just saying...

He's just not into me. Nu vreau sa vad comentarii gresite si prost intelese sau...poante ieftine; e doar un film pe care tocmai l-am terminat de vizionat. Cica e o comedie romantica, dar nu prea am dat de comedia descrisa p'acolo, dar am simtit romantismul si drama. In principiu, nu e ca celelalte comedii romantice cu un biiig happy ending (dar exista si aici, in unele cazuri), ci mai mult este vorba despre cautarea "marii iubiri". Nimic deosebit ati spune, nu? Anyway, nu am sa comentez filmul; cine o vrea sa il vada, apoi...sa il vada! Eu il recomand.

Filmul aka viata noastra, are un inceput, un miez si un sfarsit! Inceputul il stim cu totii, sfarsitul, la fel, dar miezul..., miezul este acela pe care il modelam dupa bunul nostru plac! Viata noastra are un scenariu scris de noi, actorii sunt alesi tot de catre noi, iar in rolul principal, ei bine, ne plasam invariabil pe noi insine. De cele mai multe ori nu avem obiectii la reprezentatia data de catre acest "erou", dar daca avem, nu prea ne sinchisim sa le punem in practica, "datorita" lenei, prietena noastra cea mai draga!

Facand o scurta si inevitabila comparatie intre relatiile celor din film si relatiile mele, observatorul din mine a scos la iveala The Armageddon. Armageddonul care nu este decat dramatismul pe care ni-l dorim atat de mult, pentru ca suntem foarte neputinciosi atunci cand este vorba sa facem ceva cu adevarat maret, asa ca nu ne ramane decat sa stam pe ganduri. Fie ca e vorba de iubire, fie ca e vorba de un job, fie ca e vorba de o banala iesire in oras, s.a.m.d, deciziile care trebuiesc luate, intarzie sa apara, iar asta datorita inconstientei consistente de a ne crea o reprezentatie majora in cap'soarele noastre cele pline de idei iluzorii! "As putea sa aleg asta, dar daca stau mai bine si ma pandesc, exista ceva mai bun de atat!" Oare asa sa fie? Poate ca este asa, dar daca acel ceva bun de acum este cu mult mai bun decat acel ceva bun din viitor? Well, cred ca ne place sa riscam, sa ne construim palate de nisim, sa calatorim prin gaura de sarpe si sa ne hranim cu gognele. Nu e nimic rau in asta; doar ca...timpul nu iarta pe nimeni si nimic, pentru ca greselile pe care le facem sa fie cale de invatatura pentru...cine? Asta e. Ce a fost, a trecut si nimic nu mai poate face ca timpul sa se reintoarca pentru a revalorifica acea eroare temporala!

Daca ar fi sa ma iau pe mine, sa imi analizez greselile, as spune ca...cea mai mare greseala a fost sa ma tin dupa o fata care, era evident ca nu a dat semne de interes...pour moi. Am tot sperat, am visat, am insistat! :)) Big mistake! La urma urmei, la sfarsitul zilei ar cam trebui sa iti dai seama de cei care sunt cu adevarat langa tine, no matter what! ...doar ca de cele mai multe ori tindem sa ii ignoram pe acestia, parca ne dorim sa ii ranim si sa ii "facem" invizibili, desi chiar si in acele momente sunt dispusi sa uite, dar cel mai important, sunt dispusi sa ierte! God, cum de am putut ignora atatea lucruri bune?

