vineri, 27 ianuarie 2012

Poveste fara sfarsit... (necenzurat)

Nu demult se intampla ca soarele sa coboare pe pamant, testandu-si maretia, cu ajutorul razelor sale interminabile, iar tot ceea ce facea, in acele momente, era sa reaprinda o lumina filantropica, in sufletele oropsitilor neincrezatori. Era o perioada in care clipele, amintirile, dorintele se intalneau intr-o iluzie sacadata a razvratirilor personale, impetuoase, care duceau spre crearea unei eternitati nu prea indelungate, iar singura moda insinuata era sa se urmeze un model idiocratic, demn de aducere la o suprafata indecenta, dar tolerabila.

Cum nici o minune nu tine mai mult de trei zile, aveam sa aflu ca raiul a decazut, contopindu-se in eter, aflandu-se in imposibilitatea de a exista alaturi de legile dumnezeirii, legi care aveau sa invrajbeasca Cerul si Pamantul. Defapt, povestea acestea este o simpla constatare ale regulilor, care se suprapun, zi de zi, de la nimicul indispensabil pe care il traim, pana la infinitul dorit si mult visat. Raiul exista pe pamant? Sau pamantul este raiul de care tot vorbim cu atat patos? Pamantul este si rai, dar si iad, pentru ca pamantul este locul de nastere, locul de joaca, locul de invatare, locul de munca si locul de moarte al pamanteanului de rand.
Urmand un fir al vitei nobile, care misuna prin fata mea, observ ca pamanteanul de rand transforma jucariile timpului, adaptandu-le inteligentei sale. Lumea este in crestere, ideile sunt din ce in ce mai ...dezvoltate?! (poate sunt doar puse cap-coada, din infinitele idei anterioare)

Cica omul de Neaderthal avea creierul cu 27% mai mare decat il avem noi, in ziua de azi, dar cu toate acestea, striatiile de pe creier erau cam rare. Dupa numai bine de peste 250,000 de ani, de la "datarea" neadertalienilor, am ajuns la homo sapiens sapiens, adica "fiintele vii, inteligente" (asa este denumit omul zilelor noastre). Nu stiu cat de inteligenti suntem, pentru ca unii dintre noi cu siguranta nu arata acest lucru. E drept, acesti ultimi 2000 de ani, s-au descoperit nenumarate lucruri, dar se pare ca unele lipsesc cu desavarsire (iar aici nu ma refer la lucruri materiale, la obiecte care sa ne sustina sau intretina evolutia, ci ma refer la acele compartimente psihice care salasluiesc in necunoastere, intr-o nebuloasa orbitala).

Raiul decazut este tot ceea ce vrem noi sa fim. Sa dam frau liber imaginatiei! As putea sa ma gandesc la motivele pentru care oamenii ies in strada, ca sa dea jos guvernarea, sau as putea sa ii enumar pe cei care tinuiesc locuri sus-puse, locuri pe care sa si le insuseasca, depunand cat mai putin efort (sau deloc), as mai putea adauga fiintele care au porniri sexuale nemarginite, lucru pentru care ajung sa ii vand trupul pentru bani (Iar in ziua de azi, banul inseamna mai mult decat orice, chiar si decat sanatate). As putea sa ii amintesc pe toti delicventii (prinsi sau neprinsi), care savarsesc unele fapte, cu sau fara stiinta, iar lista ar putea continua, dar nu am eu chef sa o lungesc!


Omul zilelor noastre. Cine este acesta? Ce este acesta?
Omul zilelor noastre, este umbra omului zilei de ieri si cenusa omului de maine.

1. Politicul
...nu ma intereseaza, asa ca nu voi vorbi despre asta. Stiu doar ca fiecare cetatean trebuie sa fie constient de puterea si responsabilitatea pe care o are, astfel incat sa fie indeajuns de inteligent ca sa isi aleaga conducatorii, mai marii nostri diriguitori, care sunt toti o apa si un pamant!!! Asta este datoria noastra: sa ne exprimam dorinta, sa ne exercitam dreptul si...sa fim constienti de alegerile facute.

2. Religia, religiozitatea....
De mic copil am fost invatat sa merg la biserica, sa "cred in Dumnezeu, sa ma rog, sa fac fapte bune, etc", doar ca regulile pe care le impune biserica nu sunt din cele mai bune si corecte. Nu de putine ori am vazut cum Biserica s-a comportat (si continua sa se comporte) asemenea fariseilor (exemple data tot de Biserica). Religia este doar un simplu indrumar, dupa care ne ghidam existenta (de cele mai multe ori penbila), dar credinta este un fapt! Crezi in Dumnezeu, crezi in bine, crezi in oameni, crezi in istorie, crezi in ziua de maine, crezi in lumina sau intuneric. etc. Religia te obliga la multe, iar majoritatea dintre aceste "multe", ni se par invechite si fara sens. (o fi spunand-o creierul nostru, ceva mai dezvoltat, in curs de dezvoltare). Nu am sa ma leg nici de religie, ptr ca nu am ajuns sa o inteleg pe deplin. Stiu doar ca acea credinta de care vorbeste omul, ei bine...,nu prea exista! Rar intalnesti pe cineva care sa creada, fara sa caute, care sa zambeasca fara sa aibe motive stiintifice, care sa-ti intinda o mana, fara a-ti cere ceva in schimb, care sa te stranga in brate, atat de puternic, incat sa ii simti inima batand si sa te intrebi "de ce oare?". Rar intalnesti pe cineva care sa ridice capul si privirea spre cer si sa vada mai mult decat un albastru imens.

3. Stiinta. (sau arta de a nu fi idiot)
Ii admir pe acei oameni ensteinieni care care isi petrec viata intr-un laborator, studiind...tot ceea ce trebuie studiat. De la comportamentul sobolanului, la comportamentul omului (nu ca ar fi mari diferente intre cele doua specii). Universul, vegetatia si fauna, industria, clima, vremea, societatea, educatia, religia, istoria, medicina, s.a.m.d. Banalitatea in sine este o stiinta. Daca omul de rand rade de ea, omul de stiinta se coboara intr-atat de mult, vrand sa o studieze, la nivel microscopic, incat ajunge sa fie considerat "dus cu pluta". De multe ori nu o inteleg, dar imi place sa o urmaresc, imi place sa urmaresc documentare care sunt capabile sa imi capteze atentia si sa imi trezeasca imaginatia.

4. Educatia.
In zilele noastre, a fi educat este o pierdere de timp. De ce dracu sa mai mergi sa faci o scoala, un liceu, o facultate, cand... Vedem si noi, ajungem sa fim condusi de analfabeti! "Cine fura azi un ou, maine va fura un bou" si "hotul neprins, negustor cinstit se numeste." :)) Cat de mult se leaga intre ele, cele doua proverbe! Invatati, fratilor, invatati si departe veti ajunge (geografic).
La noi, in licee, se invata sexualitatea ascunsa, iesita "intamplator" la iveala, unde un prof de sport se fute cu nu-stiu-ce fufa. Aleia i-o fi placut o perioada, apoi ceva s-a rupt si...voila! Nu comentez cazul (si inca multe ca ele).
Fetele, liceenele noastre cuminti, vin la scoala, de parca ar merge pe centura. In asa fel sunt imbracate, machiate! De comportament nu mai zic; chiar nu mai am cuvinte... Scriind aceste randuri, imi vin in minte niste versuri ale BUG Mafia - Exces pervers. (versuri pe care nu imi permit sa le redau, dar... acela e adevarul!)
Cine vrea sa invete, este liber sa o faca, dar asta nu inseamna ca scoala ii educa. Intr-un fel ma contrazic si spun ca scoala nu educa, dar arata posibilitatile: cine arata bine, se comporta "bine", suge bine, o da peste unul cu bani, care o va urca pe un piedestal (pana la un anumit punct). Cine se comporta bine, moral, invata bine, ajunge sa vada tot ce il inconjoara, ajunge sa vada posibilitatile, iar cel mai important ajunge sa ALEAGA.

5. Sexul/sexualitatea.
Ei bine, fratilor, sexul vinde si se vinde mai bine decat orice, oricat de mult am incerca sa negam acest lucru! Daca intru pe un site, iar de obicei intru zilnic, pe ziare de sport, gasesc numai poze cu fufe dezbracate. Si totusi, unde se vine mai bine sexualitatea, nuditatea "zeitelor", decat intr-un ziar destinat barbatilor?! Hai, te bucuri o data, de doua ori, de zece ori, dar la un moment dat ajunge sa ti se faca sila! Obsedat sexual sa fii si tot cred ca te-ai satura "doar" sa te indeletnicesti privind iar si iar si iar.... Ai nevoie de o femeie, du-te dracului si cauta o fiinta, nu o papusa gonflabila, iubeste-o, oferindu-i sentimente si toate cele trebuincioase inimii, apoi ii poti oferi si scula din dotare! Ziaristii astia de doi lei nu sunt in stare sa scrie niste articole cu bun simt, iar tot ceea ce fac este sa tranteasca o poza cu o "bunaciune" goala si gata. Asta este articolul care va pe spate multimea! De filmele porno nu ma leg, pentru ca ele nu au o publicitate ascunsa. (morala o fi ascunsa, dar publicitatea e...pe fata).

Vrand-nevrand, ma gandesc la cei care fac sex pe bani (prostituatele, gigolosii, etc), apoi cei care mint doar ca sa se aleaga cu ceva. Nu e mai simplu sa va puneti deacord ca vreti sa aveti parte de actiune fara sentimente? Cel putin asa stii una si buna: iti descarci frustrarea, incarcatura, energia sexuala si nici nu suferi, spunand ca ai fost folosit. O fi sau nu ceva moralitate in toata treaba asta, dar macar esti sincer. De ce sa te folosesti de sentimentele cuiva, doar ca sa iti satisfaci egoismul? De ce sa il faci sa sufere pe cel care investeste sentimente? Ia aminte de la americani: "friends with benefits", "No strings attached", sunt doar doua dintre filmele cu morala. Se prea poate sa iti gasesti un asa-zis fuck-buddies, dar...s-ar putea ca din acel fuck-buddies, sa sfarsesti cu "lovers" sau mai rau: "marriage!" Poate asa se ajunge si la gasitul iubirii adevarate (iubire de durata, nu de doar cateva zile,saptamani sau luni).

Ei bine, cam acesta este acel rai decazut. Raiul nostru, creat de noi insine, cu bune, cu rele... Este "raiul" sau "iadul" nostru (depinde cum vrei sa o dai), iar tot ce trebuie sa facem este...sa ne adaptam. Oricat am incerca noi sa schimbam lumea, cu greu vom reusi, daca nu avem vointa, credinta, inteligenta si sustinere. Zicea cineva o vorba, care mi se pare extrem de adevarata: "Viata este ca o curva. Daca nu o futi, te fute ea pe tine!"
Nu trebuie sa ne lasam calcati in picioare de asa-zisi mai mai mari, cu functii, istorie, averi sau ca facand parte din alte idiomuri geografice, pentru ca fiecare dintre noi avem parte de idiomul nostru, motiv pentru care trebuie sa reusim sa invingem. "Cine rade la urma, rade mai bine"

Viata in sine, este un drum, aparent imens, pe care trebuie sa il strabatem cu picioarele goale. Pe drum ne vom taia talpile, le vom intepa, vor aparea bataturi, vor sangera, dar nu ne vom da batuti, pana nu vom ajunge la destinatie: implinirea si multumirea interioara!

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Pentru tine!

Am invatat sa te iubesc, iubindu-ma; te vreau, iubire!
Am invatat sa-nvat viata, privind in zare, catre mine,
Am invatat ca lumea asta inseamna, draga: TU, cu MINE!

Pierdut eram, lipsit de viata, am nascocit un inceput,
Aievea-n visuri imi purtam, acelasi chip, de timp pierdut!
Visam ca-n zare e lumina, ce-si poarta starea catre fapt,
Ca trenul asta e de vina, c-am devenit un strop inapt.
Visam sa intalnesc iubirea, sa scriu romante despre noi,
Sa cresc istoria divina, cersita adesea din nevoi...
Pierdut eram, un visator, un suflet negru, egoist,
Zburam spre cer, nepasator, dar o faceam tot timpul...trist.

Am invatat sa te iubesc, iubindu-ma! Te vreau iubire!!!
As vrea ca viata ce-o traiesc, sa mearga catre nemurire,
Sa nu decad, sa nu mai plang, sa-mi curm tristetea printre nori,
Sa simt cum ma-ntregesc, zambind, cu tine numai in culori!
Am invatat sa te iubesc, sperand in vise calatoare;
Zburam incet, visand la tine, la chipul tau si-a ta splendoare...
Minunile se nasc si cresc, acolo sus, pierdute-n ganduri,
Dar se dezvolta-n inimi sparte si stralucesc doar in adancuri.

Am invatat sa-nvat viata, privind in zare, catre mine,
Spre chipuri ce decad si pier, din corul inimii divine.
In ai tai ochi gasesc un suflet, un visator, intr-un ocean,
Un aiurit strivit de valuri, precum un chip de portelan...
Crescut-am dintr-un strop de ploaie, purtat de vant, in nemurire,
Cerseam vazduhului un cantec, despre noi doi, despre iubire.
Acum cersesc inca o zi, sa te privesc, sa rad, sa plang,
Sa-ti simt caldura, s-o respir si sa fugim, purtati de vant!

Am invatat ca, lumea asta, inseamna, draga: TU, cu MINE,
Iar tot ce fac, are un scop: sa ai mereu zile senine!
Sa uit de egoism, sa pot, sa uit de mine, cand te vreau,
Sa te sarut, sa-ti mangai trupul, mereu in inima-ti sa stau,
Sa fiu un inger ce-si strecoara magia noptilor de mai,
In colturi subrede din cer si s-alergam, nebuni,prin rai.
Ochii-i inchid si te visez, cum te sarut si-n brate-mi cazi,
Dansand in ploaie-n clar de luna, cu tine-o zi, e un nou azi!




miercuri, 18 ianuarie 2012

Living in a world without you

Nu stiu ce m-a apucat, dar am intrat intr-o stare din aia de care e mai bine si mai simplu sa te urci pe pereti, decat sa rezisti in ea! :))
Cu 2-3 melodii de dragoste, triste (fara adresa speciala), mi-am facut rost de o incandescenta absurda, o tresaritoare de inimi, care ma poarta pe taramuri ce nu voiam sa mai ajung. Dar...omul si-o face cu mana lui, nu? Ce-i drept si melodiile astea sunt superbe, au niste texte patrunzatoare si...nu ma pot abtine sa nu le ascult!

(Voltaj: Acolo; eu cu mine, Iarna; Scrisoare; Vara trecuta, etc, etc ). Sunt piese cu adevarat superbe!!! Chiar mi-a fost dor de voltaj, cu toate ca...indirect, m-au pus iar pe ganduri. :))
Cum ziceam, omul si-o face cu mana lui! :) Ascultandu-le melodiile, m-am dus iar inspre intrebarile ce nu reusesc sa-si gaseasca raspunsul corect...
De ce oare, desi incerc din rasputeri sa dau tot ce am mai bun din mine, nu reusesc sa multumesc persoana potrivita? Poate si pentru ca nu e ea cea potrivita. Pentru ca ea nu vrea lucrurile pe care eu sunt dispus sa le ofer, fara sa stau pe ganduri. Sau poate ca...eu nu stiu sa le ofer, asa cum si-ar dori ea; avem stiluri diferite de comunicare. Nu stiu ce sa spun! Cert este ca mi-e dor si doare, dar ma bucur ca inca sunt capabil sa sufar! Stiu. Suna ciudat, dar chiar ma bucur ca inca sunt capabil sa simt, sa daruiesc, sa privesc in mine inusmi, prin ochii celorlalti si ma bucur ca reusesc sa fiu eu insumi, desi cine trebuie, nu vede, sau nu vreau sa vada sau...nu ii place ce vede. Eh, noi sa fim sanatosi, nu? La momentul potrivit, vom intalni persoana potrivita! :) (sau eu o voi intalni, ptr ca eu ma plang intr-una, pe aci :)) ).

Da. Ma plang! Ce altceva as putea face? :)) Macar asa stiu ca ma descarc si tot asa stiu ca daca imi voi aseza gandurile pe "hartie", tot eu voi veni cu solutiile, pentru ca...I'm a smart guy! :D
Deja ma simt mai bine! :) Hmm... de-ar fi atat de simplu...

Ar putea fi simplu, mi-a putea reveni, as putea uita, m-as putea retransforma, m-as putea metamorfoza, dar...parca nu mai e atat de simplu. Mi-e ciuda ca e rece afara si nu pot iesi la alergat, asa cum imi place sau ca nu pot iesi sa ma plimb prin parc sau locurile de joaca ptr copii (:D) sau sa ies cu rolele, sa imi mai fac rost de cateva julituri! :)) Azi ma uitam pe net si mi-am propus sa merg si sa iau lectii de dans. E putin cam ciudat sa fac asta, dar as incerca! As incerca pentru ca muzica e singura partenera care ma satisface oricand, fara sa fuga de mine si de aiurelile mele. Muzica e singura care ma poate imbratisa si care ma poate departa, in acelasi timp, prin stilul ei si "felul" ei de a fi.

Am inceput cu "Living in a world without you - The Rasmus", am trecut si prin Voltaj, iar acum am ajuns la declaratiile lui Bruno Mars "Only when you're lonely", care spune asa: "now I'm stronger,/ I don't need you any longer..." Poate ca nu mai am nevoie de o "Ea" anume, dar tot am nevoie de "ea", sa o iubesc, sa o protejez, sa o fac sa zambeasca, sa o tachinez, sa ne purtam amandoi ca doi copii...., sa ii arat ce simt, sa ma descarc, sa ma dedic ei si numai ei! :) Sweet dreams, kiddo! :)) Stiu, I'm a dreamer, but this is who I am and I don't wanna change!
Deocamdata iubirea este crezul meu si stiu ca nimic in lume nu m-ar face sa imi schimb acest crez! Nimic!!!

Nu ma vreau sa scriu nimic. Cred ca am sa ma opresc aici! Stiu ca Alexandra Burke si Bruno Mars spun ca: u better stop the madness, before I explode!"
Tot timpul caut sa am un mesaj care sa ma incurajeze, desi de multe ori aleg partea care ma caracterizeaza, partea pe care fetele nu vor sa o vada. :D Cica fetele vor un om puternic, nu un...pangacios, care isi pune sentimentele pe tava aia de argint. Eh... So what? Voi fi puternic, daca ma vei lasa sa fiu! :) ...dar pana atunci, voi fi asa cum vreau sa fiu!
Nu mi se pare o slabiciune sa spui sau sa arati ca esti sensibil (eu unul asa ma vad :D), nu e nici macar un defect, cu un plus pe care "ele" il cauta, dar nu il accepta pe moment! Uuuffff... Oare de ce ma comport asa? Trebuie sa ma transform si eu intr-un insensibil, ca asa sigur nu voi mai suferi! :P

Pana una-alta, voi continua sa imi urmez un alt crez, pe care il "tin" la mess (status) si anume:
"NU VOI FI UN OM OBISNUIT, PENTRU CA AM DREPTUL SA FIU EXTRAORDINAR!!!"
Unii vad o aroganta in aceste cuvinte, dar eu vad puterea care ma ridica spre cer! Este scanteia ce imi da un suflu nou... Este viata care imi lipseste! :)

Cu totii suntem extraordinari! Fiecare dintre noi meritam cel putin o sansa; fiecare dintre noi avem un calibru special, care ne face sa fim unicii doritori de comun! :)
Cel mai simplu este sa privesti in adancul sufletului tau si sa vezi persoana extraordinara ce salasluieste in tine, sa vezi cat de deosebit poti fi, iar daca cei din jur nu vad asta, nu e vina lor! Vina ta in nici un caz nu e!!! Doar ca...tu si ei nu sunteti compatibili! Atata tot! :)
Ce frumos este sa iti deschizi inima, sa privesti in sufetul tau si sa vezi stropul de magnitudine din tine! De ce sa fii un om mic, cand poti fi un om mare? De ce sa suferi, cand stii ca poti zambi? De ce sa pierzi timpul cu nimicuri, cand stii ca poti avea lucruri marete si infinite? De ce sa te limitezi la o pagina, cand poti avea carti, cu nenumarate texte inteligente si inteligibile? De ce sa alergi dupa himere, cand stii ca realitatea e chiar dupa colt, la doi pasi de tine? De ce sa fii altcineva, cand poti fi tu insuti??? De ce???

