Just a story...

Inceputurile anotimpului alb aveau sa aduca un inceput de poveste in viata a doi omuleti, dar cum orice inceput are si un sfarsit, stau si ma rasfir nevolnic in acorduri muzicale, dar in nici un caz muzici de iarna, de sezon, ci pur si simplu melodii, aparent de relaxare si de reeditare a sufletului meu.

Acesti doi omuleti de care iti vorbeam, aveau sa perceapa iubirea in mod diferit, fiecare intelesese ce a vrut din aceasta simpla idee. Inceputul a fost simplu: s-au vazut, s-au placut si s-au decis sa inceapa un nou pas, de data aceastea, impreuna! Inimile lor zburdau in ritmuri divine de cupidoni insirati schematic pe anexele de aer, din inima norilor pufosi, povestind si cantand iubirea asemeni unui moment mirific, unic si divin! Inimile lor pareau ca vor sa fuga impreuna spre taramuri nedescoperite, pareau sa redescopere transformarea teatrului universal, aparut din intruchiparea spatiului shakespearian, intr-o noua poveste de magie... EU si TU s-au transformat in NOI! Doua trupuri adaposteau o singura inima, iar in acea inima isi avea lacasul flacara dragostei! La inceput era micuta, infima chiar, dar pe zi ce trecea, flacara devenea tot mai intensa si mistuitoare, devenea un scop... Sarutul.. Ah, sarutul! Buzele se apropiau incet, daruindu-si umiditatea si caldura chipului celelalte persoane, iar momentul in care acestea se intalneau, facea ca ritmul inimii sa creasca, zbatandu-se nebuna in piept, de parca voia sa evadeze si sa se arunce in bratele celelalte inimi... Pasiunea, dorinta, daruirea, erau ingredientele prin care buzele aveau datoria de a starni nebunia dorului, de a da viata unicitatii.



Imi aduc aminte privirea ei, atunci cand el ii zambea! Nimic in lumea asta nu ma facea sa ma indoiesc ca ar exista o iubire mai mare decat ceea ce traiau ei: ochii ei de copil isi arunca privirea in adancul oceanului ochilor lui, scufundandu-se ca o sirena in ei, inecandu-si existenta in acea mare insorita, calda si divina... Era atat de fericita, era atat de...multumita ca in sfarsit gasise pe cineva care sa ii impartaseasca crezul, gasise pe cineva care avea idealuri inalte si nobile, iar cel de langa ea o pretuia mai mult decat orice, mai mult ckiar si de cat propria lui persoana! Nu pot sa uit acea privire, nu pot sa uit zambetul care se furisa in coltul gurii ei, atunci cand il privea lung. Lumea, timpul se opreau in loc, doar ca ei doi sa isi poata darui unul, altuia sufletul, zi de zi! Si mangaierile lui... Adora sa o mangaie, sa o stranga tare, tare in brate, pana ce ea isi pierdea suflul. Parca isi facuse o pasiune din asta, ori de cate ori avea ocazia, o strangea tare in brate, ii asculta respiratia ce cadea pe pieptul lui gol si tot ce voia el era sa o faca pe ea sa inteleaga ca nimic nu era mai de pret in lumea asta, decat ea; singurul lucru pe care i-l putea oferi, era inima lui si tot ce astepta in schimb era...inima ei! Mangaierile indelungate, saruturile in rafale, privirile indelungate aruncate unul altuia si imbratisarile.....pareau sa duca la redefinirea eternitatii iubirii! Iubirea... Este o nebunie? O iluzie? Un stil de viata? Poate o obisnuinta banala? Nu stiu ce este...

Timpul petrecut impreuna, orele pierdute unul in bratele celuilalt, ii facusera sa isi creeze planuri; se gandeau deja la ce vor face peste...un an, peste 2 ani si totul parea atat de frumos, atat de minunat, incat nimic nu ar fi putut patrunde in viata lui cea perfecta! Dar cum nimic nu este perfect, nimic nu dureaza o vesnicie, isi facuse aparitia fatidica zi in care...ea ii spuse ca...nu mai simte nimic pentru el...

Acesta a fost sfarsitul!



Ce nebunie! Ce viata! Ce veste! Spusele ei il lasa tacut cateva minute bune, iar lacrimile, care la inceput erau calde, de bucurie, acum devenisera reci, de gheata chiar.. Nu isi putea stapani lacrimile, iar tot ce a putut spune in acele momente a fost: Nu mai simti....nimic? Nimic? In timp ce repeta aceste cuvinte, inghitea greoi, de parca ceva ii intrase in gat si nu il lasa sa respire... Inima parea ca vrea sa o ia si ea la sanatoasa, sa fuga unde o vedea cu ochii! Pur si simplu nu ii venea sa creada ce auzise... De ce el? De ce tocmai lui i se intampla asta? De ce? De ce? De ceeee????? Statea pierdut, pe marginea patului si se tot intreba cu ce a gresit. Nimic nu ii venea in minte! A facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-i arata ce simte, incerca mai mereu sa o faca sa zambeasca, incerca sa ii demonstreze ca el...simte ceva puternic pentru ea: simtea ca o iubeste! Si totusi, de ce?

Un raspuns nu am! Stiu doar ca saracul omulet avea inima sfasiata de durere, in lacrimile lui se pierdea orice farama de speranta, nimic nu il mai interesa, nimic nu mai avea rost. Ea pleca. O vedea plecand! Era nepasatoare, nu avea remuscari, nu avea regrete, de parca...el nici nu ar fi existat! De ce trebuie ca lumea sa fie asa? Chiar nimic nu ii multumeste? Esti iubit, primesti afectiune, siguranta sentimentala, primesti garantia ca fidelitatea va fi cuvant de ordine, dar nici asa nu e bine?! Daca la inceput totul era atat e bine, sau macar era, credea ca era bine, era atat de...perfect, totul s-a schimbat doar in cateva clipe. De ce?
Se spune ca intr-o relatie cineva iubeste mai mult decat celalat... Oare nu era mai bine ca ea sa spuna de la bun inceput ce urmareste? E clar ca nu iubire...



Zilele treceau pe nesimtite... Ea nu a mai dat nici un raspuns! Defapt, de fiecare data, pana acum, el era cel care isi exprima dorinta sa o vada, sa vorbeasca cu ea, sa fie cu ea, sa isi petreaca timpul cu ea. Ea nu facea decat sa...ii raspunda cu jumatate de gura la sentimente, dar asta nu i-a dat de banuit ca s-ar putea ca ceva sa nu fie in regula, ci orbit fiind de atata iubire, prefera sa vada doar partea plina a paharului. S-a terminat! S-a terminat inainte de a incepe, dar....e timpul ca el sa treaca peste durere! Asta e... Acum...doar ea singura are de pierdut! Cum poti sa refuzi sinceritatea, increderea, intelegerea, armonia, momentele de tandrete care...nu lipseau mai deloc? Nu pot sa inteleg. Nu pot sa cred, pur si simplu! Tot ce stiu este ca el a inteles ce era de inteles si s-a decis sa mearga mai departe, sa treaca peste aceasta experienta, iar de regretat, nu regreta nimic, pentru ca totul a fost atat de bine, atat de frumos, atat de ....magic, totul, mai putin finalul care l-a facut sa inteleaga un lucru: nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca, decat acordandu-i libertate de a alege.

Ce reprezinta pentru unii acest cuvant: iubirea? Fiecare intelege ce vrea si se comporta cum stie... Unii refuza, fara insa sa stie ce anume. Doar aroganta, lipsa de incredere in ei insisi, incapacitatea de a te transpune in pielea celui de langa tine, ne impiedica de a vedea cu adevarat ce avem langa noi!



Nu merita sa alergi dupa cine nu trebuie! Nu merita sa plangi pentru cine nu stie sa planga! Invata sa traiesti liber...

Adevarul nescris, nespus si nevazut! Ignoranta...

Iarasi a trecut mult timp de cand...nu am mai dat pe acasa, pe aici, pe blog-usorul meu. Trecu timpul si parca am uitat sa ma ascund in randurile care mi se cuvin, randuri inexplicabile de cuvinte insiruite anormal de firesc... Timpul! Timpul trece, apa trece, dar pietrele raman! Prima data am auzit asta de la mister Pruteanu, acum vreo 13-15 ani, nu mai tin minte exact. Pe atunci gandul imi fugea catre un rau repede, care alerga undeva la poalele unui munte, pentru a-si gasi linistea, lasand in urme multe si nevrute. Pe atunci eram si gandul si raul dar si acele pietre, ptr ca nu stiam cine ar trebui sa fiu, nici macar cine as vrea sa stiu nu stiam! Eram doar un visator. Visam sa fiu cel mai cel, sa le am pe toate, sa le stiu pe toate... Timpul inca nu e pierdut; mai pot fi ceea ce visam! ...daca vreau.

Referitor la TIMP... In timp ce incercam sa fac curat in casa (stiu ca m-am ckinuit foarte, foarte tare pana sa ma ridic din pat si sa...sterg praful de pe tastele laptopului, in timp ce incercam sa scriu aceste minuscule randuri :D ).... Revenind la idee, in timp ce incercam sa fac curat in casa, mintea imi fugea care si pe unde voia ea, fara nesimtire, fara pic de nuanta, fara orizont si...fara imaginatie! La ce ma gandeam? Curiozitatea asta nu te lasa in pace, nu?:P Ma gandeam, timpul recent pierdut... A trecut o luna de cand incerc sa fac ceva, dar nu reusesc: incerc sa merg la facultate, incerc imi reorganizez viata, incerc sa pironesc un tarus de pornire pe taramul a ceea ce sunt si ceea ce reprezint, pentru mine, in mod deosebit! Ma uit in jur si vad atata delasare, atat de multa nesimtire, minciuna, ipocrizie, lasitate.... atat de multa IgNORANTA!!! Oamenii mint si se mint cu atata usurinta, privindu-se in ocki, se prefac ca totul e bine, ca viata e perfecta, ca totul e atat de roz, dar adevarul este ca....ckiar daca ii doare, ckiar daca ii afecteaza, ei prefera sa stea cu mainile in san si sa priveasca in continuare.



