Persoanele care se regasesc in aceasta categorie raspund prin urmatoarele formule: ” Bine”, ” Nu prea rau”, “Ar putea fi si mai bine”. Pe acestia nu-i putem incadra in categoria negativistilor, dar ar fi o idee buna pentru ei sa-si imbunatateasca considerabil atitudinea.

Fie vorba intre noi, crezi ca ti-ar placea sa stai prea mult, sa faci afaceri si sa ai colaborari cu persoane care spun in fiecare zi ca viata lor “nu este prea rea”?

In cea de-a treia categorie ii intalnim pe cei cu o abordare pozitiva a vietii. Studiile ne arata ca “pozitivistii” sunt cei cu speranta de viata cea mai mare si cu impliniri profesionale si personale la cote inalte.

Ei imprastie mereu entuziasm, pasiune si bucurie fata de viata si iti vor raspunde: ”Grozav”. “Minunat”, “Excelent”, “Super”, “Nici ca s-ar putea mai bine”.

Ei bine, fii sincer acum ! Nu-i asa ca ti-ar placea sa ai in viata ta cat mai multi oameni de felul asta?

Opreste-te un pic si fa o comparatie. Cu siguranta ai langa tine persoane din toate cele 3 categorii.

Cum te simti cand auzi un raspuns al “negativistilor”?

Sau al “mediocrilor”?

Dar atunci cand un “pozitivist” iti raspunde plin de energie si cu zambetul pe buze?

Alege langa ce persoane sa stai si vei avea parte exact de acele lucruri !

Si nu uita :

“Ziua evolueaza in functie de directia in care se misca colturile gurii tale.”

Dar pe tine te-ai analizat pana acum? Tu ce raspunsuri folosesti cel mai des? Ce raspunsuri folosesc prietenii si cei din familia ta?

Formeaza-ti o deprindere noua !

Trebuie sa intelegi ca modul in care te simti depinde de tine. Chiar daca “viata nu este alaturi de tine”, crezi ca te va ajuta cu ceva daca continui sa afirmi ca te simti ingrozitor? Cu siguranta nu, atitudinea ta mohorata nu va imbunatati cu absolut nimic situatia. Ba mai mult, este foarte posibil sa-i enerveze pe cei din jurul tau si sa-ti pierzi cu timpul si putinii prieteni care au mai ramas langa tine.

In plus, stim cu totii foarte bine ca avand o atitudine negativa vei atrage atitudini negative, pentru ca “in viata obtinem ce ne asteptam sa obtinem”.

“Crezi si spune-ti ca esti bine, ca toate sunt in regula cu tine si Dumnezeu iti va auzi cuvintele si le va transforma in realitate. ” (Ella Wheeler Wilcox)

Din proprie experienta iti pot spune ca aceasta este o descoperire uriasa. Multi ani la rand am raspuns formal “bine” si am avut relatii bune, prieteni buni, impliniri si satisfactii bune. Dar niciodata mai mult de atat. Ei bine, de ceva vreme am schimbat registrul si am inceput sa raspund pozitiv. Surpriza ! Viata mea a devenit minunata, excelenta, grozava pe toate planurile ! Incearca si tu si vei vedea efectele ! 

Hai sa-ti dau un exemplu.

Sa ne imaginam ca Catherine (un nume ales aleatoriu) este obosita. Cand un coleg de serviciu o intreaba “Ce mai faci?”, ea raspunde sincer “Sunt obosita”.

Iata o posibila continuare a procesului. Catherine isi va intari convingerea ca este obosita, evident isi va schimba fiziologia si probabil ca va avea o zi lunga si grea la serviciu, asteptand sa vina vremea sa plece mai repede acasa. Ce crezi ca se intampla cu persoana care i-a adresat intrebarea lui Catherine? Probabil ca acum regreta. Cum te poti simti atunci cand primesti un astfel de raspuns? Eventual te ia si pe tine somnul si incepi sa casti. Observi ? Dispozitiile lui Catherine si ale colegului de serviciu sunt varza ( termen tehnic :P ) acum.

Dupa o zi ingrozitoare, Catherine merge acasa, da drumul la televizor, vede extragerile loto pe postul national si isi scoate din buzunar biletul jucat cu o zi inainte. Wooow ! Biletul lui Catherine este castigator ! Tocmai a castigat 5 milioane de euro. :) Wooow !

Ce atitudine crezi ca va adopta Catherine? Adu-ti aminte, este extrem de obosita. Amandoi stim ca va sari de pe scaun si va incepe sa alerge prin casa si sa sara de bucurie, dupa care va merge la telefon pentru a-si anunta familia si prietenii. Eventual va da o petrecere pe cinste in seara aceea si va planui ce sa faca cu banii.

Stop un moment ! Acum cateva secunde era o femeie epuizata. Ce-a facut in cateva secunde ca sa se comporte asa? A luat vitamina B12? I-a cazut o galeata cu apa in cap? NU. TRANSFORMAREA EI A FOST IN TOTALITATE MENTALA. De la oboseala fizica si mentala la extaz, in numai cateva secunde. Si cum s-a intamplat asta?

Este vorba exclusiv de aspectul pe care Catherine alege sa se concentreze, asta deoarece felul in care ne simtim este dat de subiectivismul nostru.

Te focalizezi pe oboseala, esti obosit, te focalizezi pe vitalitate, esti plin de viata si energic.

Asadar, nu-i asa ca alegi sa raspunzi si sa fii pozitiv?”

Jeff Keller - „Atitudinea este totul”

Pentru tine sunt, ale mele cuvinte!

Văpaie trosnită te-nșirui pe trepte,
Alergi, fumegând, cu gânduri nedrepte.
De-a valma îmi vii și tot cu de-a sila
Îmi picuri simțiri ce nu știu s-aștepte...
Aici, oblojită, te-nșirui pe trepte; 
Văpaie trosnită, devii tu senilă?! 

Imagini cu ea, prin gânduri îmi curg,
Se cern răsărite, cu tot cu amurg,
Cu tot cu privirile-i deloc ghidușite;
Se scurg și mă-nțeapă și iarăși se scurg.
În minte îmi vine același amurg,
Cu ea și privirea-i pe mine țintite.

Și buzele ei dulci măsoară viclene, 
Cuvinte nespuse, așezate-n catrene...
Suav și sălbatic, rafinat și roial,
Presărează cuvinte, la fel de viclene
Și șoapte și vise și izuri de vreme,
Cu dulci răscoliri de ea, în fundal.

Mă-ntreb de ce și pentru cine,
Cu chipuri vii și-adormi în mine?
Tu știi cum mâinile-mi astea două,
Se pironesc în valuri, către cine?! 
C-un dor nespus, de soi senine,
Se preamăresc în stropi de rouă.

Dar al meu gând încă te poartă,
Învălmășit, pribeag, legat de soartă,
Păstrează ochii ce l-au nădușit;
Privirea aia dulce, mică, spartă,
Ce duce-n lumi văzute-n artă,
Să știe inima ce-a pironit.

Cu drag și cu dor, ale mele cuvinte,
În drumul lor, mereu spre-nainte,
Prin gânduri aleargă desculț și hoinare...
Dar, oare știi? Au aceeași sorginte.
Pentru tine sunt, ale mele cuvinte!
Cutreieră munți, traversează hotare.

Doamnă, domnișoară, divă.

Pentru ziua de azi nu voiam a mai scrie o iotă!
Prea multe flori, prea multe cuvinte copiate, originalitate ioc, ceea ce înseamnă că și sufletul e cam tot pe acolo, adică fad, delăsător, în căutare de clișee. Dar mai bine așa, decât nimic, nu?

Primul lucru care-mi veni în mine, despre femeie... Primul lucru. Dacă simți ceva, pentru o ea, în mod automat și suferi. Cu gândul ăsta m-am trezit azi.
Dar de ce asta? De ce suferință, când ea și ceea ce produce ea ar trebui să nu însemne nimic altceva decât fericire?
Din mai multe motive.
Nu mai simt acea puritate sentimentală, acea sinceritate din gândire, acele clipe și gânduri, cu și despre ea, care te ridicau pe cele mai înalte culmi. Totul pare atât de...tras la indigo și, așa cum spuneam mai sus, e o lipsă totală de originalitate.
Mă uit la unele domnițe care, mai mereu așteaptă să fie ridicate în slăvi, doar că nu prea au pentru ce să fie ridicate. Ele, prin al lor comportament, uneori buimac, alteori fals și mediocru, prin nesiguranță și nehotărâre sau printr-o aroganță dată de o închipuită frumusețe, se ancorează în fatalitate.

Astfel de domnițe se expun mult prea mult, vor să arate și ceea ce nu au, iar adevăratele domnișoare și doamne fug, se ascund, evită falsitatea, evită aroganța și indignarea, păstrează misterul, păstrează feminitatea, iar, poate cel mai important, păstrează decența. Astfel de femei merită ridicate în slăvi! Astfel de femei merită să fie adorate și îndelung prețuite, pentru că, astfel de femei știu să fie cu adevărat femei și sunt de neprețuit.
Astfel de femei admir eu cel mai mult!

De multe ori nu facem diferența între mulțimea de fete/femei pe care le zărim zi de zi, pentru că mai toate-s la fel. Toate vor să fie la fel și de asta, este mult mai ușor să copii, decât să fii original.
Un chip/trup frumos, cu  inimă mocirlită nu înseamnă mare brânză. Te simți atras de el, dar nu și îndrăgostit. Îl vrei pentru plăcerile propriului corp și nu pentru cele ale inimii. De asta nu înseamnă nimic.
Trupul se degradează, plăcerile fizice sunt și ele pe ducă, în căutarea altor frumuseți trecătoare, iar sufletul?! Ei bine, sufletul e degradat demult. Putregăit e! Și te mai întrebi de e om sau mașinărie..
Preferăm iubirile de plastic și nu pe cele de oameni! E trist.

Unde este rafinamentul? Unde este farmecul? Unde este senzualitatea? Unde este beatitudinea? Căldura, iubirea, copilăria, sinceritatea, inocența, integritatea?  Unde sunt emoțiile din voce, din priviri, din atingeri sau chiar din tăcere? Unde este bunul simț?
Puține femei mai știu să fie doamne/domnișoare. Feminitatea moare, atunci când îi mor cauzele, iar scopurile

Azi chiar e o zi însorită, plină de flori, plină de vise, se simte magie, se simte veșnica speranță, se simte și o mare recunoștință și mă gândesc că ar trebui să fie o zi cu multe zâmbete; așa o văd eu. Mărțișoare, ghiocei, îmbrățișări, poate și ceva lacrimi de mulțumire aduse divinității.
E o zi a femeii, o zi a doamnelor și domnișoarelor, e o zi a frumosului și specialului, e o zi a licăririlor sufletului și, de ce nu, a unei iubiri sincere.
Respect celor care-și prețuiesc, cu adevărat, comorile: soțiile, iubitele, mamelor!