In ziua de azi, lumea nu mai stie sa se indragosteasca, nu mai stie sa iubeasca, nu mai stie sa zambeasca sau sa planga sincer, ptr ca....cica am trai in secolul vitezei. Ya right... Fuck that!!! Fetele vor relatii doar cu gagii cu bani, masini si tupeu, baietii voar doar sa f*** si sa isi bata joc de fete, dar defapt si unii si ceilalti isi bat joc, unii de altii! Nu zic ca nu ar exista relatii de prietenie sau de iubire sincere, dar eu...nu am vazut sau simtit asta, pana acum si asta, intr-o oarecare masura e din vina mea, pentru ca eu mi-am ales "prietenii" sau "iubitele", eu hotaram cu cine sa ies sau pe cine sa iubesc si uite asa, zi de zi ma apropii de lasatul serii si imi dau seama ca eu sunt ceea ce am ales sa fiu: un omulet cu putine realizari, dar cu multe regrete! Inca sunt tanar si am timp sa imi repun viata pe picioare, sa imi fac ordine in ganduri si...ar cam trebui sa alerg dupa cei care intr-adevar merita efortul, pentru ca nu vreau ca dupa, atunci cand in sfarsit i-am ajuns, sa imi dau seama ca am alergat dupa cine nu trebuia si va trebui sa o fac din nou! Nu ca nu as vrea, dar s-ar putea sa nu o mai pot face.... Si uite asa, at the end of days, ma voi trezi plangand de durere fizica si psihica, durere care ma va face sa...imi curm neputinta.

Sunt putini cei care merita efortul, dar foarte multi cei care alearga, iar eu sunt unul dintre acei care alearga! Fiecare dezamagire are un strop de lumina si de dorinta de a merge mai departe; oare cat de departe pot ajunge? Nu prea am intalnit persoana care sa ma faca sa ma opresc si sa o privesc in ochi, iar in timp ce o privesc, sa imi aterizeze ceva fierbinte pe obraz... Acea fiinta dupa care alerg ma face sa o doresc, dar felul e de a fi ma face sa ma indepartez de ea, dar...e alegerea ei. Eu sunt capabil de a lupta pentru iluzia mea, pentru visul meu, sunt capabil de a-mi transforma visul in realitate, pentru ca daca nu o fac eu, nu exista nimeni altcineva care sa imi ofere realitatea! "Altcineva" imi va oferi realitatea vazuta de "ea", realitate de care nu voi fi multumit niciodata si uite asa, capul meu plecat va fi, in cele din urma, taiat de sabie.

Sunt un romantic, un visator, un sentimental, iar credinta mea este aceea ca...pot spera la un vis devenit realitate; trebuie doar sa ma trezesc!

Doua inimi straine...

Invata sa iubesti, cum te iubesc, invata sa fii cine sunt eu,
Natura-ntreaga ma invata sa fiu natura unui zeu!
Oare e linistea o noua viata? O fi credinta un nou vis?
Sa fie cerul, noua umbra, spre vastul, scump, nou paradis?
Invata sa simti, ce simt si eu, sa fii credinta ce ma tine
Intreg la mine, prin dorinta, prin sufletul pierdut din tine,
Invata-ma, sa te invat, cum sa fii tu, cand tu nu esti,
Sa fii lumina ce da viata, lumii pierdute din povesti...

Sa simti e-un dar, o noua moda, sa daruiesti e nedescris,
Poate, de-ai vrea, ai reusi sa dai viata unui vis!
Nimic nu ma poate rapune, nimic si nimeni nu exista
Sa-mi ia credinta si viata, sa-mi ia fiinta amar de trista...
Poate de-ai vrea, ai incerca, mi-ai da, incet, o noua lume,
Un strop amar de nebunie, cu suflete la fel, nebune,
Suflete ce-si poarta suflul, prin trupul tau cel nefiresc,
Asa as incerca, nebuno, sa fac un lucru nebunesc!

As fi nebun ca sa renunt, dar mai nebun, sa te iubesc,
...nebun ca tine vreau sa fiu, nebun ca totusi te doresc!
Mi-aduc aminte de un colt de rai, un trup flamand si juvenil
Coltul de rai ce m-a facut sa fiu, in preajma-ti, doar un mic copil.
Mi-aduc aminte cand te priveam si incercam sa-ti simt privirea,
Sa-ti simt, in vis, parfumul sters si colbul ce a tainuit iubirea...
Acum as vrea sa ma opresc, sa trec, sa sterg din amintire,
Tot ce erai si-ai devenit: fiinta care mi-a "adus" iubire!

Nu e-o iubire impartita, intre noi doi, cum s-ar cuvine,
Ci doar o lacrima pierduta, intre fiinta mea si... mine!
Tu nu ai vrut ca sa existi, de teama sa nu fii manjita
De dor, uitare, suferinta, ai refuzat fiinta fericita,
Fiinta care te adora, in felul ei, dar...cum gresesc?
Iubesc asa cum stiu si-am invatat, in cel mai pur stil omenesc!
Gresesc ca simt? Gresesc ca pot? Gresesc ca vreau sa fiu cu tine?
Sau poate-o fac cand ma gandesc, ca tot ce fac este si bine?!

Te las in lumea ta, sa fii, ce ti-ai dorit dintotdeauna,
Ma pierd, domol, in glasul lunii si-am sa incerc ca sa fiu luna...
Lumina razelor de luna, lumina razelor de soare
Se las pierdute, impreuna, de dorurile-ametitoare...
Am sa ma pierd si eu, din nou, prin chipul tau,
Am sa incerc sa-mi caut Chipul si daca si-asa este tot rau,
Ma voi supune nefiintei, voi fi plecat oriunde-mi suna;
Asa cum sunt soarele si luna, asa vom fi noi impreuna!

Baby, maybe I'm you!

"Cand faci ceva in viata, trebuie sa stii ce persoana esti si daca persoana care face acel ceva, te reprezinta! Pune-ti intrebarea: cine esti, in momentul in care faci un lucru?"

Mi s-au parut super tari aceste cuvinte si practic, cred ca au un foarte mare adevar ascuns la suprafata lor! Cine poti fi, decat tu insuti? (te-ai putea intreba). De multe ori, acelasi lucru, il facem in mod diferit, alaturi de persoane diferite, pentru ca ceea ce facem, conteaza foarte mult de persoana care ne este alaturi! Stau si acum si ma mir, cat de mult conteaza persoana potrivita, sa ne fie alaturi?! Este ceva...fantastic! Este inimaginabil de...complementar! Acea persoana, persoana potrivita, practic este cea care ne da viata, este cea care, indiferent de drumul pe care il urmam, da sens acelui drum.

Iubirea este nebunie curata si de cele mai multe ori, cand iubim, cand simtim ceva puternic, acolo inlauntrul nostru, facem cele mai nebunesti lucruri, fara a ne pasa de consecinte! Si aici, este ceva fantastic! Este un real ireal, care ne sta alaturi...
Sa iau 2 exemple:
1) EA - in postura de fiinta indragostita de mine, iar eu nepasator;
2) EA - in postura de nepasatoare, iar eu... cel indragostit.

1) Acea fiinta indragostita este in stare sa mearga pana in panzele albe, pentru a-i face pe plac persoanei la care tine, doar-doar s-o uita si la ea! Privirea ei sincera, calda, in lacrimi, uneori..., lacrimi invizibile, interioare, dar existente, lacrimi de iubire, care...sunt impartite in doua: lacrimi, de bucurie ca eu sunt in prezenta ei si doar simpla mea prezenta o face sa se simta cea mai importanta persoana de pe pamant si...lacrimi de tristete pentru ca nu ma poate avea (sau ma poate avea, dar nu are curajul sa imi deschida ochii si sa o pot vedea...). E frumos sa fii indragostit dar e si riscant! Fiinta indragostita pune suflet, isi pune inima pe tava de argint, dar respinsa constant si rece, ajunge sa...planga in sinea ei si sa se dispenseze de latura umana. (aici pot sa ma dau exemplu, ca mai tot timpul, datoria cauzelor atomice centriste... Fata, indragosteala, persista de...hmmm, mult timp; cred ca sunt trei luni deja! Ma gandeam ca poate va trece dupa o luna (maxim), dar nu a fost asa si nu pot sa inteleg de ce, ca doar nu ne-am mai vazut de ceva vreme, nu am mai vorbit, dar tot ce fac este sa ma gandesc la ea....chiar daca incerc din rasputeri sa nu o mai fac! :( Nu as putea spune cu exactitate ce imi place la ea, dar tot ce stiu e ca...fara ea e atat de pustiu, atat de rece, atat de intuneric! Pur si simplu...o ador din toata fiinta, pentru ceea ce este, pentru ceea ce lupta sa fie, pentru ceea ce face, pentru pasiunea si daruirea cu care se daruieste pasiunii... As fi vrut sa ma inteleaga si sa ma creada ca ceea ce simt este cat se poate de adevarat si sincer, dar...daca nu vrea, eu nu mai insist! De trecut imi va trece...,candva. Fete sunt! Fiinte care au nevoie de mine, sunt! Trebuie doar sa dau peste cea care ma intelege din toata fiinta. )

2) Acea fiinta care ignora totul, care desi i se transmit semnale si...poate mai mult decat simple semnale, ea sta, se uita (uneori nici atat lucru nu face) si merge mai departe, de parca eu, cel care i-am spus ce am pe suflet, i-am spus ce simt pentru ea, i-am spus ca seara, cand adorm, gandul imi sta la ea, pana inchid ochii, iar dimineata, primul lucru pe care il fac este sa....ma intreb: "oare ce face EA?" Petrecand un timp impreuna, timp in care, poate ne-am simtit bine sau de ce nu, ceva mai mult decat bine, m-a facut sa nutresc sentimente pentru ea si sa ma aflu, in cele din urma...respins! :(

3) Ar mai fi si a 3-a categorie de "fiinta", fiinta pe care o numesc: "bagacioasa"! Fiinta asta, se poate spune ca...este disperata pentru a obtine ceva, ceva ce poate nu isi doreste cu adevarat: poate sa fie sex de ocazie, poate sa fie o infranare a unei dorinte antice sau...poate ca asta este firea ei: sa dispere omul! "Bagacioasa" este atat indragostita, cat si ignoranta, in acelasi timp. Indragostita, pentru ca tanjeste dupa atentie si poate, ajunge sa se auto-convinga ca ar fi indragostita, iar dupa ce ar obtine acel/acea ceva, adica "marea iubire", sa observe ca nu e chiar asa grozava si...dupa 2-3 intalniri sa spuna "pas"! Iar ignoranta, pentru ca, daca e sa fie cum spuneam si reuseste sa obtina "marea iubire", iar apoi isi da seama (vorba vine), ca nu e ceea ce astepta, incepe sa devina ignoranta si rece la sentimentele proaspatului cucerit!

Vorbesc despre iubire, subiectul meu preferat, ca urmare a simplului fapt ca...azi este "The Valentine's Day!" O sarbatoare de import, cum ar spune unii, cei "nationalisti", dar e totusi o sarbatoare, care in curand va fi celebrata pe plan mondial, in unanimitate, cu 2-3% exceptie.
I hate Valentine's Day si asta pentru ca de cand ma stiu, am "petrecut" singur! :)) O fi o zi ca oricare alta, dar insemnatatea acestei zile ma face sa inteleg cat de speciala este! La fel sunt si celelalte zile de peste an, fie ca este Dragobetele (Valentinul nostru), fie ca este Ziua Nationala a Romaniei sau Ziua mea de nastere, fiecare dintre aceste zile incearca sa spuna ceva, dar...ipocritii (imi permit sa ii numesc asa, pentru ca asta cred, sincer, despre toti aceia care nu vad in ele decat "simple zile" ) minimalizeaza totul, pentru ca pesimismul este la putere, iar eu as zice asa: FUCK THEM ALL!!! Ipocriti sunt peste tot, in toate domeniile. Si eu sunt , la randu-mi, un ipocrit, pentru cineva sau poate sunt o persoana aroganta, pentru altcineva sau...persoana visurilor, pentru o terta persoana. Nu putem fi doar un zambet si niste brate larg deschise pentru toata lumea! Este imposibil asa ceva, iar cei care inteleg, dar cel mai important, RESPECTA acest lucru,ii face sa fie cu adevarat oameni, fiinte cu un IQ respectabil si notabil cerintelor de divizare a "alesilor inimii"...

