Ceea ce se intempla este curios, dar...imi reciteam postarile si ma pierdeam in parsivitatea cuvintelor care imi inglodeaza sentimentele intrun neant pasiv. Hmmm... Ma minunez si eu de ceea ce am scris! :D
Voiam sa incep cu o idee de traire generalista, referitoare la propria-mi persoana si anume simplul fapt ca...ceea ce fac, ceea ce gandesc, se suprapune acelor mirifice trairi pe care nu am vrea sa le pierdem niciodata! Este drept, ratiunea ar trebui sa primeze, dar...ce ne facem atunci cand ratiunea este doar o vedere periferica a gandirii emotionale? Ce ne facem atunci cand ratiunea nici macar nu mai are importanta? Iubesc ca sa traiesc sau traiesc ca sa iubesc? A iubi implica multe; foarte multe, dar foarte putini ne dam seama de aceste lucruri, astfel incat, cei care nu fac fata aleg partea simpla a "iubirii" : sexul de ocazie, intalniri infinte cu multi si variati traitori "cucernici", cuvinte spuse la vrajeala, zambete crispate si diareeice s.a.m.d. Ceea ce ne lipseste este naturaletea si franchetea!
Voiam ca titlul acestei postari sa fie "I think I'm falling for you" (evident, titlul provine dintro melodie, iar mai exact, este o piesa a lui Colbie Caillat :P). De ce acest titlu? Oare nu este evident? Pentru ca asta simt! ...dap, asta simt! :-s Simt acea bariera care ma face sa incerc diferite...ocolisuri pentru a nu deveni un robot sentimental! As vrea sa ii spu respectivei fete ce simt, dar...nu prea pot... :D E atat de simplu sa fac asta, dar totusi, e foarte greu, asa ca mai bine ma abtin si incerc sa comunic cu ea, intro libertate deplina, fara sa o constrang sa ia anumite decizii. Spuneam mai sus ca ratiunea ar trebuie sa primeze, iar in momentul de fata, cam se intampla acest lucru: ma controleaza si ma face sa...devin un ganditor behaviorist.
Singura cale spre succes este sa iti asumi esecul! Ceea ce nu te doboara, te face mai puternic si...dintro zicala asiatica (nu mai tin minte daca e chineza sau altceva): "pentru a cuceri muntele, trebuie ca mai intai sa il cunosti!"
Ce voiam sa punctez? Nu ma plang, legat de deciziile mele! De obicei stau mult si ma gandesc la ce ar fi mai potrivit sa fac... Imi aduc aminte, de unele "zicale" ale unor persoane (fete, in mod deosebit) si anume, ca as fi un cuceritor sau pe scurt, un gigolo! :)) Felul meu de a fi denota o oarecare tendinta de a condamna comportamentul meu si de a-l cataloga drept casanovist! Nu e asa. Neg cu tarie acest lucru! Poate ca am tendinta de a ma apropia de persoanele pe care le stimez, pe care le respect si simt o apropiere neobisnuita, dar...acest lucru, acest comportament nu este sau nu ar trebui sa fie considerat ca urmare a unei tensiuni sexuale! Ce-i drept, prefer compania fetelor, poate si ptr ca lipseste o "ea" din viata mea, dar ca sa fiu sincer, imi este greu sa ma atasez de fete! Mi-e greu sa le consider altceva decat... niste foarte bune prietene.. Imi place sa fiu in compania unora, imi place sa le ascult, sa le "citesc" romanul istoriei sentimentale, pentru ca astfel stiu ce sa evit, pe viitor, atunci cand vine vorba despre sexul frumos. Mi-e greu sa ma atasez de cineva si asta ptr ca, acele persoane cu care am fost, m-au dezamagit, iar prima optiune este sa...cantaresc bine, inainte de a actiona!
Despre aceasta fata, care, in momentul de fata, reprezinta ceva ptr mine, pot spune ca a fost love at first sight... :D Am inceput sa o cunosc si treptat, sa imi dau seama ca este o fiinta deosebita cum rar am intalnit (stiu, e greu de crezut ca este asa, ptr ca exista tendinta de a judeca omul prin natura sentimentelor) si tot ce stiu este ca...felul ei de a fi m-a determinat sa stabilesc criteriile de "apropiere"! Nu mai spun nimic, ptr ca, tot timpul, cuvintele sunt de prisos...
Mai spun doar atat: I think I'm falling for you!!! :X:X:X
Stau si ma-ntreb de ce te plac,
De ce prin visele alese
Alerg incet, fara sa-mi pese
De chipurile-ascunse-n lac...
De ce as vrea sa-ti simt privirea
Sa te ating, sa te-ngradesc
De ce prin lacrimi mai iubesc
Cand am uitat ce-i fericirea?
As vrea sa am, as vrea sa pot
As vrea sa pot uita de toate
Sa pot sa merg cat mai departe,
Sa iau nimicul ca pe-un tot!
Privesc spre cerul plin de stele
Si chipul ti-l zaresc, in noapte
Te-aud, adesea 'n a mele soapte
Te vad, te simt in toate cele!
Doar cand te vad, uit sa respir,
Ma las furat de dulcea-ti privire
Iar printre lacrimi de iubire
Iti simt parfumul de trandafir
E cam nasol sa-mi scriu iubirea
Pierduta-n aste inapte versuri
Oricum, ce spun, n-are-ntelesuri
Ptr ca asta mi-e menirea! :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu