duminică, 21 martie 2010

Somewhere I belong...



Inceput Made by... Linkin Park. Cam asa ar fi mai toate inceputurile de zile mai putin bune, pe scurt... diminetile nasoale! Imi incep ziua cu o melodie pe care am avut-o in cap toata noaptea (in cazul asta ar fi melodia celor de la Linkin Park si anume....New Divide), melodie pe care o caut imedia si o ascult, defapt o reascult, ptr ca doar asa ma pot linisti. Poate m-ai intreba: de ce Linkin Park? Iar eu am sa iti raspund: de ce nu? Mai sunt doar cateva dintre formatiile rock pe care le mai ascult cu placere, fie datorita liniei melodice, fie versurilor, fie...vocii solistului: Breaking Benjamin, preferata mea; Linkin Park, 30 Seconds to Mars, Nickelback, Nightwish sau...Pink, Kelly Clarkson; ii ascult cel putin o data pe zi, pe fiecare in parte si asta ptr ca altceva mai bun nu exista, in materie de rock sau pop-rock...

Desi nu imi plac rock-erii, ptr felul in care arata, felul in care se imbraca, ii admir intrun fel ptr ca se dedica unui "obiect" si anume partea neagra a vietii. Fiecare vrea sa vada viata intro anumita culoare, iar rock-erii si-au ales culoarea neagra (spun ei), dar cea mai mare parte a lor opteaza ptr gri, dar fara sa stie asta! Culoarea gri simbolizeaza nehotararea, incapacitatea de a lua decizii, de a se adapta unui mediu... Nu stiu ce culoarea ar avea manelistii, dar pe acestia cu siguranta ii detest si asta nu ptr ca asculta genul acela de "muzica", sau ptr ca tot timpul vorbesc despre: bani, masini, fetitze, dusmani, etc, ci ptr ca nivelul lor de inteligenta se ridica undeva la nivelul genunchilor unei broaste! Felul in care se imbraca, felul in care vorbesc (ma mir ca acestia pot vorbi, la cat de bogat este vocabularul lor), felul in care gandesc...sau cred ca ar trebui sa ma opresc aici ptr ca aici imi da eroare, nu stiu din ce cauza!

Nu ca m-ar interesa carui gen de muzica apartine fiecare omulet de pe acest pamant; fiecare asculta ce vrea, ce ii place, ce il face sa simta bine sau important in societatea lui proprie. Ce voiam sa punctez e faptul ca...in fiecare dimineata ma trezesc cu un diferit stil de muzica, iar azi a fost randul rock-ului...., asa ca, acea zi este influentata de "melodia de dimineata"!

This is how you remind me...Nickelback, dramatism transpuns intro lumina dura, metalica... In orice gen muzical, pricipala tema dezbatuta este, binenteles...about L.O.V.E. Un cuvant placut, dar care doare, un sentiment placut, dar care doare, chiar si atunci cand esti happy, chiar si atunci cand ai senzatia ca esti iubit mai mult decat oricine si orice din lumea asta.... Doare, dar intro masura minuscula, ptr ca ai vrea sa se repete la nesfarsit, acest sentiment, ptr ca nu stii ce iti rezerva ziua de maine, ptr ca...incerci sa faci ceea ce crezi ca e mai bine, ptr a face persoana de langa tine cat mai fericita si..., de ce nu, dependenta de iubirea pe care i-o porti, astfel incat, se pare ca tu esti cel dependent, ptr ca incerci sa fie cat mai bine, ptr ea/el, dar acea pers sa nu o vada asa cum o vezi tu, ci mai mult, poate sa o vada si sa o inteleaga gresit: ca pe cucerire a independetei proprii! Fiecare dintre noi avem nevoie de aer, de spatiu, ptr a putea respira in voie, avem nevoie de libertate, ptr a ne putea invarti, avem nevoie de siguranta si liniste!

Incercand sa te cunosti pe tine insuti, il vei cunoste si pe cel de langa tine. Daca stii ce vrei tu, vei sti si ce vei vrea de la ea/el... Rabdarea, increderea, intelegerea... reciproce, comunicarea mutuala, nu fortata sunt doar cateva dintre etichetele unui bun demers, ptr a constitui o legatura stransa intre o ea si un el! ...bine, sa nu se creada ca dintro aventura nu se poate naste o lifetime love, ptr ca se poate; orice este posibil.. Trebuie doar sa credem!

As fi vrut sa scriu despre altceva (asta ieri, ptr ca am fost nitel deprimat, iar paginile blogului se umplu doar atunci cand sunt in acea stare :D )....

LOVE e joaca de copii; cand cresti mare, ea dispare! Ce inseamna asta? Sau ce cred eu ca inseamna asta... La oricare inceput de drum, de LOVE, ne comportam ciudat, avem rectii din cele mai diferite, si uneori originale, astfel incat s-ar parea ca suntem ciudati, cazuti din cer sau, de ce nu, putin retardati! :D Cand iubesti, esti happy all the time, esti parte din universul ei/lui, nu te intereseaza nimeni si nimic, astfel incat dai frau liber imaginatiei si faci diverse nebunii (asta nu este universal valabil). Razi, glumesti, zambesti tot timpul, treci mai usor peste problemele cotidiene, care, poate odata ti se pareau cele mai dificile si aveai impresia ca nimeni si nimic nu te poate ajuta, ca pe nimeni nu il intereseaza necazul tau, dar acum...., acum stii ca ai pe cineva care este dispus 24 de ore din 24 sau poate chiar 25 din 24, 30 din 24 sa-ti fie alaturi, sa iti arate ca...cineva acolo sus te iubeste mult, mult de tot. Dar pe timp ce trece, acest sentiment dispare, copilul din tine se refugiaza intrun colt intunecat, unde nu aude si un vede decat...propria fiinta!

Savin' me (nickelback)... Save me de la o viata intunecata, in doi (tot timpul vedem cupluri care traiesc impreuna dar separat); lipsa comunicarii ii face sa spere in ceva si mai si (de parca ar exista asa ceva). Toti suntem la fel, dar felul nostru de a fi ne face sa parem unici! Daca am fi unici, nu am sti sa ne acceptam conditia, nu am sti sa ii acceptam pe cei de langa noi, nu am sti sa...ne intelegem pe noi insine! Depinde de fiecare ce vrea sa inteleaga... NU de putine ori avem impresia ca suntem mai buni decat...X-ulescu (Icsulescu) sau Y-ceanu (Igreceanu), ca nu merita atentia noastra, ca nu merita sa ne fie prieteni/iubiti, ca nu merita nimica; doar oare noi, cei care gandim asa, meritam atentia lor sau a altora? Judecam dar nu acceptam sa fim judecati!

Faptul ca acum scriu, nu inseamna ca asa sunt in viata de zi cu zi; acum scriu despre....idei, sentimente, trairi, etc, dar in viata de zi cu zi ma comport ca si cum as fi o alta persoana (vorba cuiva). Ce fac diferit? Doar ma comport cum o fac de obicei: zambesc, glumesc, spun si fac diverse lucruri pe care multi nu le inteleg. Uneori dau impresia ca sunt nehotarat si poate asa si este; uneori as vrea sa fac sau sa spun ceva, dar nu am curaj; as vrea doar sa...fiu eu, fara sa fiu luat la intrebari! Nu de putine ori am fost pus sa comport astfel incat sa captez atentia cuiva, sa ma comport diferit de cum o fac in viata de zi cu zi, ca mai apoi sa ma simt penibil, interpretand un personaj care nu mi se potriveste. As vrea doar sa fiu in "eu", sa ma simt in largul meu, sa fiu acceptat asa cum sunt (nu ca nu as face asta, doar ca unii nu ma inteleg :D ). Am renuntat de multa vreme sa fac pe placut cuiva, sa ma schimb, doar de dragul acelei persoane, ptr ca mi-am dat seama ca sunt incorsetat intrun chip fals, port o umbra mai neagra decat de obicei! Cine ma vrea, ma place asa, nu? :P Viata merge inainte with or without YOU!!! Nu vreau sa ajung la 40-50 de ani si sa regret ca nu am avut "voie", in tinerete, sa fiu eu insumi, alaturi de persoana nepotrivita... De curand, era sa fac o greseala!

Better safe, than sorry!

miercuri, 10 martie 2010

nimic de zis...

ai zis ca vii, dar vad cum pleci,
ai zis ca poate intro zi
lumina soarelui nu va pieri
ca lumii-ntregi nu-i va pasa
de toate strigatele reci;
de ce nu stai? de ce sa pleci?
de ce te-nchizi in lumea ta?

pierdeam adesea al meu gand
prin vițe seci, de ploi, arzand...
priveam, pierdut, prin univers
spre cadrul aspru de neant
eram surpins de-al tau sarut
caci era trist si poate scurt,
era murdar, dar si galant...

se poate sa ma fi pierdut,
sa-mi cada chipul printre nori
se poate sa...ma fi ascuns de zori
sa-mi pierd privirea in trecut....
dar asa sunt eu si poate tu...
traim, fara sa vrem, acelasi timp,
doar tu esti eu, iar eu sunt tu





duminică, 7 martie 2010

Have a little faith ... in me...



Incearca sa cunosti omul din spatele mastii! O masca pusa doar de dragul tau...Eu zambesc, ptr ca vreau sa te vad fericita, chiar daca in sufletul meu exista o alta stare, chiar daca...ma doare; vreau doar sa te vad zambind! :)

Ma las cuprins de sarbatoare,
De chipul tau, de-a ta splendoare,
Visez, pierdut, a ta privire
Ma scald in fiecare gand
Si printre lacrimi de iubire
Zaresc magie pe pamant....

Nothing hurts like...love! ...sau cel putin asa zice Daniel Bedingfield... Omul asta chiar are dreptate! Iubirea, acel feeling suprem, ne ridica si ne coboara intro clipa, fara avertismente, fara pernute moi cu care sa ne atenueze durerea cazaturii; ne prinde, de fiecare data cu garda jos si ne loveste unde ne doare mai tare: in inima! Care ar fi sacrificiul suprem "daruit" acestor emotii de neegalat? poate doar emotiile in sine; pentru ca simt ceva pentru tine, sunt dispus sa fac orice, dar absolut orice, doar pentru a te sti fericita..., cea mai fericita fiinta din lumea asta individuala. Nu ai cum sa spui ca esti cea mai fericita fiinta de pe Terra ptr ca nu avem de unde sti cum se masoara fericirea. O persoana este mai fericita decat alta, dar toti traiesc acelasi grad de fericire, la un moment dat, dar asta depinde de asteptarile proprii; daca acestea sunt depasite, atunci, da...esti considerata cea mai fericita fiinta de pe pamant sau din tot universul.

Nu sunt o fire pesimista, ci doar...treptat-treptat imi pierd speranta, pierd din vedere acea luminita de la capatul tunelului si asta nu ptr ca nu ar exista, ci ptr ca pe zi ce trece imi plec tot mai mult privirea, astfel incat spatiul vizual devine din ce in ce mai limitat; vad mereu aceleasi lucruri apasatoare, aceleasi obiecte lipsite de viata, aceleasi gauri din asfaltul posomorat... Chiar nu sunt o fire pesimista deloc!!! Imi place sa privesc inainte, imi place sa zambesc, sa descopar, sa lupt, sa traiesc, sa visez, sa sper, sa simt, sa ating, sa daruiesc... Ma intreb care parte este mai puternica, in momentul de fata?! Dorinta de a trece peste momentele mai putin bune sau meditarea la acel ceva care mi-a rapit inima, chiar si ptr cateva clipe?

Cineva, fiind la apusul zilelor, a fost intrebat: "care sunt greselile facute, pe care le regreti cel mai mult?" iar raspunsul a fost unul uluitor (cel putin din perspectiva mea): "nu regret nimic! nu regret nicio greseala, ptr ca daca as face acest lucru, nu as fi reusit sa invat din greseli, astfel incat sa nu le mai repet..." Sunt cuvinte pe care vrem sa le spunem, dar nu avem curajul, emotii pe care vrem sa le lasam sa isi ia zborul, dar nu gasim puterea necesara de a le elibera. Imi pare rau! ...dar la ce bun? Parerea de rau nu rezolva mare lucru! Parerea de rau este o ...senzatie nasoala, de care vrem sa scapam, doar ptr a ne simti bine si a face uitate acele rele pe care le-am facut. "Scapam" de acea parere de rau doar daca suntem iertati... Problema e ca multe se iarta, dar nu se uita, iar lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel!

Have a little faith in me... De ce zic asta? Hai sa dam carapacea jos, hai sa aruncam acel invelis si sa incercam sa descoperim ceea ce e cu adevarat important: ceea ce simt si nu ceea ce fac! Ai incredere, ai rabdare, lasa-ma sa iti arat cum sunt si de ce sunt in stare! La un moment dat imi pierdusem increderea in mine, dar ceva, cineva m-a facut sa vad lucrurile altfel; m-a facut sa imi recapat suflul, spiritul de viata, dorinta de a arata ca sunt ... o parte din soare...

Just...let me be me! :)