Uite asa ma vindec mai mereu: incerc sa descopar extraordinarul din mine! :) El exista, dar de cele mai multe ori il neg sau il ignor... "(Am sa pun fraza asta la timpul trecut, pentru ca am incetat a ma mai ascunde de mine!) O mica mare bucatica ce zace in mine, se cere afara. Vreau sa o descopar. :) Incearca si tu!!! :)


luni, 16 ianuarie 2012

Oare ce simt?

Nu stiu ce simt, dar stiu ca ma doare!
Sufletu-mi plange si adoarme incet,
In timp ce o lacrima-mi se scurge pe piept,
Insotita de-un vis, tresarit din visare...

Lacrimile-mi sunt amici de prisos,
Privirea-mi se scalda 'ntr-o mare sarata
Iar tot ce visam, a fugit deodata
Spre pasii pierduti, in mireasmea din dos.

Ma las cucerit de mii de cuvinte,
Ma las presarat de chipuri fantoma
Ce-mi curg printre vene, intr-o oda "neoama",
Ca doar ele, acum, mai vor sa m-alinte!

De ce sa mai incerc sa caut, acel strop de nemurire?
De ce sa mai incerc prin vise, sa-mi inteleg trista gandire?
Doar tot ce am este la mine, iar ce-mi lipseste, e-un vis nebun!
De ce sa mai incerc iubirea? Cand stiu ca nu e nimeni pe drum...?!

Nu stiu ce simt? Poate ca stiu... Dar cui pasa?
Privirea mea e vesnic-nenteleasa....

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Despre iubire...si alte prostii! :)

Zi de zi citesc...in reviste, bloguri, facebook sau alte creaturi, numite pagini personale, despre acel sentiment care te duce cu gandul la...IUBIRE! Zi de zi, chiar si pe mess, cand mai port o discutie cu o fata, ei bine, acea discutie se rezuma la...sentimentele provocate de iubire (fie imliniri sau dezamagiri). A inceput sa imi fie sila de asta! Iar asta pentru ca iubirea mea este neimplinita, neimpartasita si doar asa ajung sa imi dau seama ca tot ceea ce fac, tot ceea ce gandesc, tot ceea ce imi doresc, tot ceea ce imi propun, se rezuma doar la fiinta mea.

Eu, precum multi altii, am fost indragostit, am simtit o nevoie nebuna de a ma desfasura asa cum stiu, de a ma lasa prada magiei, de a parcurge kilometri de viata pe mrejele atat de binecunoscutei si mult doritei iubiri, dar de fiecare data am sfarsit dezamagit! De ce oare? De ce nu? Tuturor ni se intampla sa ne indragostim de o persoana, care la randul este este indragostita de o alta persoana, iar acea persoana sa fie indragostita de o alta persoana si tot asa inainte, pana acest lant al indragostelii ajunge...nicaieri. Toti ne dorim atat de mult o persoana care nu ne doreste!

Chiar azi ma gandeam, dis-de-dimineata, uitandu-ma pe geam la minunatia asternuta peste oras: o zapada mult asteptata, cazuta, intr-un moment neasteptat!
Recent (adica nu prea recent, ci acum...cateva luni sa fie) am intalnit o fata, care mi-a placut, desi initial gandul meu era departe de a o place. Pe zi ce trece, am inceput sa o plac tot mai mult, desi nu ne vedeam sau chiar nu vorbeam deloc, dar atunci cand apucam sa vorbim, simteam ca iau foc, simteam ca vreau sa patrund in lumea ei, fie fereastra mess-ului, fie prin telefon, sa ajung la ea si sa o imbratisez atat de tare, incat sa ii simt bataile inimii pe pielea mea, sa o sarut cu atata patima incat sa...imi insusesc acea traire, ca si cum acel moment sa fie unul unic, care are sa nu mai vina. Eh... Si acum, daca as avea ocazia, as profita de fiecare secunda.
Scriind aceste randuri, ma gandesc la ce ar putea spune criticii mei (fir-ati voi sa fiti! :))) ) si anume: "daca vrei ceva, nu mai medita atat si pune dracului mana si fa ceva!" Da. Gandeste mai putin, vorbeste mai putin si fa mai mult! Intra in actiune!!! :) Am incercat sa intru in actiune, am incercat sa ma intalnesc cu ea, am incercat si am tot incercat, dar nu am reusit! Nah, uite ca deja am folosit prea multe negatii si ganduri negre, in afirmatiile mele! :))
Cert este ca nu voi inceta, nu ma voi opri pana cand...fie ma va accepta, fie va lua pietroaie si le va arunca in(spre) mine!

Ceea ce incerc sa spun este ca, chiar si atunci cand ceva nu iasa asa cum ti-ai dori, nu te lasa batut, ptr ca intr-o buna zi vei reusi! Chiar daca vor trece luni sau ani, vei reusi in cele din urma! (aici nu ma refer doar la iubire, ci si la alte actiuni atat de trebuincioase, in viata asta atat....intortocheata!)

In loc sa spui: "nu pot sa...", mai bine ai spune: "nu pot, inca...", apoi o vei da pe: "voi face tot posibilul sa...", pentru ca in final sa ajungi la: "voi reusi, no matter what!"

In momentul de fata, nu pot sa scriu alte prostii, ptr ca incerc sa vad partea pozitiva a tuturor lucrurilor! Toate lucrurile au parti pozitive si e bine sa incepem sa credem in ele, ca sa reusim sa le vedem, pentru ca, intr-un final, sa le si obtinem!

Gandirea pozitiva! Asta ne lipseste de multe ori!!! Uite, daca nu reusesti sa gandesti pozitiv, fa ca mine:
- opreste-te din tot ceea ce faci;
- ridica-te pe cele doua picioruse lasate de le Doamne-Doamne;
- mergi repede in fata unei oglinzi;
...
Ai ajuns????
- Ridica mana dreapta, pana la nivelul fetei;
- da-ti o palma, ca sa te trezesti!!!

Acum ce vezi in oglinda? Un fraier care continua sa isi planga de mila sau un om matur, un om care stie ca alta solutie, decat cea de a reusi, nu are? Daca raspunsul este "prima parte", mai incearca, pentru ca palma nu fuge niciunde! Mai ai o incercare si inca o incercare si inca una... Am incredere ca intr-un final vei reusi! :)

Lasand putin la o parte starile psihice, ne axam putin si pe ceea ce ne conduce spre crearea unor astfel de stari si anume: starea/conditia fizica!
Daca esti obosit, cu siguranta vei avea doar piedici, iar de cele mai multe ori, tendinta este de a evita sa faci ceea ce ti-ai propus. Oboseala poate fi atat dusmanul nostru, dar si amicul nostru. Cum se poate asta? Ei bine, ajungi sa te chestionezi, sa vezi, sa intelegi natura oboselii, iar de multe ori ajungi sa iti dai seama ca lucrurile care iti displac, te si obosesc cel mai tare! Putem evita oboseala, evitand excesul...
Ah, cel mai important lucru, pentru a avea acea conditie fizica, ce te poate ajuta sa ai o sanatate mintala buna (pentru inceput), este....sportul! Ce credeai??? Sportul te ajuta sa te lepezi de satana asta care se tot tine scai de tine si care iti insufla atatea ganduri menite sa iti innoureze viata. Eheee.... sportul, dansul, plimbarea in natura (e si ea un sport), evitarea exceselor (mancarea, bautura, tigarile, zgomotul urban, muzica extra-loud(!), aglomeratia, s.a.m.d.)
Noi, prin firea noastra, suntem niste plangaciosi innascuti, dar nu trebuie sa ne deprimam din cauza asta. E ok sa fim asa! Serios! E bine sa ne descotorosim de gandurile care ne apasa, e bine sa scapam de ideile obsesive, e bine sa ne curatim de pacatele vietii cotidiene, iar aici ma refer la prefacatorie! :) Da. E bine sa ne plangem din cand in cand, dar trebuie sa stim cui sa o facem, ptr ca nu orcine este dispus sa ne asculte, iar cel mai important, e bine sa stim ce cantitate de smiorcaieli este bine sa devarsam! Nu orcine are puterea, capacitatea, rabdarea, inteligenta de a asculta si de a ne ajuta. Cei mai multi o dau pe calea prefacatoriei...

Despre iubire ce sa zic? Imi pare rau, ca ea a ales sa ma ignore, dar ce sa zic? Nu regret nimic, inca, ptr ca nimic nu este terminat! Este alegerea ei si, de ce nu, pierderea ei! :) Stiu ca am potential, stiu ca pot fi un om pe care se poate baza oricine, sunt capabil de multe lucruri bune (dar si reele :)) ), sunt capabil sa arat cat de mare importanta au sentimentele si ca reusesc sa le inteleg, sa arat ca stiu sa respect si sa-l iubesc pe cel de langa mine. Strategia mea de viata este sa fiu ...OM!
Oare de ce, atunci cand intalnim pe cineva, destul de bun, la prima vedere, cautam pe altcineva si mai bun, insa fara a-l cunoaste in profunzime pe acel cineva recent? Oare de ce nu acordam sanse? Si eu, la randul meu, asta am facut si inca fac: nu acord sanse, dar fac asta ptr ca, intr-un fel, sper sa reusesc sa arat ceea ce vreau sa arat.
Cica e bine sa perseverezi, sa arati cat de mult iti doresti un lucru, sa lupti pentru acel lucru, dar..., intr-un final, trebuie sa stii sa renunti. "A renunta" nu este echivalentul cu "a pierde", ci este calea spre o noua viziune, un nou inceput!

Iar intrebarea de final este: oare se merita sa suferim pentru cineva care nu ne merita? Eu zic un "NU!!!" raspicat! Cine ne face sa suferim, cu siguranta nu este persoana care sa merite sa ne revarsam toate sentimentele, trairile, emotiile!
Hai sa nu mai pierdem timpul, iubind o himera! Hai sa ne indreptam gandul si fiinta noastra spre ceva palpabil, sa ne indreptam spre cineva care are un strop de fiinta in el! :)

marți, 10 ianuarie 2012

Magia fulgilor de nea

Prin glasul ingerilor de sus, lumina vietii-si ia culoare,
Prin glasul puilor de pe pamant, orice zi e sarbatoare!
Cu pasi marunti, cu chipul lin, cu zambete si bucurie,
Privirea celor mici ne-a dat, minuni nascute-n feerie.
Magia zilei din Casuta, a-nchipuit un praf de zane,
Unde un nor minuscul, prafuit, si-asterne visul in minune...
Lumini rasar, lumini apun, in lumi si corpuri paralele,
Privirea-mi fuge prin vazduh, in corul unei ploi de stele.

A fost o clipa cand in brate-mi, un fulg de nea se rataci,
Privirea lui, pierdute-n lacrimi,ma-ntreaba de il pot iubi...
Al meu raspuns, tot din privire, se-ndreapta alene, plin de haz,
Spre lumea lui marunta, care imi poposeste pe obraz:
As vrea sa simt caldura-n suflet, as vrea sa simt viata-n vine,
Iar tu micute fulg de nea, tu esti o parte din minune!
Tu esti un strop de inocenta, purtat in zilele-mi amare,
Tu esti un zambet, ce imi face, ziua stralucitoare,
Tu esti o urma de credinta, ce-am ratacit, cersind iubire,
Un inceput, un gand divin, speranta, viata, fericire!"

(un gand frumos va las si eu:" s-aveti mereu o raza-n suflet,
Sa fiti frumosi, calzi si deschisi, asemeni vesnicului zambet,
S-aveti in inima credinta, magie, stropi de viata de la zane,
In jurul bradului sa cada numai minuni si ganduri bune,
Iubirea sincera sa nu lipseasca! S-aveti lumina de la stea,
Si...as mai vrea atat sa spun: Iubiti-va fulgii de nea!)
(pentru strumfii din Casuta :X )