Revin la inceputul acestui "discurs" virtual...: Cine esti, in momentul in care faci un lucru?" Sincer sa fiu, nu as sti cum sa raspund la aceasta intrebare, dar voi incerca. Cand ma trezesc dimineata, primul lucru pe care il fac este sa privesc pe fereastra. Daca este soare, frumos, ma dau vioi jos din pat si merg sa ma spal pe dinti si sa ma fac frumos pentru o noua zi. Daca este vreme urata, mai lenevesc 2-3 minute (care se pot transforma intre 20-30 de min sau 2-3 ore) si...imi piere cheful de toate. Si totusi, indiferent de este vreme buna sau rea, am puterea (si curajul) de a ma gandi la o anume persoana (de cele mai multe ori este o fata! :D ). Stiind ca acea persoana reprezinta un scop, pentru mine, tot ce fac este sa incerc sa ajung in preajmea ei si asta datorita faptului, a simplului fapt, ca ea este soarele meu, ea este pelerina mea, de vreme rea..., ea este totul pentru mine! :X "Ea" te poate face sa fii scaparea din lumea parsiva sau te poate cobori in adancul iadului...

Stau si ma gandesc ca de foarte multe ori cand faceam un lucru, oricat de marunt ar fi fost, eram impulsionat, eram binedispus, eram...propriul meu soare si asta pentru ca "ea", celalalta jumatate de soare..., exista!
Omul, in general, are o sumedenie de definitii si se defineste indefinibil! Este incredibil cate putere sta in mana unui om, dar...de ce sa isi dea seama de acest lucru? De ce sa creada acest lucru? Eu stiu de ce: pentru ca este un mare IDIOT! Cu totii suntm idioti... Idioti pentru ca nu stim sa fim propriul nostru stapan si sa luam viata de coarne, idioti pentru ca ii lasam pe ceilalti sa ne faca sa suferim, idioti pentru ca ne dorim sa fim idioti! Este enervant cand credem, ne "imputam" aceasta credinta, ca doar parerea sau simtirile noastre sunt cele care conteaza si ignoram, cu lasitate, viziunea celuilalt! La urma urmei, ne meritam soarta si...noi o modelam dupa bunul nostru plac. Este foarte adevarata expresia: "Esti ceea ce vrei sa fii!" Acum, daca ar fi sa "exploram" continutul, as putea spune: Imi doresc sa fiu cosmonaut; vreau sa fiu presedinte, vreau sa fiu...elefant! Oare asa sa fie? Chiar ne dorim sa fim aceste lucruri? Nu cred! Daca ne-am dori cu adevarat, am face tot posibilul sa ajungem acolo unde ne dorim! (este ceva mai greu sa ajungi elefant, dar nu este imposibil! ) Putini dintre noi stiu ce vor sa faca cu adevarat si mai putini sunt cei care lupta pentru credinta lor! Nu o facem din comoditate, de teama, nehotarare... Tot ce facem este sa ne mintim frumos, pana ametim si uite asa timpul e pe duca... Nimeni si nimic nu sta sa astepte pana te hotarasti! Ori esti ceea ce vrei sa fii ori nu esti! Simplu...

Si uite asa, tartacuta mea o ia razna, asa ca voi incheia pe seara asta si voi reveni cu noi amanunte! :P NU lasa pe nimeni sa iti controleze viata; fii cine iti doresti sa fii...FII TU INSUTI! :)

Tu...

Privesc luminile intaia oara, furate de soare
Privesc apusul ce se naste, de magura amagitoare
Ma scald, asa cum mai mereu, plutesc in noapte
Si-apoi ma pierd senin si limpede-n a tale soapte!
Privesc scheletul ce da viata nemuririi,
Surasul acid furat de chinuri de eu...
Mai am o obiectie destinata iubirii:
Scheletul acela... voi fi mereu!

Mi-e dor de surasu-ti ce-mi lumineaza zorii,
Mi-e dor de sarutu-ti ce imprastie norii,
As da viata, vietii, doar dac-as putea
Mi-as vinde sufletul pentru inima ta!
Mi-e dor de clipa ce ma face sa sper
La stropul de viata si pasiunea de tine.
Ochii-mi inchid si ma inalt spre cer,
Sa te ador, dansand in ritmuri divine!

Cat de frumoasa, suava si gingasa esti!
Cat de divina si dulce precum in povesti,
Craiasa visului pierdut in nemurire,
Esti...Zana Zambetului plin de iubire!
Oare de ce atunci cand te privesc,
Ma simt precum un pusti la prima intalnire?
Te sorb din ochi si ma topesc
Si tot ce simt e...doar fericire...

Acum ma nasc, scriu si visez la stropul de roua,
Ce picura-ncet pe buzele-ti reci. Privesc cum ploua.
Alerg, pierdut, prin ploaie, spre nemurire
Si imi doresc un vis real, cu stropi de simtire!
E noapte. E magie. E....ieri....
E tot ce-am avut si n-o sa mai fie,
Doar lacrimi cu iz de dureri
Si de ce nu, o falsa magie!

Ritmul vietii

Drumul catre fericire se naste din intamplare...

Pasul lung, ce-si poarta viata, se aseamana cu-n strop
Astfel ca, de-mi caut suflul, ma trezesc pasind pe loc!
Nu as da crezare lumii, ce se leagana alene
Nu as crede ce spun unii, dar si asa am numai temeri!
Ce ma-ndoaie, nu m-omoara, ce ma bate, bat si eu,
Orice trup isi are veacul intr-un zbor de curcubeu...

Noaptea vine de ma-nbie, ma vrajeste-n timp ce zbor...
As canta, alene, ingeri, dar de-as face-o, simt ca mor!
Toate drumurile mele, se opresc la tine-n poarta,
Toate visurile mele, doar icoana ta iti poarta!
De as sti, sa numar anii, ce-au trecut fara sa simt
Glasul inimii ce, poate, te-au creat din labirint,
As reduce-ntreaga viata, la o singura privire,
M-as ascunde cand si poate, intr-o raza de iubire!

Pentru tine, poate as naste, un suras, un strop de soare,
As da viata vietii tale, printr-o raza de licoare,
As sorbi intreaga lume, printr-un rai crescand sfios
As da ingerilor alt nume, ca doar tu esti cel pe dos!
Viata ta e viata mea! Inima-ti un cuib nescris
Si doar singura iubire, ti-ar crea un paradis...
Lacrimile-mi stau alaturi si se-neaca-n gandul meu,
Toate, parca, imi iau fiinta, sa creeze un alt eu!

Trupul tau, privirea ta si... sarutul! Ah, sarutul...
E un dans! Un tango, ce-si canta iarasi, tot mereu, doar inceputul!
Simt vibratia-ti in vene-mi, simt caldura ta in suflet,
Sufletul, ce poarta vraja unui vis cam incomplet!
Viata ta imi curma viata, zambetu-ti, incet, m-adoarme,
Dar si asa de as putea, as lua viata, iar de coarne...

M-am nascut...sa te iubesc si-apoi sa vreau sa mor,
M-am nascut sa-ti simt mireasma, intr-un vals ametitor.
M-am nascut, sa dau viata Pasiunii ce ma-ncearca,
Dar iubirea si-a propus sa te ador si-apoi s-o stearga!
Ah, de-as incerca (si-as reusi) sa ma nasc inca o data
Chiar si-atunci, cred ca-mi va fi, sa iubesc aceeasi fata!

Drumul catre fericire se naste din intamplare,
O dovada ca exista, acolo sus, un singur soare!
Drumul meu, intortocheat, s-a creat cand te-a vazut
Si mergand, pierdut, pe el, multe curbe-au aparut...
Viata mea, viata ta, viata noastra-a tuturor
S-a nascut din intamplare si-a pierit intamplator!