De multe ori, pe acest blog, de cate ori am incercat sa postez ceva, gandul imi zbura mereu, ca si acum la...acel cuvant magic care defineste...starea de fapt si nestavilirea inocentei si anume: IUBIREA! Iubirea in zilele noastre reprezinta un moft, o adiere de nepasare mistica, nedefinita si ireala! Iubirea este un saculet care culege amintiri, idei, trairi si le transforma in sentimente.
Mai devreme , fiind in bucatarie, spaland vasele (fac asta doar o data pe luna :)) ), gandul imi fugea catre o...alcatuire majoritara de conceptii minuscule a ceea ce reprezinta capacitatea si curajul de moment, referitoare la ideea de a spune unei persoane ceea ce simti fata de ea. La auzul acestor idei, ideea primordiala este de a fugi, fara insa a acorda o sansa curajosului destainuitor... Inaine de a ma pune sa spal vasele, ma uitam pe youtube la niste filmulete comice, iar unul dintre ele a fost si nu prea funny. Cica era un tinerel care voia sa isi ceara prietena in casatorie, in fata unui stadion plin ocki, in timpul unei partide de fotbal... Trebuie sa fii ori prea prost ori prea sigur pe tine, de ceea ce faci, inainte sa faci un asemenea sacrificiu! Saracul s-a dovedit a fi un mare prost, fiind umilit de catre cea care , ptr ca ea la auzul acestor vorbea si-a luat talpasita si a fugit de pe teren, lasandu-l pe bietul baiet cu gura cascata si cu ockii oarecum in lacrimi.
Invatamant (sau sfat): Nu va cereti nicidata prietenele in casatorie! Just kidding.. :P

De ce e atat de greu sa spui cuiva ce simti? De frica sa nu fii dezamagit. Iar frica aceasta vine din simplul fapt ca...tii prea mult la acea persoana si nu vrei sa o pierzi! Dar ce mai conteaza? Ori suntem curajosi ori nu mai suntem? Un simplu gand, un simplu sentiment, poate da nastere unei mari iubiri! ...dar oare ce se intampla cand cineva ne refuza? De ce ar face asta? Teoriile pe statistici ne arata ca aceasta fuga se datoreaza faptului ca persoanele nu sunt compatibili, ca nu sunt pregatite sa faca acest pas, iar de vina sunt experientele anterioare sau nu sunt atrase de catre acea pers, etc. Dar eu spun asa: atat timp cat ACORZI o sansa pentru a cunoaste acea persoana, ai oportunitatea de a te cunoaste pe tine insuti si poate, poate....acea persoana poate deveni cineva important pentru tine....sau poate nu! Nimeni nu te obliga sa il/o faci , ci doar sa fii in stare sa iti pui niste intrebari: cine sunt eu? cine este ea/el? cine si ce insemn eu pentru mine? ce inseamana el/ea pentru mine? ce insemn eu ptr ea? Abia atunci iti dai seama daca o persoana merita sa nu sa aiba parte de iubirea, atentia si afectivitatea ta!
Doar gandeste-te ca el poate fi doar o iluzie trecatoare, un nimic nesimtit (in sensul ca tu nu ai idee de ceea ce simte ptr tine), dar tu...poti fi si trebuie sa fii viata ta! Cineva imi zicea de egoism, ca el ar fi raul necesar din viata noastra... Oare acesta sa fie raspunsul? Egoismul ne face sa fim multumiti de noi insine? Egoismul, nepasarea, ignoranta ne pot ajuta sa...ne mintim ca suntem multumiti de noi, de actiunile noastre, de decizii, dar...mai tarziu ne vom da seama ca nu acesta este raspunsul... daca ne vom da seama!

Daca acea persoana ckiar tine la noi? Daca ea face tot posibilul ca sa ne multumeasca, sa ne fie pe plac? Asta inseamna un efort din partea ei..., un efort acceptat, dar care se poate transforma in umilinta! Tu nu faci decat sa te ascunzi dupa scuze penibile de genu: nu sunt pregatit/a; am suferit prea mult si nu mai vreau; nu ne potrivim; nu plac acea persoana, etc . Dar....de ce sa nu acorzi o sansa si acesteia? Poate va fi mai bine, poate fi...acea persoana care te va face sa te simti unica, importanta, speciala sau poate nu, dar nu ai de unde sa stii, daca nu vrei sa incerci!!! Aparentele inseala! Nu stiu ce idiot a scos-o si pe asta, dar e fff adevarata expresia.



Stii, la inceputurile noastre, noi baietii ne uitam dupa funduri, sani, corp de clepsidra, mersul acela suav, de gazela erodata, unii arunca o privire si la...ckipul angelic cu carente diabolice, dar pe parcurs ne plictisim de toate acestea si cautam altceva nou. Oare de ce facem asta? Poate si ptr ca...nu doar frumusetea este ceea ce conteaza, ci si ceea ce simte, ce arata ca simte, ceea ce gandeste si face?! Frumusetea este doar o etapa de traire infumurata, o etapa scurta de prigonire a realului si un prilej bun de dainuire a fantasmelor, iar asta ne face pe noi oamenii sa cautam linistea, siguranta si nu aparentele! ...dar nu pe moment, ci in timp.
Sunt multi, multi idioti care citesc aceste randuri (dar nu numai ale mele, ci si scrierile native ale iubirii proscrise) si nu fac decat sa interpreteze gresit; nu citeste nimeni cu atentie si nu nimeni nu intelege! Omul este facut, ii este predestinat sa iubeasca, iar iubirea nu inseamna sex, nu inseamna tu si eu, nu inseamna o etapa de stat impreuna , ci pur si simplu inseamna NOI, inseamna SENTIMENTE, inseamna AFECTIVITATE, armonie, o legatura divina, o senzatie de ireal, intr-o lume perfecta. Fiecare primeste ceea ce simte: vrei iubire? O primesti, dar doar daca o si oferi! Nu te poti astepta sa fii iubita, dar tu sa nu faci nimic si apoi...te mai si intrebi de ce nu esti iubita? Cu ce gresesti?! A IUBI inseamna A OFERI, in primul rand si apoi, daca meriti vei si primi.

Iubirea nu creste in copaci, nu vine odata cu barza si cu siguranta NU se instaureaza inca din prima zi, in sufletzelele unui cuplu! Este nevoie de timp, ptr a se cunoaste unul pe celalalt, iar odata cu trecerea timpul intervine si acceptarea sau...delasarea. Unii din comoditatea nu renunta la partener, in ideea de , ckiar daca a apus acel suflu cupidonial. Iubirea este practic o conditie existentiala!
De ce sa iubesti? Ptr ca iubirea nu apare oriunde, oricum si in fata oricui! Iubirea se arata doar acelora care stiu sensul acestui cuvant, un simplu cuvant capabil de magie si dinamism celest!!!
Cuplurile pe care le vedem in ziua de azi, nu prea sunt cupluri... O relatie de-a lor dureaza cat un solstitiu de vara si nici macar nu este o relatie, ci doar o aventura macabra, un joc de-a Romeo si Julieta, in roluri interpretate de Pitzi si Coca...., cine da mai mult, cine ofera mai mult?! Materialism la tot pasul, pitziponcareala, cocalarism, gigolo, aere de modele, sex cat incape, etc... Nimic sincer, nimic serios; de aceea lumea prefera sa minta, sa ignore, decat sa...arate ceea ce simte cu adevarat, ptr persoanele care ckiar merita! Doar ca ma intreb: cine merita? Probabil nimeni, dar natura noastra nu ne permite sa imbatranim singuri. Suntem niste iprocriti penibili, care ne credem unii mai buni decat ceilalti si mai presus de ei, mai reali, mai de pret. Realitatea este ca cine se aseamana, se aduna! Doar nu vrem sa vedem anormalitate, nu? Un bisericos sa umble cu o pitzi, un de Mercedes sa umble cu o fata de casa si asa mai departe...

Stau si ma intreb, de curiozitate, oare eu in ce categorie ma incadrez? Nu sunt nici una, nici alta... :)) Cu siguranta exista o categorie si ptr mine. :P

Ideea de final e ca...nu e bine sa Ignori ceea ce ti se ofera, ptr ca nici nu stii de unde poate aparea marea ta iubire! Da o sansa iubirii! Da-ti tie o sansa!!!

Nimic

Viata... Ce este viata? La fel pot adresa si reversul: ce nu este viata?

Viata este o insiruire de intamplari, evenimente, planificari, momente spontane si asa mai departe. Si totusi ce este viata? Viata este un punct, aruncat alandala pe harta istoriei, este o pata neagra, pentru unii, o pata roz, pentru altii si o pata incolora, pentru marea majoritate! Viata este un calvar, daca nu stii sa pui ordine in ea, dar poate fi si o reusita, daca incerci sa te vezi asa cum esti, sa te accepti, sa ii accepti pe ceilalti si sa le acorzi o sansa, pentru ca...unii chiar merita aceasta sansa! Nu este vorba despre o a doua sansa, ci de...singura sansa care te poate face sa iti dai seama de ceea ce esti, de ceea ce esti capabil.



Multi dintre noi acordam sanse doar acelora pe care ii cunoastem, fara insa sa tinem cont si de postura de fiinte complexe, fara numar, fara exceptii! Fara sa tinem cont de...inferioritatea numerica slab dezvoltata de catre toti agaricii si fara sa tinem cont de minunatia ce se poate ascunde in sufletul celui de langa tine!!! "Eu sunt creat pentru mine si numai pentru mine....ceilalti nu au nici o sansa in fata mea, pentru ca eu sunt cel mai tare!"

Comoditatea, ipocrizia, dorinta sau setea de revansa/razbunare ne fac sa fim niste calamitati sentimentale! De ce ne-ar interesa ce il doare pe celalalt? Asta e... Fiecare cu patratica lui. nu? Mda... Cam asa gandesc unii si uite asa ajungem sa vedem peste tot numai egoism, raceala, prefacatorie, inselatorie, materialism si asa mai departe. Toate acestea pentru ca...ne punem mai presus decat orice, fara sa tinem cont de sentimentele care se ascund in inima, de acum, antica si stivita de faradelegile nebuloasei crispate...
Crisparea magrebiana sau creolata, profunzimea diareeca prin care unii isi diseaca zambetul secular sunt dovezi ale "patriotismului" de care dam dovada, cu totii, fara exceptii, in momentele in care intervin nevoile fara rezultat a ceea ce inseamna umanitatea.



Personal mi-e jena si nu de putine ori ma uit pierdut in gol, ma afund in gandire si meditez la inexistenta existentei realului comun... Ceea ce inseamna EU nu este egal cu Tu, dar nici EI nu sunt mai prejos! Cine sunt EU? Cine esti TU? Cine sunt ei? Diferente enorme intre toti acestia, dar...nu exista nici o diferenta si asta ptr ca avem pretentia de a ne numi oameni, unii chiar umani, fiinte rationale, fiinte care sunt "injunghiate" de sentimente, emotii, ori de cate ori se iveste ocazia contactului cu NOUL! Mediocritatea meditativa ne face sa fim slugi ale impotentei si nepasarii, ne face sa fim sclavi ai propriilor nevoi, iar reusitele, in plan material nu ajung sa fie decat niste esecuri, in cele din urma... Dragostea nu se poate cumpara, dar se poate inchiria; sentimentele nu pot fi cumparate, dar pot fi mimate; pretuirea pe care ti-o aduce cel de langa tine nu poate fi cumparata, ci doar...inchipuita! Toate acestea necesita efort, incredere acordata, sinceritate, munca silnica, la nivel cognitiv, iar emotional nu poti decat sa speri ca....sentimentele si emotiile pozitive le inving pe cele negative.



Eu sunt EU, dar pot fi si TU, daca vreau. Drumul vietii este mai mult decat intortocheat, iar uneori il strabate o asa ceata, incat...cel de langa tine este singura persoana care mai conteaza, pentru a te indruma si sustine. Exista libertate intre noi? Dar libertatea mea, exista?

Dac-ai sti...

Incerc sa-mi inteleg gandirea, incerc sa ma-nteleg si tac.
Incerc sa imi adun privirea in clipele pierdute-n pat,
Incerc sa caut, ce odata, se razvratea pe sub lumina,
Sa caut visele prin care, eu te vedeam mereu divina...

Vise in care surasul tau era o mare,
Un strop de umbra in racoare,
O magica fiinta-ntortocheata
O dulce fata alintata

Eram, atunci, purtat de ingeri, in bratele-ti spre paradis
Dar cum am si ajuns la poarta, deodata poarta s-a inchis!
Stateam plagand la poarta ta, strigand si cautand privirea,
Privire ce nu demult, candva, parea sa-mi inlesneasca firea...

Eram pierdut si inca sunt,
Incerc sa inteleg de ce in gand
Ingerii sunt calzi, divini,
Iar pe pamant presara spini!

Eu nu sunt tu, tu nu esti eu, nu-i nimeni care e ca mine,
Si daca-ar fi, cine sa creada ca viata nu-i decat... un voal pe sine ?!
Nu sunt ca tine, pentru ca esti un unicat in a ta lume
Dar pot si eu, sa-ntruchipez, orice-ti doresti.. Si chiar pe bune!

Un suflet frant, pios, nebun,
UN tip...cam beat, pierdut in drum...
Asta sunt eu, nebun de tine!
Si uite asa astept sa treaca...
Trenul pierdut, prin gara vechilor suspine....

Rece, ca tine...

Unde esti? dar unde sunt?
De ce tot timpul plang in mine
Si-mi car doar lacrimi si suspine;
De cine-ncerc sa ma ascund?

Imi vad in ganduri neputinta,/
O vad, o las sa imi surada;/
Imi las doar gandul sa se-auda,/
Sa-mi revigorez credinta...


Se-abat in zare drumuri scunde,
Se pierd dorintele celeste,
Dar asa cum pier toate aceste,
Asa si trupu-mi se ascunde...

Nu vad nimic, si simt la fel
Te vad in chipuri de licoare
Dar cum te vad, chipu-ti dispare;
Nu e nimic! E gol si el.

De-ar fi sa vii, de-ar fi sa pleci,
De-ar fi sa tremur cand te vad
Sa-ti simt caldura si sa cred
Ca nu ai simturile reci!

La ce folos ca esti mereu
UN chip sortit in gandul meu?
De ce, mereu, a ta privire
Imi ia dreptul la fericire?

Eu, pentru mine...

Din cerintele celeste, se strecoara cate-un vis,
Din dorintele pierdute se naste un paradis...
Toate chipurile sterse, isi dau viata reciproc
Si din toate acele patimi, doar luminile se-ntorc!
Totul este-un strop de raza, un suras ametitor,
Toate clipele trecute, se intorc rescrise-n zbor...

Am uitat ce-am fost odata, am uitat sa scriu iubirea,
Nimeni nu m-a invatat ca poate, drumul catre fericire
Este undeva alaturi, in sufletu-mi intortocheat,
Iar stiintele adverse m-au facut de l-am uitat...
Nimeni nu ma poate face, sa incerc sa redvin
O natura fara umbra, un cautator meschin!

Zambetul imi este-alaturi, ma-nconjoara si traieste,
Sufletul imi este raza, ce tot timpul reuseste
Sa ma faca sa-nteleg ca traiesc doar cat exist
Iar nimic nu e mai jalnic, decat sa decad, iar trist!
Eu zambesc pentru ca pot si iubesc, doar e permis...
De ce m-ar face altul sa plutesc spre interzis?

Uses omebod ytol ove

Once upon a time...cam asa incep, de obicei, povestile, evident, in engleza, ca in romana ar suna asa...: a fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi, nu s-ar mai povesti...., bla, bla, bla... Povestile sunt, de cela mai multe ori cu un happy ending: printesa a fost salvata de flacaul cel vitez, din ghiarele balaurului sau din vraja nu stiu care babornite, ce se crede vrajitoare!
In viata de zi cu zi, traim si noi, fiecare, cate o poveste, care mai de care mai...speciala si asta nu din cauza faptului ca ar veni un print, calare pe cal alb, care sa salveze printesa de furia babornitei, ci mai degraba printul nu este decat...speranta, care sa ne salveze de vraja deznadejdii! Pitzipoancele si pitziponcarelile pe care le vedem si pe care, "chipurile", nu le apreciem sunt cele care ne fac viata mai usoara, indiferent daca suntem fete sau baieti, ptr ca...acele fete sunt un model ptr noi. Un model nu trebuie sa fie, in mod special, pozitiv, ci pur si simplu un fapt care sa scoata ceva in evidenta; este acel ceva care a scos capul in fata, avand curajul de a fi , de a exista! ...daca este aprobat sau dezaprobat, asta este o alta poveste...



Nu voiam sa aduc asta in discutie, asa ca nici nu mai continui.
Titlul pe care l-am dat postarii nu este gresit sau...este gresit, dar intentionat: "use somebody to love!" Aceasta...sintagma este des folosita, in mintea mea cea inchistata, dar...daca tot o folosesc, cred din ce in ce mai mult in ea. Motivul este simplu (cel putin in viziunea mea): 2 is better that 1 !
In doi exista viata, in doi exista iubire, daruire, sentimentul de unitate, exista dorinta, se simte implinirea, lucrurile, chiar si cele mai dificile sunt mai usor de dus la indeplinire, daca....exista cineva care sa-ti fie alaturi, cineva care sa te sustina la bine, dar mai ales la greu!!! In doi ai parte de....lumea intreaga, pe care o gasesti in persoana de alaturi...
"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru mine esti lumea intreaga!";
"Inima mea bate, dar numai tu o poti asculta..."
"Zambetul tau, privirea ta, daca le-as zari, in fiecare dimineata, ptr tot restul vietii, ar fi cele mai mari comori de pe pamant!"
"Singurile minuni petrecute in viata mea au fost atunci cand te-am intalnit, m-ai facut sa ma indragostesc de tine si faptul ca ai ramas si esti inca langa mine..."



Este adevarat ca iubirea trece prin stomac, dar important este ca nu se opreste acolo. Multi spun ca in zilele noastre nu mai intalnim iubiri adevarate, ptr ca mai toata lumea este in cautarea fericirii aurii, verzi, etc. Acele persoane vor fi fericite, dar pana la un punct si apoi gata! Cand isi vor da seama ca au gresit, se vor lasa de meseria de superficialitate, dar poate ca atunci va fi prea tarziu; mult prea tarziu....

Fericirea este o...gaselnita care ne simplifica existenta, intr-un mod complicat!
Viata in doi este nebunie curata, dar este o nebunie ce ne tine in viata! Nimic nu este mai placut decat sa iubesti si sa fii iubit, intr-un mod atat de sincer, incat o viata nu ar ajunge sa iubesti pe acea persoana atat de draga noua...

I can't stand to fly, I'm not that naive[...];
I'm nore than a bird, I'm more than a plane
(five for fighting - superman)



I really miss that.... :(

A fost un inceput ce s-a sfarsit,
Si un sfarsit ce ce-si cauta-nceputul.
Din lumile neintelese, poate renaste un nou nimic
Din toate acele stari de veghe apune-o lume, cate-un pic....
Traiam sa inteleg neintelesul,
traiam sa colind universul
Eram mereu o umbra, poate,
Ce-si rasfira credinta-n noapte
Un nor de negura nestinsa,
Un luptator, in zari nescrise
Iar toata patima intinsa
Avea sa cada-n carti inchise!

Nimic nu pare a fi ceva,
Dar totul este-un strop de vis...
Privirea dulce ce n-o pot vedea,
Sarutul care imi este interzis...

Visez o lume-nchipuita de dor ascuns, de ploi suave,
Visez s-adorm, inca o data, in bratele-ti moi si firave
As vrea sa-ti simt cat mai aproape, buzele-ti dulci,
Sa simt mireasma de parfum, sa ma seduci...
Visez sa vreau sa mai visez, un strop de lacrima nebuna
As vrea sa pot, as vrea sa simt acele clipe...impreuna!

As vrea sa fac atat de multe, dar ai plecat; tu nu mai esti!
Acum doar caut happy-end-uri, asa cum vad doar in povesti...
Ai fost candva o lume-ntreaga, un suflet cald si primitor,
Ai fost o raza de speranta si al meu inger pazitor,
Ai devenit o umbra rece, un plans pierdut, in amintiri
Si toate-acele clipe calde, nu mai sunt decat "fostele iubiri"!

Mi-e dor de clipele plecate, in univers, pierdute-n zbor,
Mi-e dor de clipele in care nici nu stiam ce-i ala dor....

Coltul de rai

In lucruri simple ma regasesc
In visuri ascunse pretind ca iubesc,
Astept doar sa caut si stau sa culeg,
Astept sa devin un pui ingeresc,
Un strop de speranta si sa imi doresc
Sa am ce m-ar face sa nu mai alerg!

Tristetea ma face sa vreau sa m-ascund
De lume sa fug, sa ma intrepatrund...
As vrea sa incep sa nu mai decad
Sa caut prin vise tristetea celesta,
Sa-nvat sa-nteleg minunea adversa
Si-atunci cand e greu, nu vreau sa mai cad!

In cine sa cred? pe cine sa strig?
Pe cine, in brate, mai pot sa cuprind
Fara sa plang, atunci cand mi-e dor?
Pe cine-as putea sa stiu ca ating,
Si plin de nadejde, doru-mi sa sting?
Cine-ar putea sa ma-nvete sa zbor?

