Love is in the air...

Da! Love is in the air, these days... A inceput sa pluteasca undeva pe la 14 februarie, odata cu aparitia V-day, apoi 24 febr D-day si acum...e luna lui martisor. Oare zilele de iubire si de obligare de facut cadouri se mai termina? Nu ca ar fi ceva rau in asta, dar sunt cam multi bani de cheltuit! :)) Lucky me ca nu am cui sa fac cadouri! :D Defapt, nu e chiar un noroc, ci mai degraba un blestem, dar cu siguranta ca data viitoare va fi mai bine! :)



Din cauza racelii care nu mai pleaca (se pare ca ea este singura care tine atat de mult la mine si nu se mai da dusa), m-am "oprit" nitel sa imi clatesc ochii cu o comedie romantica. Aleasa zilei a fost "I hate Valentine's day!" O comedie romantica foarte slaba, doi actori, care personal, imi sunt foarte antipatici: John Corbett, iar pe tipa nu retin cum o cheama (nici nu se merita sa ii retin numele, pentru ca nu o suport). Revenind la film, dupa cum ziceam, este unul dintre cel mai slabe filme, din multele care mi-au fost date sa le vad, o poveste patetica, o interpretare de doi lei si...actrita principala o sclifosita, care aduce mai mult a travestit, decat a femeie! Dar...nu stau acum sa fac descrierea filmului...

Ce voiam sa spun e ca ori de cate ori vad o persoana suferind, fie ca e vorba de o frumusete angelica sau de o persoana a carei fatza cere pumni, fie ca este o persoana super inteligenta, atragatoare, cu sex-appeal sau o persoana idioata, nesuferita, etc... mi se face mila cand ii simt suferinta, pentru ca, intr-un fel, ma transpun intr-un ciclu transhumant, daca ma pot exprima asa. Simt durerea, o inteleg, o traiesc prin privirea celuilat! Se pare ca sunt o persoana slaba, pentru ca ma las impresionat de orice si de catre oricine... Facand un mic exercitiu corelativ intre acest film si...pura, frageda mea imaginatie, ma lasai cufundat in neant, adancindu-ma in stari de o nebuloasa traita, o nebuloasa cu caracter educativ, intr-un stil peiorativ. Oricat de nesuferit ar fi cineva, oricat de prost, de idiot, de...enervant, are si omul sentimente si...sufera, chiar daca noi nu credem ca ar putea exista asa ceva! "Cum sa fie vorba de asa ceva? Sau...ce ma intereseaza ce simte celalalt? Important este ce simt eu!"



Am asistat, de curand, fara voia mea, la o conversatie telefonica intre...o fata si un baiat. La inceput nu ma interese ce se vorbea, nu eram atent, dar...am auzit cuvintele "cum sa iti placa de mine?" si mi-a captat atentia. Apoi ea, rece din fire, ii raspunde nonsalant, cu un aer superior de regina a gheturilor: "tu nu gandesti putin? Ce sa imi placa la tine? Esti un bleg, un idiot, un imatur si...eu nu m-as uita la unul ca tine! Tu nu te uiti la tine? Ce fata crezi ca te place?" Am ramas masca! Mie sa imi fi vorbit asa o fata, i-as fi inchis telefonul in nas si...o viata sanatoasa sa ai, printeso! Cum iti permiti ca tu, Muc cel mic, pitipoanca de aur al zilelor gutziene, sa vorbesti asa si sa il umilesti pe saracul om? Cine te crezi? Crezi ca esti o mare printesa? O super-vedeta hollywood-iana? Chiar de ai fi fost, nici asa nu ti-ar fi fost permis sa umilesti un suflet! Omul si-a facut curaj sa iti spuna ce simte pentru tine, iar tu, cu sufletul de rece, mai rece decat gheata, l-ai...omorat de tot! Am primit si eu o replica tare, dar din respect pentru fata, pe care credeam ca o plac, nu voi scrie ce mi-a zis, dar nici ea nu a fost prea departe, asa ca...m-am convins cu aceste "frumuseti" fine, catifelate, niste "doamne" in adevaratul sens al cuvantului!

Ce va lipseste voua, mai pitipoancelor, este o educatie! Nu degeaba se ajunge la violenta domestica, intre newly weds! Baietii nu stiu sa se comporte, fetele nu stiu sa vorbeasca, fiecare dintre cei doi au expectante exagerate de la celalalt si...cel mai important, la inceput, fiecare cauta sa creeze o imgine buna, asupra propriei persoane, ignorand cine este cu adevarat, doar ca, intrun final, acel "eu" adevarat va iesi la iveala si atunci fericirea se duce dreacu'! Oare nici acum nu stim ca suntem cu adevarat fericiti doar cand suntem noi insine? De ce trebuie sa ne scormonim si sa cautam o persoana care nu exista, doar pentru a impresiona? Nu inteleg! Dupa ce terminam de impresionat, ce facem? Ah, stiu... "Iesi la iveala, mai Scaraoschi ce esti tu! Arata'ne cine esti tu, defapt!" ...sa vedem atunci "fericire". Cu totii suntem niste mici prefacuti, niste mincinosi, cautand ceva extraordinar, pe care sa il platim cu...nimic! Ce mult imi place zicala "ochii sunt oglinda sufletului!" De fiecare data am cautat privirea "ei", m'am adancit in ea, m'am scaldat atat ca a trebuit, pana mi'am dat seama: "Tu, nu esti decat ca toate celelalte...o prefacuta!" Pacat este ca, niciodata nu am am spus asa ceva, persoanei in cauza. As fi vrut, de multe ori, dar ma gandesc la ea, la sentimentele ei si...va suferi, pentru ca nimanui nu ii place sa fie criticat, doar ca uneori trebuie! Chiar trebuie, pentru ca aceste critici ajuta, daca esti o persoana inteligenta si daca alegi ceea ce trebuie din ele.

Sa revin nitel la "Love is in the air"... Nu mai simt nimic, nici'un fel de love; ma simt gol, ma simt...amnezic! Acum o luna simteam ca vreau pe cineva, pe cineva anume, sa o strang in brate, sa o alint asa cum stiu mai bine, sa o rasfat sa o...inebunesc cu nebunia mea dragastoasa, dar acum...nu mai simt nimic! Dupa o perioada lunga, lunga de timp, nu ma mai simt indragostit, nu ma mai simt nevolnic, nu ma mai simt mic si neajutorat, nu imi mai doresc iubire, nu mai vreau nimic din tot ceea ce reprezinta..."EA"!


Ceva s'a rupt in mine... Ce se intampla cu mine? Dezamagirile repetate isi spun cuvantul... Ma simt...PIERDUT!!!