ai zis ca vii, dar vad cum pleci,
ai zis ca poate intro zilumina soarelui nu va pieri
ca lumii-ntregi nu-i va pasa
de toate strigatele reci;
de ce nu stai? de ce sa pleci?
de ce te-nchizi in lumea ta?
pierdeam adesea al meu gand
prin vițe seci, de ploi, arzand...
priveam, pierdut, prin univers
spre cadrul aspru de neant
eram surpins de-al tau sarut
caci era trist si poate scurt,
era murdar, dar si galant...
se poate sa ma fi pierdut,
sa-mi cada chipul printre nori
se poate sa...ma fi ascuns de zori
sa-mi pierd privirea in trecut....
dar asa sunt eu si poate tu...
traim, fara sa vrem, acelasi timp,
doar tu esti eu, iar eu sunt tu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu