He's just not into me. Nu vreau sa vad comentarii gresite si prost intelese sau...poante ieftine; e doar un film pe care tocmai l-am terminat de vizionat. Cica e o comedie romantica, dar nu prea am dat de comedia descrisa p'acolo, dar am simtit romantismul si drama. In principiu, nu e ca celelalte comedii romantice cu un biiig happy ending (dar exista si aici, in unele cazuri), ci mai mult este vorba despre cautarea "marii iubiri". Nimic deosebit ati spune, nu? Anyway, nu am sa comentez filmul; cine o vrea sa il vada, apoi...sa il vada! Eu il recomand.
Filmul aka viata noastra, are un inceput, un miez si un sfarsit! Inceputul il stim cu totii, sfarsitul, la fel, dar miezul..., miezul este acela pe care il modelam dupa bunul nostru plac! Viata noastra are un scenariu scris de noi, actorii sunt alesi tot de catre noi, iar in rolul principal, ei bine, ne plasam invariabil pe noi insine. De cele mai multe ori nu avem obiectii la reprezentatia data de catre acest "erou", dar daca avem, nu prea ne sinchisim sa le punem in practica, "datorita" lenei, prietena noastra cea mai draga!
Facand o scurta si inevitabila comparatie intre relatiile celor din film si relatiile mele, observatorul din mine a scos la iveala The Armageddon. Armageddonul care nu este decat dramatismul pe care ni-l dorim atat de mult, pentru ca suntem foarte neputinciosi atunci cand este vorba sa facem ceva cu adevarat maret, asa ca nu ne ramane decat sa stam pe ganduri. Fie ca e vorba de iubire, fie ca e vorba de un job, fie ca e vorba de o banala iesire in oras, s.a.m.d, deciziile care trebuiesc luate, intarzie sa apara, iar asta datorita inconstientei consistente de a ne crea o reprezentatie majora in cap'soarele noastre cele pline de idei iluzorii! "As putea sa aleg asta, dar daca stau mai bine si ma pandesc, exista ceva mai bun de atat!" Oare asa sa fie? Poate ca este asa, dar daca acel ceva bun de acum este cu mult mai bun decat acel ceva bun din viitor? Well, cred ca ne place sa riscam, sa ne construim palate de nisim, sa calatorim prin gaura de sarpe si sa ne hranim cu gognele. Nu e nimic rau in asta; doar ca...timpul nu iarta pe nimeni si nimic, pentru ca greselile pe care le facem sa fie cale de invatatura pentru...cine? Asta e. Ce a fost, a trecut si nimic nu mai poate face ca timpul sa se reintoarca pentru a revalorifica acea eroare temporala!
Daca ar fi sa ma iau pe mine, sa imi analizez greselile, as spune ca...cea mai mare greseala a fost sa ma tin dupa o fata care, era evident ca nu a dat semne de interes...pour moi. Am tot sperat, am visat, am insistat! :)) Big mistake! La urma urmei, la sfarsitul zilei ar cam trebui sa iti dai seama de cei care sunt cu adevarat langa tine, no matter what! ...doar ca de cele mai multe ori tindem sa ii ignoram pe acestia, parca ne dorim sa ii ranim si sa ii "facem" invizibili, desi chiar si in acele momente sunt dispusi sa uite, dar cel mai important, sunt dispusi sa ierte! God, cum de am putut ignora atatea lucruri bune?
In ziua de azi, lumea nu mai stie sa se indragosteasca, nu mai stie sa iubeasca, nu mai stie sa zambeasca sau sa planga sincer, ptr ca....cica am trai in secolul vitezei. Ya right... Fuck that!!! Fetele vor relatii doar cu gagii cu bani, masini si tupeu, baietii voar doar sa f*** si sa isi bata joc de fete, dar defapt si unii si ceilalti isi bat joc, unii de altii! Nu zic ca nu ar exista relatii de prietenie sau de iubire sincere, dar eu...nu am vazut sau simtit asta, pana acum si asta, intr-o oarecare masura e din vina mea, pentru ca eu mi-am ales "prietenii" sau "iubitele", eu hotaram cu cine sa ies sau pe cine sa iubesc si uite asa, zi de zi ma apropii de lasatul serii si imi dau seama ca eu sunt ceea ce am ales sa fiu: un omulet cu putine realizari, dar cu multe regrete! Inca sunt tanar si am timp sa imi repun viata pe picioare, sa imi fac ordine in ganduri si...ar cam trebui sa alerg dupa cei care intr-adevar merita efortul, pentru ca nu vreau ca dupa, atunci cand in sfarsit i-am ajuns, sa imi dau seama ca am alergat dupa cine nu trebuia si va trebui sa o fac din nou! Nu ca nu as vrea, dar s-ar putea sa nu o mai pot face.... Si uite asa, at the end of days, ma voi trezi plangand de durere fizica si psihica, durere care ma va face sa...imi curm neputinta.
Sunt putini cei care merita efortul, dar foarte multi cei care alearga, iar eu sunt unul dintre acei care alearga! Fiecare dezamagire are un strop de lumina si de dorinta de a merge mai departe; oare cat de departe pot ajunge? Nu prea am intalnit persoana care sa ma faca sa ma opresc si sa o privesc in ochi, iar in timp ce o privesc, sa imi aterizeze ceva fierbinte pe obraz... Acea fiinta dupa care alerg ma face sa o doresc, dar felul e de a fi ma face sa ma indepartez de ea, dar...e alegerea ei. Eu sunt capabil de a lupta pentru iluzia mea, pentru visul meu, sunt capabil de a-mi transforma visul in realitate, pentru ca daca nu o fac eu, nu exista nimeni altcineva care sa imi ofere realitatea! "Altcineva" imi va oferi realitatea vazuta de "ea", realitate de care nu voi fi multumit niciodata si uite asa, capul meu plecat va fi, in cele din urma, taiat de sabie.
Sunt un romantic, un visator, un sentimental, iar credinta mea este aceea ca...pot spera la un vis devenit realitate; trebuie doar sa ma trezesc!
Noi astia romantici, sentimentali visatori suntem adesea dezamagiti...Iubesti prea mult ideea de iubire...Nu stiu de ce am senzatia ca esti vesnic indragostit :)
RăspundețiȘtergere