...si ingerii plang...

Da! Si ingerii plang, nu numai baietii, asa cum se lauda cei de la Holograf... De ce plang ingerii? De ce sa nu planga? doar sunt si ei parte din...existenta noastra umila si plina de inexactitate..., fac parte dintrun ireal conjugat, fac parte din...iluzia noastra cea de toate zilele! all my memories...Toate amintirile mele despre "cineva" sunt, doar amintiri (din pacate sau din fericire, inca nu stiu, dar stiu sigur ca acum sunt doar amintiri)... Oare de ce imi face placere sa ma gandesc la acea fata, sa vorbesc despre ea, desi stiu bine ca ce a fost, a trecut si chiar daca acele sentimente ale mele pentru ea se vor mai plimba prin inima mea, o bucata de timp (pana voi reusi sa accept si altceva, pe altcineva)... Sincer, a aparut cineva, dar nu vreau sa ma hazardez iar pe un teritoriu minat si sa trec prin ceva ce tocmai am reusit sa inchei (mai mult sau mai putin); incet, incet, pas cu pas, sentiment cu sentiment, le voi pune intro alta camara a inimii mele, intrun spatiu destinat amicitiei...

Pare un strigat, disperat, de ajutor, un strop de nemurire intro lume nebuna si plina de resentimente sau o pata de necunoscut pe teritorii abrupte...;de ce nu, pare, poate un strigat de lupta; o lupta in care ne implicam cu totii, unii isi accepta soarta, altii isi plang de mila si nu vor sa cada in capcana, negandu-si astfel existenta si sentimentele. Tot mai des aud "versuri" de genul: "oare de ce nu se gandeste cineva si la mine?"; "de ce sunt singur/a?"; "de ce nu gasesc pe cineva care sa ma accepte asa cum sunt?", etc. Chiar asa sa fie? Chiar nu e nimeni care sa vada...lacrimile in care scladam singuratea, tristetea si de ce nu, sa recunoastem, disperarea? In jurul nostru sunt oameni si oamneni, diferite caractere, personalitati, diferite figuri care ne marcheaza existenta vrand-nevrand, oameni pe care ii respingem pentru ca...nu sunt destul de buni pentru noi, nu sunt caracterele potrivite, nu sunt...partile geometrice ale inimii noastre la care tanjim! Romanticii, visatorii si-au creat o imagine a jumatatii perfecte, dupa articolele din ziare, personajele atragatoare din televiziune, filme sau din lumea show-bizzzz-ului; o imagine care ne-ar putea ruina viata (care si asa e prea scurta, ca sa mai alergam dupa himere ascunse in nu stiu ce colt de natura randomizata), cautam oameni care sa se apropie perfectiunii noastre, stilului, genului care ni se potriveste; recunosc, sunt unul dintre acei romantici, care a alergat dupa astfel de himere, pana acum cateva luni, cand m-am cumintit! :D Cine e personajul de pe "sticla" care imi place mult, mult de tot? e....Hilary Duff! :P foarte frumoasa fata...,dar ramane doar un accesoriu pe care nu mi-l pot permite! Acum trebuie sa alerg dupa ceva real, ceva ce se afla in fata mea... Nu zic ca nu am intalnit fete care sa-i semene lui Hil; chiar am intalnit...3, dar ca personalitate, comportament, gandire, nu erau tocmai ce mi-as fi dorit. Dar mi-am dat seama ca nu aici e sfarsitul lumii; am in fata oameni care sa nu-i semene nici pe departe lui Hilary, nici fizic, nici teatral, scenic... Sunt oameni ca noi, dintre noi, pentru noi! Evident ca nu iti place oricine, ptr ca ai un minim de mandrie in care nu te lasa sa accepti orice iti iese in cale: ala e sarac, ala e dus cu pluta, ala e cam urat, ala are un nivel sub mediu de gandire si/sau inteligenta si tot asa. Motive sunt multe! I had enough..., cum spun dragii mei fratiori, cei de la Breaking Benjamin; don't be afraid to...dance with the devil. :P Vreau sa incerc si alta salata, altfel de mancare, decat cea obisnuita; vreau sa am langa mine si alte fete, decat cele care semana putin cu Hilary Duff, fete care merita sa fie iubite, sa fie pretuite, sa fie sarea si piperul vietii! :) Oficial, declar ca nu mai sufar pentru acea fata de care eram indragostit nebuneste pana acum cateva zile! NU e bine nici pentru mine, dar nici pentru ea (aa, ea nu seamana deloc cu Hilary Duff :P)