E noapte, e frig, e-un vuiet amar,
Iar colturile noptii se definesc in glosar...
Isi pierd din culoare, acele cuvinte
Care odata se razvrateau ambiental
Insa, acum, totul e trist, e-atat de banal
E-o atmosfera suava, cersind prin morminte...

Coltul de rai e-un copil mofturos,
E clipa nebuna intoarsa pe dos,
Un vis ascendent spre naravuri desarte...
As vrea, doar sa simt, atunci cand traiesc,
As vrea sa-nteleg de ce mai iubesc,
Iar cand suntem doi, ceva ne desparte?!

What's a woman?

Mi se facu dor sa ascult melodii vechi, romantice, numai bune de incantat urechea si alinat (sau alintat) sufletul. Imi veni in minte melodia Vayei con Dios: What's a woman...without a man; what's a man without a woman?!

Ce e femeia fara barbat? Ce e barbatul fara femeie?
La prima vedere totul pare atat de...frumos, atat de magnific, atat de...divin! ...dar dupa o perioada de timp, petrecuta impreuna, cei doi ajung sa-si puna neajunsurile vietii pe umerii celuilalt, astfel incat, ceea ce a fost candva, dispare treptat, undeva intrun coltisor al inimii, uitat in singuratate.

Oare exista o dragoste infinita? O pasiune care chiar daca la un moment dat scade din intensitate, sa aiba forta de a se razvrati si de a reaprinde curajul de a simti? Pare greu, dar nu imposibil. Orice este bun, este si greu de obtinut si tocmai de aceea merita orice farama de timp sacrificata, pentru a-l obtine pe acel cineva, care pentru noi este cel mai bun lucru ce ni s-a intamplat vreodata! Merita investit timp, merita investite emotii, merita sacrificate alte lucruri ce ne-ar putea abate de la gandul dombandirii imposibilului...


Ce este...femeia?
Pentru mine, femeia ideala este persoana care ma intregeste, este fiinta care ma face sa nu imi doresc nimic altceva decat...pe ea! Femeia nu ar trebui sa fie o...povara, o fiinta care te sacaie, ori de cate ori are ocazia, pentru ca nimanui nu ii face placere sa fie batut la cap, indiferent de motiv: fie ca a tresarit o musca, noaptea si incepu sa bazaie pe intuneric, fie ca fatza de masa, din sifonier iesi si incepu, deodata, sa faca pe fantoma nebuna. Motive sunt destule, pentru a scoate omul din sarite, dar...atunci cand facem acest lucru, indiferent de natura sexuala (adica fie barbat sau femeie), trebuie sa ne gandim la un singur lucru: cel care sta cu noi, cel care ne suporta, o face pentru ca...simte ceva pentru noi, dar aceste lucruri duse la extrem, devin "crime" impotriva bunului simt!

In relatia de cuplu, fiecare se modeleaza dupa celalalt, astfel incat...pasiunea sa alimenteze acel imens placut, acea atractie nestavilita, dintre cei doi! De multe ori auzi omuleti spunand: "daca ma iubesti, asa cum pretinzi, ma accepti asa cum esti.." Nici ca se poate mai corect, dar...eroarea intervine atunci cand astepti ca cel de langa tine sa te accepte, dar tu nu esti in stare sa faci acelasi lucru! Si totusi, cel care iubeste, se sacrifica, precum un catelus, in a pastra o legatura stransa cu homo sapiens-ul nesimtit!
Respecta, pentru a fi respectat; accepta-l pe cel de langa tine, asa cum e si cu siguranta vei fi si tu acceptat; iubeste, pentru a intelege ce e iubirea adevarata!



Incepusem sa spun cum este (sau cum ar trebui sa fie) femeia ideala pentru mine. As fi un ipocrit daca as spune ca...aspectul fizic nu conteaza, ca...tot ceea ce conteaza este frumusetea launtrica! Neee... Cat de idiot trebuie sa fii ca sa crezi asa ceva? La prima vedere, acea persoana care ne atrage, trebuie sa fie...superba, din toate punctele de vedere (fizice, evident): sa aiba sanii mari si frumosi, abdomenul plat, fundul nici prea mare, dar nici prea mic, iar fatza sa fie de inger! Eventual sa fie o blonda (si aici nu ma refer la bere), cu ochii albastri, picioare lungi, iar corpul sa fie precum o clepsidra, tras ca prin inel. Suna bine, nu? Da, daaaa! :X
Si totusi, frumusetea asta nu prea dureaza, decat pana in momentul in care papusica Barbie incepe sa deschida guritza ei cea senzuala, iar atunci te minunezi de cicatricile potential erotice, cauzate de un "vast" vocabular, precum o lingura de...apa, intr-o zi torida, undeva intrun pustiu saharian! Ce-i drept, sunt si papusi ceva mai inteligente, gen Elena Udrea sau cate o pitzipoanca vestita, aparuta peste noapte vedeta de televiziune.

Oamenii frumosi sunt oameni seriosi, cu bun simt (dar nu exagerat de mult), il au... pe acel vino-n'coa'...

Hmmm.... sa trecem peste asta!
Titlul ales ma indemna sa vorbesc despre...EA, dar ceva mi-a distras atentia si anume... simplul fapt ca cineva, undeva "ne iubeste"! :))
Despre "EA" ce pot sa spun? Aceleasi vechi, dar noi lucruri si anume..."tot ce imi doresc, e-n privirea ta, fiecare stea, e-n privirea ta; luna e si ea, in privirea ta..." (este tot o melodie, evident; altfel nici ca se poate:P Parlament - Privirea ta). Cum se poate ca...o privire sa iti macine fiinta intr-atat...., incat sa nu-ti poti dori nimic altceva, decat o singura persoana? Cum se poate ca atunci cand persoana pentru care simti ceva, in momentul in care intra in contact cu tine, uiti sa mai respiri, simti noduri in gat si...acei vestiti fluturi in stomac?
Imi dau seama ca...se poate si chiar uitasem acest lucru! Lucrurile aparent marunte, sunt cele mai importante: un sms, un bip, un apel, prin care incearca sa te intrebe de sanatate..., sunt...mai mult decat ajutatoare si aceste lucruri te fac sa exulti, sa intri in extaz si sa simti o bucurie intrinseca de nedescris! Te fac sa te simti cel mai important omulet de pe pamant!!!



La intrebare: what's a woman without a man, nu as prea sti cum sa raspund si tocmai de aceea astept pareri de la cititori! :P...dar what's a man, without a woman? Este un pictor, fara pensula si fara culori, este o zi caniculara, fara un strop de apa (ca tot e la moda canicula), este un copil rasfatat, fara persoana care sa ii alimenteze "viciul". Femeia este luna ce ghideaza sufletele pierdute, in noptile pustii de vara; este rima, dintro poezie; este parfumul unui trandafir, care aruncat intr-o gramada de gunoaie, are puterea de a reda viata necesara infiintarii unui nou scop nobil! Femeia este (sau ar trebui sa fie) o calauza, un ghid al unui strain, pierdut printre troienele infinite de singuratate si tristete!
Femeia este...divinitatea din noi insine!

...
When I need YOU, I just close my eyes and I'm with you!!!

Here we go again...

Ceea ce se intempla este curios, dar...imi reciteam postarile si ma pierdeam in parsivitatea cuvintelor care imi inglodeaza sentimentele intrun neant pasiv. Hmmm... Ma minunez si eu de ceea ce am scris! :D

Voiam sa incep cu o idee de traire generalista, referitoare la propria-mi persoana si anume simplul fapt ca...ceea ce fac, ceea ce gandesc, se suprapune acelor mirifice trairi pe care nu am vrea sa le pierdem niciodata! Este drept, ratiunea ar trebui sa primeze, dar...ce ne facem atunci cand ratiunea este doar o vedere periferica a gandirii emotionale? Ce ne facem atunci cand ratiunea nici macar nu mai are importanta? Iubesc ca sa traiesc sau traiesc ca sa iubesc? A iubi implica multe; foarte multe, dar foarte putini ne dam seama de aceste lucruri, astfel incat, cei care nu fac fata aleg partea simpla a "iubirii" : sexul de ocazie, intalniri infinte cu multi si variati traitori "cucernici", cuvinte spuse la vrajeala, zambete crispate si diareeice s.a.m.d. Ceea ce ne lipseste este naturaletea si franchetea!

Voiam ca titlul acestei postari sa fie "I think I'm falling for you" (evident, titlul provine dintro melodie, iar mai exact, este o piesa a lui Colbie Caillat :P). De ce acest titlu? Oare nu este evident? Pentru ca asta simt! ...dap, asta simt! :-s Simt acea bariera care ma face sa incerc diferite...ocolisuri pentru a nu deveni un robot sentimental! As vrea sa ii spu respectivei fete ce simt, dar...nu prea pot... :D E atat de simplu sa fac asta, dar totusi, e foarte greu, asa ca mai bine ma abtin si incerc sa comunic cu ea, intro libertate deplina, fara sa o constrang sa ia anumite decizii. Spuneam mai sus ca ratiunea ar trebuie sa primeze, iar in momentul de fata, cam se intampla acest lucru: ma controleaza si ma face sa...devin un ganditor behaviorist.

Singura cale spre succes este sa iti asumi esecul! Ceea ce nu te doboara, te face mai puternic si...dintro zicala asiatica (nu mai tin minte daca e chineza sau altceva): "pentru a cuceri muntele, trebuie ca mai intai sa il cunosti!"

Ce voiam sa punctez? Nu ma plang, legat de deciziile mele! De obicei stau mult si ma gandesc la ce ar fi mai potrivit sa fac... Imi aduc aminte, de unele "zicale" ale unor persoane (fete, in mod deosebit) si anume, ca as fi un cuceritor sau pe scurt, un gigolo! :)) Felul meu de a fi denota o oarecare tendinta de a condamna comportamentul meu si de a-l cataloga drept casanovist! Nu e asa. Neg cu tarie acest lucru! Poate ca am tendinta de a ma apropia de persoanele pe care le stimez, pe care le respect si simt o apropiere neobisnuita, dar...acest lucru, acest comportament nu este sau nu ar trebui sa fie considerat ca urmare a unei tensiuni sexuale! Ce-i drept, prefer compania fetelor, poate si ptr ca lipseste o "ea" din viata mea, dar ca sa fiu sincer, imi este greu sa ma atasez de fete! Mi-e greu sa le consider altceva decat... niste foarte bune prietene.. Imi place sa fiu in compania unora, imi place sa le ascult, sa le "citesc" romanul istoriei sentimentale, pentru ca astfel stiu ce sa evit, pe viitor, atunci cand vine vorba despre sexul frumos. Mi-e greu sa ma atasez de cineva si asta ptr ca, acele persoane cu care am fost, m-au dezamagit, iar prima optiune este sa...cantaresc bine, inainte de a actiona!

Despre aceasta fata, care, in momentul de fata, reprezinta ceva ptr mine, pot spune ca a fost love at first sight... :D Am inceput sa o cunosc si treptat, sa imi dau seama ca este o fiinta deosebita cum rar am intalnit (stiu, e greu de crezut ca este asa, ptr ca exista tendinta de a judeca omul prin natura sentimentelor) si tot ce stiu este ca...felul ei de a fi m-a determinat sa stabilesc criteriile de "apropiere"! Nu mai spun nimic, ptr ca, tot timpul, cuvintele sunt de prisos...
Mai spun doar atat: I think I'm falling for you!!! :X:X:X

Stau si ma-ntreb de ce te plac,
De ce prin visele alese
Alerg incet, fara sa-mi pese
De chipurile-ascunse-n lac...

De ce as vrea sa-ti simt privirea
Sa te ating, sa te-ngradesc
De ce prin lacrimi mai iubesc
Cand am uitat ce-i fericirea?

As vrea sa am, as vrea sa pot
As vrea sa pot uita de toate
Sa pot sa merg cat mai departe,
Sa iau nimicul ca pe-un tot!

Privesc spre cerul plin de stele
Si chipul ti-l zaresc, in noapte
Te-aud, adesea 'n a mele soapte
Te vad, te simt in toate cele!

Doar cand te vad, uit sa respir,
Ma las furat de dulcea-ti privire
Iar printre lacrimi de iubire
Iti simt parfumul de trandafir

E cam nasol sa-mi scriu iubirea
Pierduta-n aste inapte versuri
Oricum, ce spun, n-are-ntelesuri
Ptr ca asta mi-e menirea! :P

Don't waste your pretty feeling on nothing...

...tot timpul, trebuie sa incep cu...feeling-uri, pentru ca asta ma defineste; nu ma pot abtine!
Am incercat o data sa scriu si despre altceva, dar...inevitabilul s-a produs: iar am dat cu batu-n balta; cred ca am ucis toti pestisorii... :))

Zilele astea am fost nitel confuz, datorita...multor factori: persoanele de langa mine, cuvintele pe care le spun unii sau cuvintele pe care nu le spun, desi ar fi trebuit sa o faca, vremea asta, temperaturile ridicate si mica raceala prin care trec. Sunt confuz pentru ca simt ca sunt nemultumit de mine si reusitele mele, pana in acest moment; sunt confuz pentru ca...de multe ori dau senzatia ca nu stiu ce vreau de la mine (daca as vorbi despre cei din jur, stiu ce vreau de la ei! :P). Imi doresc sa am puterea sa pot schimba ceva, in viata mea, dar nu stiu ce anume sa schimb... Am nevoie de cineva care sa ma ghideze, sa imi arate ce am in fata si ce am in spate, sa imi dea din cand in cand cate o palma dupa ceafa; chiar merit asta!

Simt ca imi irosesc sentimentele pe oameni care nu merita si...cred ca voi inceta sa mai fac asta! Ma simt ca o unealta, uneori cam prea sincera si deschisa... Si se mai mira fetele de ce nu sunt iubite sau de ce sunt inselate?! Uite de asta sunt: pentru ca atunci cand li se ofera, refuza! Tot timpul aspira la Fat Frumos ala, calare pe Lamborghini... Eh, uite ca sunt pe cale sa incetez a mai zburda nevolnic printre capuse; incet-incet, ma voi lasa de meseria de a darui, din prima, din ceea ce am mai bun.




Poate ca ma simt asa si din cauza ca orasul pare mai mult pustiu si mort, decat de obicei, din cauza studentimii care a fugit care pe unde a putut. Imi place aglomeratia, imi place sa traiesc printre fiintele umane si... simt lipsa unei astfel de atmosfere...

Mda... Momentan ma gandesc la multe, dar simt ca imi scapa toate din mana si...nu vreau asta; trebuie sa imi culeg cu atentie gandurile nesubordonate si sa incerc sa le aduc pe drumul cel bun; ceva-ceva trebuie sa iasa. Trebuie sa ma revars din acel mediu ideatic complex si sa reintru pe fagas normal, pentru ca trairile mele au nevoie de ceva...nou; au nevoie de mine, fresh! ...cred ca mai bine ar merge un brain wash, ca sa scap de toti si de toate... Suna bine! dap... cred ca asa voi face.

As fi vrut sa continui cu "what is love", dar imi dau seama ca nu prea ma mai confrunt de multa vreme cu asa ceva; ajung sa cred ca nici eu nu mai stiu ce e dragostea... Stiu doar ca e un sentiment cocotat in varful mai multor trairi si emotii, este un amalgam de...reusite si esecuri totalizate sub copertina unui suflet protector, suflet care transforma toate aceste in...dorinte nestavilite de un imaginar real. Singura dorinta care ne incearca este de a nu imputa o ordine cerebrala, pentru ca magia vietii de lunga durate este acel "let it be" si "always say yes", iar toate sa le faci zambind sincer; cat se poate de sincer!



As putea sa spun ca si micile rautati isi au loc in viata noastra de zi cu zi si chiar e adevarat si sunt necesare! Stai si te gandesti daca e bine sa faci asta, dar de unde stii care este granita dintre bine si rau? Cine stabileste acea granita? Binele este un fapt acceptat in unanimitate, iar raul este un fapt dezaprobat, la fel, in unanimitate, dar...cine stabileste acesti factori? Eh...Ajungem la concluzia ca ce e prea mult strica, fie ca e vorba de bine sau de rau, prea multa iubire sau prea multa ura, prea multa implicare sau prea putina; totul trebuie sa fie moderat, astfel incat sa ai resurse ptr a te putea controla si de a respicui un nou trend...

Inchei cu...don't waste your time on nothing that doesn't worth! Micile nebunii se nasc din mari regrete!

Traieste simplu si eficient...

What is love?

in zilele negre, cu soare,
traiam ca sa-mi revad trecutul;
in zilele de sarbatoare,
voiam sa simt doar inceputul...

What is love?
Ce mai intrebare? E o intrebare la care stim cu totii sa raspundem, dar...nu suntem siguri pe noi, ca acela ar fi raspunsul corect; ...raspunsul e... cat se poate de simplu!

Ma gandeam azi (asa cum o fac mereu, ca doar sunt un mare ganditor al vremii), la ceea ce ar presupune cuvintele "dragoste" si "sex". Fetele spun ca vor sa faca dragoste; baietii, in schimb, vor sa faca sex.... Care este diferenta dintre cele doua? Oare se poate face sex fara dragoste? Dar dragoste fara sex? De ce fetele spun ca vor sa fie iubite, ca simt nevoia de afectiune (acuta sau nu), ca vor o mare atentie din partea bipedului atrofiat de langa ele? Ce inseamna pentru o fata, "parteneriatul" cu un sclav al sexului frumos? Ce inseamna, pentru baiat, o relatie, cu o femela humanoida?




Sa incepem cu inceputul...
Ce reprezinta dragostea? Personal cred ca dragostea este rezultatul tuturor trairilor, emotiilor, sentimentelor, de care are cineva parte, intr-o relatie cu o persoana de sex opus (sau nu), un cumul de "DA-uri" si "NU-uri", rezultate de la inceputurile lui X, in relatia cu Y, asezate intr-o acceptiune optimista si reala!
Ex: Astazi am cunoscut o fata frumoasa foc (care pentru mine este cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata), desteapta mai ceva decat saracutul Einstein, vesela si sprintena ca o veverita, dulce ca mierea pe care Mos Martin tot cauta sa o fure, de la harnicutele zumzaitoare... Pe scurt, o fata care mi-a atras atentia, iar pe moment consider ca ea este "the one", aleasa sufletelului meu! O fi, n-o fi adevarat, vom vedea...
Pornim pe drumul cunoasterii si observam ca...ea este vesela, cum ziceam, dar are si momente in care se comporta ca un babuin in recunoastere, ceea ce ma tumefiaza (ptr scurt timp), este desteapta, dar are momente in care face competitie cu o blonda de mare "valoare" si tot asa. In toata perioada, in care parcurgem acest drum, impreuna, ies la iveala multe si nedorite, dar in masura in care acea persoana chiar reprezinta ceva, ptr mine, acele minusuri nu fac dacat sa imi intareasca convingerea ca ar trebui sa existe mult mai mult (rau), care sa ma faca sa renunt la ea! E guraliva.. Si ce? Poate ca imi place asta la ea! :X E geloasa... Si eu sunt! E...shoppaholica... Nu-i nimic. O voi insoti la cumparaturi (sau in scurtele lungi raiduri printre rafturile tuturor mall-urilor din Romania). Ce mai? O pitziponcareala! :))Si exemple pot fi multe! Nu asta m-ar face sa renunt... Am trait experienta colindatului prin magazine! :)) Nu e chiar asa infricosator.

Si totusi, ce m-ar face sa nu o mai iubesc (daca as simti acest lucru)? Felul ei de a fi! Fiecare persoana este unica, in felul sau si asteapta de la "the one" o unicitate care sa ii apropie. Nu ma simt bine in compania fetelor tacute, timide, de la care scoti, o vorba, cu clestele (unul mare, maaaare); ma indispun fetele de acest gen... Nu imi plac fetele care nu exprima feminitate, fetele care denota o "baietime" sau/si un "non-seven"! si...nu mai spun ce gen de fete nu ma atrag! :P



Revenind la asocierea de termeni care denunta incorectitudinea sentimentala, consider ca ceea ce ii face sau ii tine pe oameni aproape, unul de celalat, este trairea mixta, trairea echilibristica pe cele doua suprafete alunecoase: trairile calde si trairile reci! Trairile calde sunt acele momente vesele din viata de zi cu zi (viata de cuplu): am luat un examen, s-a angajat, am desfacut o cutie de conserva, a devenit fotomodel, peste noapte, etc. Aceste trairi ne fac sa ne apropiem, ne fac sa simtim un punch electrizant acolo, inlauntrul nostru, dandu-ne un sentiment de mandrie, la adresa celui/celei de langa noi. Trairile reci, in schimb, pot deveni o sabie cu doua taisuri, pentru ca unii simt nevoia sa ofere siguranta, altii simt nevoia sa fuga, in momentul in care dau de belea... Sa presupunem ca...azi am fost la facultate si am aflat ca am picat un examen. Persoana de langa noi fie ne poate incuraja, oferindu-ne astfel un suport moral, fie ne poate descuraja, distrugand si acea farama de optimism pe care o mai aveam, ajungandu-se la insulte si poate si la violenta "materiala". Da! Stiu.... Pare a fi greu de crezut ca picarea unui examen poate genera o samanta de scandal, dar ca orice esec, este vazut ca o insuficienta personala si poate duce la o stagnare sau chiar regresie in viata de cuplu, pentru ca il consideram pe cel de langa noi incapabil de a duce la bun sfarsit, un anume lucru.

Relatiile, se spune, sunt cladite pe incredere, respect, darurire reciproca, dar sunt si altele care influenteaza bunul mers al lucrurilor : motivatia profesionala, apetitul pentru viata, sinceritatea si simplitatea exprimarii pozitive, dorintele de cunoastere, explorare si cucerire a teritoriilor necunoscute...



Si totusi, ce este dragostea? Este capacitatea de trecere de la o stare, la alta, fara sa afecteze emotiile celuilalt, in momentele fragile, capacitatea de a mentine vie dorinta de a nu-l pierde pe cel de langa tine, daruindu-te in totalitate (asa ar fi cel mai corect); dorinta de a darui si dorinta de a primi! Vreau sa ma iubesti, ca sa te pot iubi si sa te iubesc, in speranta ca ma vei iubi... Iubirea este simpla; femeia si barbatul nu sunt "fiinte" chiar atat de complexe, dupa cum se aude! Exista un asa-zis razboi intre sexe, doar din dorinta de a complica lucrurile, dar adevarul e ca un barbat nu poate trai fara o femeie, cum nici o o femeie nu poate trai fara barbat. Doamne-Doamne ne-a creat in speranta de a co-exista: Adam si Eva! Oricat de puternici si independenti ne-am crede, tot avem nevoie unii de altii!



De ce iubim? Iubim ptr ca avem nevoie de ceva: siguranta emotionala! In ziua de azi, iubirea se gaseste la nivel inalt, la varste inaintate, de cele mai multe ori si asta ptr ca multi dintre noi avem o conceptie prestabilita: sa traim viata la maxim, cat mai suntem tineri! Cat suntem tineri, rareori acordam acea eticheta, sentimentelor noastre... Incercam sa ne mintim singuri, ca nu am avea nevoie de una si aceeasi persoana, astfel incat, vom fi tot timpul in cautarea a ceva mai bun!
Guess what? Acel "cineva mai bun" nu EXISTA! Astazi te plac pe tine, ptr ca te consider cea mai cea, fiinta din univers; maine voi intalni pe cineva, mai bun decat tine si de aceea trebuie sa te parasesc si asa mai departe! Pe zi ce trece intalnim oameni si oameni...unii mai buni decat ceilalti, dar nimeni nu va fi suficient de bun, incat sa ramana the one and the only! ...si asta ptr ca ajungem se ne consideram prea buni ptr "cineva anume", astfel incat ajungem sa consideram ca nu merita sa ii acordam atentie. De cele mai multe ori, o vom face cand va fi prea tarziu; mult prea tarziu!

= to be continued =

Vreau sa fiu OM printre oameni!

Ce inseamna sa fii OM? Ce nu inseamna sa fii OM? Ce ne impiedica sa fim ceea ce ne dorim? Ce ne impiedica sa visam?

Pentru a afla raspunsuri trebuie sa pornim de la intrebari! Fiecare dintre noi avem intrebari, dar raspunsurile intarzie sa apara si asta nu ptr ca nu ar exista, ci ptr ca incetam a le mai cauta...

Nu de putine ori ma trezesc dimineata cu un car de intrebari, care mai de care mai intrebatoare si, in timp ce ma echipez, ca sa plec la munci, incerc sa caut acele minuscule raspunsuri care ma chinuie! Ca si anonim, ma intreb mereu : "de ce? de ce eu? de ce mi se intampla iar, lucruri de genul?"

Ce inseamna sa fii om?

Hmmm... Chiar? Ce inseamna? Oare cati dintre noi stim cu adevarat sa fim oameni? Zi de zi lucrez cu fiinte care se vor a fi oameni, fiinte care isi cer dreptul si se roaga umanitatii sa au dreptul la rascumparea puritatii sentimentale! DA! Asta e! Asta inseamna sa fii om: sa simti! Ce se intampla atunci cand:

- esti bucuros, ca ai luat un examen, cand afli ca ai strans destui bani, ca sa iti poti lua o masina sau ca...ai castigat un meci de MZ, impotriva unuia dintro divizie superioara!

- esti trist ptr ca...: nu ai luat un examen, nu ai castigat la lotto, nu ai reusit sa strangi destui bani ca sa iti iei acuarele! :-??

Acestea sunt emotii, trairi de moment, dar aceste emotii nu te fac sa te simti om! Aceste emotii vor diparea si locul le vor fi luat de de altele mai captivante si din epoca prezentului!

Ajungem si la ideea trairilor de lunga durata. Acest trairi se datoreaza faptului ca ceva exista, acel ceva are viata, in viata noastra, are suflet, are zambet, are lacrimi, e viu!!! Sunt bucuros pentru ca: exista cineva alaturi de mine, care sa ma inteleaga, exista cineva care sa imi dea sfaturi sau sa ma sustina in momentele grele, sa ma pot confesa, sa pot plange pe umerii acelei pers, exista cineva care stiu ca este acolo doar pentru mine! Intelegandu-te pe tine insuti, ii poti intelege si pe ceilalti; vezi, mai intai, limitele tale, apoi incepe sa pui limite, vezi-ti neajunsurile, apoi incepe sa judeci pe altii! A judeca este foarte usor ptr cel care o face, dar foarte dureros pentru cel care primeste condamnarea!

OM esti atunci cand vei avea capacitatea de a asculta cuvintele mute(fara glas), capcitatea de a vorbi, dar numai in gand, capacitatea de a vedea dincolo de limitele imposibilului, capacitatea de a intelege fiinta de langa tine, fie ca este de natura umana sau animala! OM esti atunci cand plangi, pentru suferinta celui de langa tine, cand te bucuri pentru succesul celui de langa tine, cand stii sa accepti ca nu esti singur pe pamant si nu esti singurul care contezi! Iubeste-ti aproapele, mai mult decat pe tine insuti! Oare cand vom ajunge si noi in acea zona? Oare cand vom fi capabili sa dam, fara sa pretindem ceva in schimb? Sincer? EU cred ca niciodata, ptr unii, rareori ptr marea majoritate si des, ptr cei mai putini dintre noi...

Cand ne vom da seama ca mai exista cineva in preajma noastra si vom tine cont de sentimentele acelei/acelor pers, vom ajunge cat de cat in stadiul de a ne numi OAMENI...dar pana atunc, trebuie sa fim noi insine si...trebuie sa incercam sa ne vedem de lungul nasului!

Ziceam, mai sus, ceva de vise! Oare cati dintre noi stim sa visam? A visa nu este interzis, dar, uneori, ajungem in zona prostiei, o zona de care evitam sa ne indepartam... Avem dreptul de a visa, avem dreptul sa ne prostim dar o data cu drepturile, avem si OBLIGATII!!! Obligatia de a inceta sa ne tinem de un "vis" fara viitor, obligatia de a reveni cu viata, de pe taramul prostiei si de a incerca sa fim utili societatii, dar mai ales noua! Sa fim noi insine! Avem obligatia de a fi ceva in lumea asta, in viata pe care nu incetam sa o ponegrim, sa o denigram si sa nu ii intelegem intelesul.

E bine sa visam, dar trebuie sa stim cand sa ne trezim!

Eu sunt ala sentimental care tine cont de ceea ce se intampla in jurul meu si incerc sa ii dau importanta, chiar daca nu imi reuseste intotdeauna! Ma doare cand sufar, dar nu plang, ma bucur atunci cand am satisfactii, dar refuz sa o arat si asta nu ptr ca as fi ipocrit, ci ptr ca ma gandesc si la cel de langa mine. Poate in mom in care eu ma bucur ptr un succes, el sa fie invinsul si....in acel moment sufara, ptr ca a pierdut!

Uneori uit sa zambesc, uit sa iubesc, uit sa privesc lumea din jur, dar cand deschid ochii, cand imi revin in simtiri imi dau seama ca...viata e scurta si trebuie traita! Da, trebuie traita, dar nu asa cum o inteleg unii, ci trebuie traita cu folos...ptr cei de langa noi! pentru cei care sunt si pentru cei care vor fi, care vor urma!

La ce e bun acest lucru? Gandeste-te ca nu esti singurul care ar face asta; au facut-o si altii inaintea ta, dar tu nu i-ai dat importanta! A facut-o pentru tine, generatia viitorului....

Nu uita: fii tu insuti, pentru cei de langa tine!

I need that second chance!

Nu stiu cu ce sa incep, dar stiu ca vreau sa zic ceva, oricat de putin ar fi! :D

Second chance...
Cum nu s-a mai intamplat de ceva vreme, mergeam, ma plimbam, zilele astea prin parc si vedeam chipuri apuse, de lumini pe cale de disparitie; vedeam cum privirile senine ale unor eroi ai vietii, isi faceau loc in mintea mea, deloc putin cugetatoare (in special atunci cand sunt singur) si...stateam, ma uitam la ei si ma miram cum de au reusit sa pedaleze, intrun ritm ametitor, prin viata asta deloc eterna. Ma intrebam ce anume ii mai tine in viata (si aici nu ma refer la viata fizica, ci la cea spirituala); cum poti, domle, sa te manifesti atat de...pueril? Da. Imi permit sa numesc asa acel comportament care, ne urca si ne coboara, nu de putine ori... Ma gandesc la varsta a 3-a, mai ales ca de curand am vazut un film care, m-a impresionat si m-a facut sa ma gandesc la cei de langa mine si anume, mai exact, la cei care imi acorda atat de multa importanta: parintii! E drept ca nu i-am mai vazut de luni bune, dar nu incetez sa ma gandesc la ei, iar acest film m-a facut sa ma gandesc si mai mult! :-s ...CLICK!

Se prea poate ca acea a doua sansa sa nu mai existe, pentru multi dintre noi, din varii motive; se prea poate ca acea sansa sa nu ne-o dorim, pentru ca am facut ce trebuia, inca de prima data; se prea poate sa...avem nevoie de mai mult decat doua sanse! Mda... Ce-ar fi viata fara erori? Ce-ari fi viata numai cu erori? Daca ar fi sa ma gandesc la erorile pe care le-am facut, de-a lungul timupului, acestea ar fi cateva; mi-ar trebui saptamani intregi sa povestesc despre ele! :)))) Glumesc... Am facut erori, ca tot omul, dar nu pot sa spun ca le regret, pentru ca un pas inapoi inseamna doi pasi inainte! Poate singura eroare, pe care o regret cel mai mult, ar fi legat de.... (who's guessing?:)) )...legata de o fata! O fata la care am tinut enorm si care m-a facut sa am un traseu bine stabilit in viata! Regret doar faptul ca acum nu e langa mine, din vina mea...

Mi-e foarte cald si mi-e greu sa procesez, ca sa pot aseza catevca randuri, pe "hartia" asta.
Ma gandeam, aseara, cand stateam in pat, ca vara asta as putea face multe: sunt cateva oportunitati de formare, de care as vrea sa profit; sunt cateva aspecte, legate de personalitatea mea, pe care vreau sa le clarific si...nu stiu de ce, dar simt o nevoie nebuna de afirmare, in momentul de fata! Simt ca vara asta voi atinge culmile... :))

Mda... Cred ca ma voi opri aici, pentru ca nu am inspiratie la scris, in seara asta. Am nevoie de ceva nou; de cineva nou care sa incerce sa scoata la iveala fiara din mine (in sensul bun al cuvantului)! :P

Ca tot veni vorba de fete, cred ca a aparut cineva care mi-a atras atentia, dar...prefer sa stau cuminte, pentru ca nu vreau sa stric totul inainte de a incepe. Nu vreau sa ma arunc, iar, cu capul inainte, ca mai apoi sa dezamagesc sau sa fiu dezamgit. Cred ca ar fi o premiera, sa fac asta! :)) Pana acum, capul meu, a iesit primul la iveala, fie ca a fost vorba de "a actiona", de a lua decizii pripite sau din cauza copacilor (nu stiu cine a fost ala care s-a gandit ca ar fi bine sa planteze copaci fix in drumul meu:P ) :)))) Am facut cunostinta cu cativa copaci, poate si cu vreun stalp sau doi, dar totul s-a terminat cu bine, intrun final; copacii au cazut ca morti, dar eu am scapat cu o mica durere de cap si o amintire. :P

Cam plictisitoare mi se pare postarea asta, dar asa ma simt si eu: plictisit, pierdut, singur, uitat de lume, mai ales de acele persoane carora le acord o deosebita importanta! Imi dau seama ca unii nu merita, asa ca...ii las sa aleaga ce vor : eu-omul care a insemnat ceva, candva sau ne-eul- omul care nu va mai insemna nimic, de buna voie si nesilit de nimeni! Nu cred ca sunt sclavul nimanui, ci doar a propriei iluzii, de care nu vreau sa scap, ptr ca...existenta mea este marcata de frunzareala adormita a florilor de mai...

Sunetul inimii...

Imi venea sa incep cu un "take my breath away", dar simtirile mele nu sunt in concordanta cu atitudinea ce ar trebui pozata, in acea maniera deloc solitara, sprijinita de umbrele placerii.. Sunetul inimii ma provoavca la shueta, conform traditiei, la o anomalie ingerata de incorectitudinea aspectului privat al nefiintei noastre, ceea ce imi denota o simpatie superficiala pentru tot ceea ce inseamna "eu"; eul care se intrepatrunde cu nimicitatea contextuala a unui trib demult apus!

Adesea se intampla sa stau si sa privesc in neant, spre acele mici impuritati, numite sentimente private de libertate, sentimente care planeaza deasupra unui ocean sters de vise aburite, sentimente care se scufunda in scursura societatii... Pentru mine, de cele mai multe ori, cand vorbesc despre acestea, fac referire la sentimentele dintre doua persoane care se iubesc, doua persoane care formeaza un cuplu, bazat pe sinceritatea descrierii faptelor, bazat pe increderea zilnica si nemuritoare, bazat pe respectul ce tine in viata acele mici faclii interne; cuplurile sunt de foarte multe feluri, dar nu cred sa fi vazut vreodata acel tip standardizat de cuplu care sa isi masoare fortele cu nemurirea!

De ce tot timpul, sentimentele, sunt subiectul principal al taclalelor la care asistati? Poate pentru ca...afectivitatea este o prezenta ireala, in viata mea? Poate pentru ca nevoia de sustinere parteneriala, este o iluzie concreta? Poate pentru ca...ceea ce gandesc nu este echivalent cu ceea ce simt si nici cu ceea ce spun? Pot sa spun doar atat "it's all because of you!" ....you - nu este un subiect palpabil, ci doar o farama de incredere neacordata, care se aseamana cu o chitara fara corzi (sau dezacordata) sau cu o umbra, in miezul noptii!

Revin la sunetul inimii... Hmm... As vrea sa il pot dezvalui, as vrea sa il pot intelege, as vrea sa il pot acompania, dar din pacate stau prost cu solfegiul necesar distribuirii unor zambete de calitate! As vrea, uneori, sa spun: "I'm fine without you", dar...as minti! Nu prea sunt "fine"... Dar asta nu inseamna ca imi accept soarta. Nu vreau sa fiu sau sa par o bocitoare ambulanta, sa imi plang de mila, de fiecare data cand naufragiez si sa astept acel colac de salvare, care in momentul de fata, nu il vad venind! Nu il vad, dar nu pentru ca nu ar exista; aproape tot timpul este cineva care sa imi arunce un colac de salvare, dar nu este acel colac pe care mi-l doresc, nu este acel colac pe care il caut. Ce caut? E o intrebare la care nu as putea sa raspund, dar in momentul in care simt ceea ce caut, sunt si feiricit! IN cuvinte este greu de spus, dar nu imposibil.
Este posibil sa pornesti in cautarea imposibilului si sa gasesti variante de raspuns, fie concrete, fie deformate, dar important e ca vei gasi ceva! Orice pas inapoi ar trebui sa insemne doi pasi inainte! ..sau Esecul te indeamna sa nu renunti, iar Succesul te indeamna sa continui!

Nu mai vreau sa ma lamentez si sa ma inchid in cuvinte; vreau doar sa scap de fragilitatea negandita a universului sentimental, in care levitez. Recunosc: sunt un sentimental si ma deprim repede, dar la fel de repede caut si raspunsuri... Ceea ce ma indeamna sa nu renunt este ideea de "eu" implinit, adecvat cerintelor intrinseci!

Mi-e dor de tine! :(

"Mama, de ce ai facut asta?"
...
Inceputul mortii nemurii si-a facut aparitia in clipa in care mi-am dat seama ca legendele mor pentru a se naste, iar omul de rand se naste pentru a muri...





Era o zi frumoasa de vara, o zi care, ar fi trebuit sa fie un plina de veselie, de chipuri luminoase cu zambete mai mult sau mai putin crispate, o zi in care, mama ar fi trebuit sa isi serbeze ziua de nastere, dar...pentru a deveni legenda trebuie sa te supui regulilor!
Imediat dupa ce a plecat dintre noi, ne-am intalnit intr-o incapere infecta, intunecata, unde abia puteai zari lumina propriilor ochi, iar spatiul era atat de ingust, trist, murdar si plin de gandaci, incat am inceput sa plang, sa alerg spre lumina... Pasii mei de copil incercau sa ma indeparteze de acele locuri, dar parca alergam de mine insumi, iar incaperea aceea secundara, ma cuprindea, intrun miros de jale, de dor si de inimi frante!

Totul era atat de necunoscut pentru mine, peretii casei erau foarte inalti, foarte negri si avem tot timpul impresia ca voiau sa se surpe, in mod anumit, peste mine... Alergam plangand, privind cand in stanga, cand in dreapta, pe peretii ce imi tineau companie, pereti pe care stateau inscriptionate imagini thrillice, imagini moarte si neintelese de mine, iar langa acele imagini scria "mama, de ce?"...
Of, ce n-as da ca mama sa poate fi langa mine, sa ma ia la pieptul ei sfant, sa ma legene si sa imi cante asa cum o facea de cand m-am nascut, sa ma poate alinta si sa ma topesc in surasul ei divin..., dar....mama.... unde e mama??? Plang fara incetare, strig: "mamaaa, mamaaa, unde esti? mi-e frica!!! am nevoie de tine!!! MAAAMAAAAA!!!!! Ah, mama, de ce te imi faci asta? De ce te ascunzi? ...dar nu ma las! Nu ma las pana nu o voi gasi! Nu o las pentru ca mi-e atat de dor de ea, vreau sa o strang la piept, vreau sa o sarut, vreau sa ii spun ca...o iubesc mai mult decat orice pe lumea asta! Nu ma voi lasa...



Dupa ore in sir de alergat, intrun plans infinit, observ in departare un chip, care odata, era cel mai bland si mai placut, pe lumea asta, un chip care ma linistea atunci, cand eram agitat, un chip care era sufletul meu! Cred ca e mama... Oare ea e? Mi-e frica sa ma apropii... Daca e ea? Vai, ce dor mi-a fost de ea! In acel moment izbucnesc si mai tare in plans si parca tresar din strigatul meu de copil inocent, care nu a apucat sa rosteasca cu adevarat cuvantul "mama"! Si totusi ma incumet si strig cat ma tin plamanii: MAAAMAAA!!! tu esti? ea nu-mi raspunde, dar stiu ca ea e.... Da, ea trebuie sa fie! Nu are cum sa fie altcineva! Nu vreau sa fie altcineva... Ah, de ce tace? De ce nu vrea sa vorbeasca cu mine??? De ce? De ce? DE CE?????

Intrun final ii dau seama ca este chiar ea... Vai, ce bucurie m-a cuprins deodata!!! Imi plange inima, de bucurie, ca unui nebun nesatul de spatii indecente de armonie fictiva... Ma apropii de ea, o cuprind in bratele mele meci, o apuc cu mantuele de rochia alba cu care e imbracata si o stang atat de tare de picioare, pentru ca nu vreau sa o las sa mai plece vreodata de langa mine!!! Niciodata! Nu-mi vine sa cred ca, dupa atata cautare, in sfarsit am dat de ea... Nu indraznesc sa imi ridic ochii si sa ii prievesc chipul, nu indraznesc nici macar sa scot vreun cuvant; vreau doar sa ma ia in brate si sa o pot strange la piept, sa aud cum ii bate inima, sa ii simt respiratia calda si mentolata, ce imi bine-dispune chi-ul.