Si totusi, de ce plang ingerii? This is an "unknow soldier" on the battlefield of love; this is...me, then... Ingerii plang pentru ca ii respingem, ii renegam, le defaimam imaginea, existenta, caldura si ne prefacem ca nu avem nevoie de aripile lor protectoare!
Cine sunt acesti ingeri? Fiecare dintre noi este un inger pentru cel/cea la care tinem...

"Pentru lume, esti doar o persoana, dar pentru mine, esti lumea toata!"...simplu; foarte simplu!

Silence!

I'm walking on sunshine... You think that you deserve it... That could be magic... sunt cateva titluri de...muzici, melodii care cam au legatura cu simtirile noastre de fiinte inteligente ! like it or leave it...cam asa ar trebui sa ne exprimam atunci cand persoana de langa noi isi conjuga aerul de superioritate, dorinta de dominare, starea labila de exprimare, lipsa curajului de a fi la egalitate cu cel/cea pe care il/o iubeste! Tot stau si ma gandesc (desi, sincer, nu cred ca ar trebui, nu cred ca e bine sa ma tot gandesc) la...o fiinta tare draguta pe care am cunoscut-o anul acesta, intro zi insorita de mai (bine, nu e mai, dar asa suna mai bine, decat martie sau aprilie ). :P Inainte sa o cunosc, ma gandeam ca nu voi mai cunoaste niciodata o fata care sa ma faca sa ma indragostesc, sa simt ceva....puternic in suflet, sa ma faca sa sufar si sa ma bucur enorm, in acelasi timp, dar uite ca s-a intamplat! Am reintalnit acel feeling, dupa.....ani! A fost super, chiar daca deznodamantul nu a fost chiar o poveste de iubire, ca-n...."povesti" sau ca intrun film siropos de dragoste, in care rolurile principale le detin doi monstri sacri ai cinematografiei si anume Angelina Jolie si Antonio Banderas, in "Original Sin" sau...cum zice Stefan Banica jr. "te-am vazut, intro seara de mai, te'am placut...;eu aveam parul scurt, ea balai...[...]" Oricum, nu mai conteaza ce zic unii sau altii. Ce conteaza e ca se poate..., se poate sa se intample ceva "acolo" chiar si atunci cand ti-ai pierdut si ultima picatura de speranta....

....prietenii mei ma bat tot timpul la cap ca nu vreau sa aleg, ca sunt prea pretentios, fata aia, fata cealalta nu..., ca sunt atatea fete frumoase, dar eu "nu le vad". NU e vorba ca nu le vad sau ca nu as incerca ceva cu vreuna dintre ele (si cand spun "a incerca", nu ma refer la sex :D ;prima treapta a piramidei lui Maslow (in care gasim...nevoile fiziologice) este, evident, o nevoie pentru toata lumea, dar aceasta nevoie ar trebui sa fie legata cu cea de-a 3-a treapta, in care sunt nevoile de apartenta sociala, nevoia de acceptare...si aici ajung, iar la concluzia...making a friend, takes a moment, being a friend, takes a lifetime; ...iar de aici concluzia: imprieteneste-te cu cea pe care o iubesti, fi-i frate, fi-i tata, dar mai presus de toate, fi-i amic, ajut-o, intelege-o, iubeste-o mai preusus de orice si pretuieste-o ca si cum ar fi ultima si singura fiinta de pe pamant!!! ...acea fata, chiar si acum ma face sa simt si sa ma simt indragostit... de ea, atat de...dornic sa o strang la piept, tare, tareee de tot, sa-i simt fiecare vibratie, fiecare bataie a inimii ei, sa-i simt dulcea rasuflare, parfumul catifelat al pielii, "mireasma" divina emanata de privirea ei seducatoare si inocenta, buzele..., buzeleee atat de...moi, atat de siropoase, atat de...provocatoare si senzuale!!! de ce stau, nu? de ce astept?! sau....ce vreau, defapt? vreau sa....

nu spun ce vreau, dar nu din cauza ca ar fi ceva "urat", ptr k nu e; e doar dorinta mea de a fi in silencio stampa :P.

If you're gone...

Misto melodia! Dar imi dau seama ca multa lume nu o stie... E melodia celor de la Matchbox Twenty; una dintre putinele formatii pe care le prefer... De ce-mi place? Imi place timbrul vocal al lui Rob, imi place stilul rock alternativ pe care il performa, iar pe langa Matchbox, imi place mult si Breaking Benjamin cu melodii la fel de super (melodii rock, cik putin metal)...

If you're gone... e o melodie de suflet, o melodie de...dor strain, un soi de durere nepriceputa rascolita de nebuniile avansate ale pesimismului! Singura diferenta care se intrevede pe cararile sentimentelor, diferenta dintre real si ireal, dintre cunoscut si necunoscut, intre iluzie si adevar este pasiunea! Daca faci ceva, orice, din pasiune, ai vaga impresie ca.....te simti cat de cat implinit, multumit de tine, multumit de ce ai realizat. Ma uitam recent la un cuplu..., un cuplu care isi deroga existenta, un cuplu care sa taraie in coate, incercand sa arate "cuiva" ca se iubesc, ca tin unii la altii si poate ca se chinuie prea mult sa se iubeasca nedandu-si niciunul seama ca defapt isi fac rau unul altuia pacalind natura sau....incercand sa se pacaleasca pe ei insisi ca pacalesc "natura"! E un soi de nebunie ne-curata, o pierdere de timp sa incerci sa te faci sa crezi ca iubesti pe cineva, cand, defapt nu e asa, nici pe departe!!!!! Ce rost are sa te prefaci? Crezi ca daca esti impreuna cu cineva esti mai fericit? Te simti mai bine? Singuratatea in doi e mai dureroasa decat singuratatea singulara! Am trait sentimentul si stiu ce zic si....mai stiu ca nu as vrea sa-l retraiesc; chiar deloc... Ai tot timpul senzatia ca nu esti bagat in seama, ca nu esti luat in serios, ca parerea ta nu conteaza, vrei sa strangi persoana iubita la piept, sa simti acea flacara nebuna cum te cuprinde, vrei sa simti.....o siguranta nebuna, sa te simti cea mai importanta persoana de pe pamant, sa.....fii tu insuti in compania celui iubit, dar din pacate nu ai parte de nici una dintre cele enumerate. De ce? A cui e vina? E vina celui care iubeste sau e vina celui iubit? E vina mea ca nasc sentimente profunde si ca vreau sa.....mi te daruiesc totalmente sau e vina ta ca nu stii sa ma accepti, sa-mi accepti darul, care poate nu e cel mai consistent, dar e...sincer si real?

E vina lui Dumnezeu ca ne-a dat iubirea, sentimentul acesta mirific pe care noi nu-l intelegem, oricat ne-am da cu capul de pereti! E vina lui Dumnezeu ca nu ne-a dat si un manual cu instructiuni de utilizare ale sentimentelor, poate si un dictionar de multilingvism sentimental si o harta a sufletului fiecaruia dintre noi...