Ceva nu e in regula! Hmmm,... Indraznesc de imi deschid ochii, imi ridic privirea si incerc sa cercetez trupul si chipul acela pe care il imbratisam cu atata duiosie, cu atata ardoare, iar deodata, lacrimile incep sa imi colinde obrazul, inima mi se indoaie si simt o lovitura puternica in suflet! Constat ca....sta nu e mama... Adica seamana cu ea, dar nu e ea! E doar un chip cioplit, in forma de mama. Nu. Nu poate fi adevarat. Cineva a facut o gluma proasta! Da, asta trebuie sa fie. Cred ca sunt la camera ascunsa... "mama, unde esti? de ce imi faci asta? de ce te ascunzi de mine?" of, mama, daca ai sti cata nevoie am de tine! Daca ai sti ca nu mai suport sa nu te stiu lana mine! Daca ai sti...

Printre lacrimi, observ scris pe un perete: "va rog sa ma iertati! Stiu ca ma iubiti foarte mult, dar nu ma suport fizic [...]" Oare ce inseamna asta? E scrisul mamei; il recunosc, dar nu inteleg ce vrea sa spuna. Chiar nu inteleg! Mama e cea mai frumoasa femeie din lumea asta! Mama e singura femeie pe care vreau sa o vad vreodata; cum poate sa spuna ca nu-si accepta fizicul? Nu inteleg! In mintea mea de copil incerc sa imi fac calcule, idei si planuri de a o readuce langa mine, dar tot timpul dau de ceva tare, simt niste brate care ma trag spre o lumina... Nu! NU vreau sa plec de aici! Vreau la mama! O vreau pe mamaaa!!! Mama, unde esti ? De ce imi faci asta?

Ma intreb daca atunci cand s-a hotarat sa plece, s-a gandit si la mine sau...a fost egoista? Inclin sa cred ca nu prea s-a gandit... Daca se gandea si la mine, stia ca voi suferi mult, mult, mult de tot; stia ca lacrimile mele sunt fara margini si vor curge siroaie pana se vor opri..., daca se vor opri. Mintea mea de copil nu ma lasa nici macar sa ma apropii de cutiuta cu raspunsuri, care sta suspendata pe un dulapior, dar nu vreau raspunsuri! O vreau doar pe mama!!!

Incet, incet ma apropii de acea lumina calda, care imi face cu mana, o lumina care ma face sa ma simt in siguranta si mai aproape de visele nenascute ale nemuririi mele. Imi pare nespus de rau ca nu am reusit sa o gasesc pe mama, plang fara incetare si chiar as fi avut nevoie de alinarea ei, de vocea ei de inger, de chipul dulce si senin care ma facea tot timpul sa-l fac un scop in viata! Ah, mama, de ce? As vrea ca tu sa imi poti raspunde, as fi vrut sa nu fi existat aceste intrebari, as fi vrut ca eu sa fiu o optiune pentru viata ta, sa fiu cea mai importanta traire pentru tine; sa fiu magia de zi cu zi, asa cum esti tu, pentru mine: o minune fara de sfarsit... Te iubesc, mama!

Revenire....

A trecut o groaza de timp de cand nu am mai intrat in "casuta" mea, cea intima, calduroasa, plina de scerete (pe care le stie aproape toata lumea :P).

In momentul de fata, scriu ca sa ma laud ca ma simt...cand bine, cand "ne-bine" si asta, evident, tot din cauza fetelor, care ma bantuie cu nemurirea lor! (de parca ar fi ele de vina! saracele!!! :D ) . Intrun fel mi-a fost dor sa intru aici, sa mai scriu ceva, sa incerc sa imi impartasesc trairile si dorintele nebune de afirmare intrinseca. Lumea e mica, dorintele sunt mari, implinirile sunt in masura posibilitatilor neexplorate; tot ce vreau nu inseamna ca este tot ce imi doresc! Sunt lucruri diferite, dar cu acelasi inteles.

In ultima luna, maretia lumii a fost patrunsa de magia sportului rege, care si-a mutat "capitala" mondiala, in Africa de Sud. Ce pot sa zic despre asta? Este un eveniment pe care l-am asteptat, dar pe care l-am uitat; dap, recunosc, am cam uitat ca in 2010 va avea loc Turneul Final al Cupei Mondiale... Oare de ce am uitat? Poate si pentru ca...munca de zi cu zi mi-a acaparat atentia si nu numai, poate si ptr ca...am intalnit o fata, care in acele momente mi-a inspirat incredere si m-a facut sa simt o apropiere nedescrisa, apropiere care s-a cam risipit, odata ce timpul si-a pus amprenta peste legatura noastra, aparent de netrecut.

Sa revenim la fotbal!
Ziceam de Cupa Mondiala... Favorita mea e Spania, nationala roja, pe care o am in vizor, inca din 1998, de la acel mirific turneu final, in care...Franta a oferit magia turneului, in meciul din ultimul act, impotriva nationalei Cariocas: un 3-0 fara comentarii! Romania - Anglia 2-1 (Viorel Moldovan si "bursucul" Dan Petrescu/Michael Owen). ...minutul 88, Dan Petrescu ramane surprinzator pe faza de atac (desi el a fost fundas de meserie), se ciondaneste de la o minge, cu colegul sau, de pe atunci, de la Chelsea, Graeme LeSaux , apoi trimite, mestingherit, printre picioarele lui Adams, in plasa portii... Romania inveinge puternica selectionata a Albionului! :X Ce momente!!!

In 2010, Armada Roja, nu a stralucit, dar se pare ca a triumfat, pana in acest moment. Mai sunt 15 min si se da startul finalei! Olanda - Spania!!! Oare cine va triumfa? Caracatita Paul zice ca Spania (sper din tot sufletul sa fie asa!). Cred ca va fi un meci frumos, cu un final fara istoric! O victorie la 2 goluri, a toreadorilor mei! :X ...3-1 Jucatorul preferat: Xavi Hernandez, un magician nu e impunator, dar el e mai mult decat un magician! Este un maestru in arta magiei, este o legenda vie!

SAD = Soul After Destruction;.

Lost inside your love... :)

La prima vedere mi-a sarit in ochi cuvantul "sad", ca si acronim... Nu stiu de ce! Unii tin cu tot dinadinsul sa ii faca pe altii sa aiba parte de multe astfel de acronime, fara sa tin cont de intelesesul decodificat al acestora... dar sincer sa fim, cui ii pasa de asta? Cu totii suntem axati pe propriul EU, ignorand alti "eu-uri"...

Dimineata m-am trezit cu o melodie in gand, ca in fiecare dimineata, de altfel! :P melodia care mi-a aprins inceputul de zi..."addicted by... Enrique Iglesias! ...nenea Enrique are o voce de fetita mare, dar adevarul e ca are si niste melodii atragatoare, cat de cat pentru unii din rasa "romantiferilor". Imi place Enrique, sincer (in sensul ca imi plac melodiile lui si nu cum arata :P), imi place stilul lui boem de abordare a spiritului astract al omului de neanderthal, intruchipat oarecum in omul modern.

Eh... Era doar o configuratie a unei specii demult disparute, dar prezenta, suspect, in zilele noastre! Stateam aseara si ma gandeam la felul unora de a fi, la cat de caposi pot fi unii, caposi, increzuti (sau aerisiti, dupa cum imi place mie sa le spun), deconectati de la viata si de la stilul binevoitor de la care se vrea sa imortalizam un traseu narcotic de nevroza simptica si de ce nu empatica, fata de obiectele care zburda pe langa noi! Asta e... Nu ii putem face pe toti sa ne placa si sa fie pe placul nostru; nici macar nu se merita sa ne straduim sa facem asta! Trebuie doar sa fim noi insine, incrucisand un mod uman si simplu cu cel insalbaticit, dar cu o doza realista de bun simt si respect.

Nu inteleg de ce unii se chinuie atat de mult sa ...incerce sa schimbe pe cineva, doar pentru a-l accepta in cercul sau, schimonosit, de prieteni! Cine vrea sa aiba prieteni prefacuti care sa te minta oricum si la orice ora? Cine vrea sa aiba un "prieten adevarat" care sa nu aiba curajul sa iti spuna verde'n fata ca gresesti, atunci cand o faci?! Prietenii adevarati nu dau bir cu fugitii atunci cand cazi in prapastie, nu te lasa la greu, nici daca asta ar insemna sa renunte la el, ptr tine!!! Dar cine mai face asta in ziua de azi? Sa fim sinceri! Defapt, ce este un PRIETEN ADEVARAT? Nu as sti sa raspund la intrebare pentru ca, poate nici eu nu sunt si nici nu am fost, ptr cineva anume, un prieten adevarat! :( Inca nu am dat peste acea persoana care sa ma faca sa simt ca vreau sa ii fiu alaturi la bine si la rau (sau poate ca am dat, dar..nu stiu )...

Soul after destruction... My soul after destruction! :) I'm not sad, asa cum nici I'm not in love, cum ziceau tot Enrique dar si Kelis... Poate ca am fost; cu siguranta am fost, dar a trecut! :) Ma gandeam la ce a fost... :X :X :X ...a fost atat de...frumos, atat de...special, atat de...non-pamantesc! ....dar a trecut! :) De ce a trecut? ptr ca...ochii care nu se vad, se uita! :( ...as zice mai mult, dar deocamdata cuvintele nu isi au rostul...

Astazi nu prea am inspiratie la scris! :D E prea frumos afara si...vreau sa ies, ca sa ma plimb, sa uit de toate problemele care imi macina existenta; vreau sa fiu liber si eliberat de gandurile care...nu ar trebuie sa se bage in seama, cel putin nu acum! :P Acum ma simt putin...inexistent, in ideea ca nu prea mai vreau sa imi arunc trairile si sentimentele oricui... Sunt multi care pretind ca ne asculta, dar putini sunt cei care inteleg! :) Nu ii condam; nu condamn pe nimeni... Momentan caut un echilibru intre "eu-ri", un echilibru intre :) si :( , intre "mine" si "tine"... Vorba aceea, balantele cauta tot timpul sa aduca chinezariile intru echilibru si o armonie perfecta!:P ...poate ca te urasc, dar in aceeasi masura te si iubesc, ceea ce duce la o neutralizare a trairilor mele fata de persoana ta! :D

Gata! Acum chiar nu mai scriu nimic! E prea frumos afara ca sa imi pierd timpul in casa! :P