I need that second chance!

Nu stiu cu ce sa incep, dar stiu ca vreau sa zic ceva, oricat de putin ar fi! :D

Second chance...
Cum nu s-a mai intamplat de ceva vreme, mergeam, ma plimbam, zilele astea prin parc si vedeam chipuri apuse, de lumini pe cale de disparitie; vedeam cum privirile senine ale unor eroi ai vietii, isi faceau loc in mintea mea, deloc putin cugetatoare (in special atunci cand sunt singur) si...stateam, ma uitam la ei si ma miram cum de au reusit sa pedaleze, intrun ritm ametitor, prin viata asta deloc eterna. Ma intrebam ce anume ii mai tine in viata (si aici nu ma refer la viata fizica, ci la cea spirituala); cum poti, domle, sa te manifesti atat de...pueril? Da. Imi permit sa numesc asa acel comportament care, ne urca si ne coboara, nu de putine ori... Ma gandesc la varsta a 3-a, mai ales ca de curand am vazut un film care, m-a impresionat si m-a facut sa ma gandesc la cei de langa mine si anume, mai exact, la cei care imi acorda atat de multa importanta: parintii! E drept ca nu i-am mai vazut de luni bune, dar nu incetez sa ma gandesc la ei, iar acest film m-a facut sa ma gandesc si mai mult! :-s ...CLICK!

Se prea poate ca acea a doua sansa sa nu mai existe, pentru multi dintre noi, din varii motive; se prea poate ca acea sansa sa nu ne-o dorim, pentru ca am facut ce trebuia, inca de prima data; se prea poate sa...avem nevoie de mai mult decat doua sanse! Mda... Ce-ar fi viata fara erori? Ce-ari fi viata numai cu erori? Daca ar fi sa ma gandesc la erorile pe care le-am facut, de-a lungul timupului, acestea ar fi cateva; mi-ar trebui saptamani intregi sa povestesc despre ele! :)))) Glumesc... Am facut erori, ca tot omul, dar nu pot sa spun ca le regret, pentru ca un pas inapoi inseamna doi pasi inainte! Poate singura eroare, pe care o regret cel mai mult, ar fi legat de.... (who's guessing?:)) )...legata de o fata! O fata la care am tinut enorm si care m-a facut sa am un traseu bine stabilit in viata! Regret doar faptul ca acum nu e langa mine, din vina mea...

Mi-e foarte cald si mi-e greu sa procesez, ca sa pot aseza catevca randuri, pe "hartia" asta.
Ma gandeam, aseara, cand stateam in pat, ca vara asta as putea face multe: sunt cateva oportunitati de formare, de care as vrea sa profit; sunt cateva aspecte, legate de personalitatea mea, pe care vreau sa le clarific si...nu stiu de ce, dar simt o nevoie nebuna de afirmare, in momentul de fata! Simt ca vara asta voi atinge culmile... :))

Mda... Cred ca ma voi opri aici, pentru ca nu am inspiratie la scris, in seara asta. Am nevoie de ceva nou; de cineva nou care sa incerce sa scoata la iveala fiara din mine (in sensul bun al cuvantului)! :P

Ca tot veni vorba de fete, cred ca a aparut cineva care mi-a atras atentia, dar...prefer sa stau cuminte, pentru ca nu vreau sa stric totul inainte de a incepe. Nu vreau sa ma arunc, iar, cu capul inainte, ca mai apoi sa dezamagesc sau sa fiu dezamgit. Cred ca ar fi o premiera, sa fac asta! :)) Pana acum, capul meu, a iesit primul la iveala, fie ca a fost vorba de "a actiona", de a lua decizii pripite sau din cauza copacilor (nu stiu cine a fost ala care s-a gandit ca ar fi bine sa planteze copaci fix in drumul meu:P ) :)))) Am facut cunostinta cu cativa copaci, poate si cu vreun stalp sau doi, dar totul s-a terminat cu bine, intrun final; copacii au cazut ca morti, dar eu am scapat cu o mica durere de cap si o amintire. :P

Cam plictisitoare mi se pare postarea asta, dar asa ma simt si eu: plictisit, pierdut, singur, uitat de lume, mai ales de acele persoane carora le acord o deosebita importanta! Imi dau seama ca unii nu merita, asa ca...ii las sa aleaga ce vor : eu-omul care a insemnat ceva, candva sau ne-eul- omul care nu va mai insemna nimic, de buna voie si nesilit de nimeni! Nu cred ca sunt sclavul nimanui, ci doar a propriei iluzii, de care nu vreau sa scap, ptr ca...existenta mea este marcata de frunzareala adormita a florilor de mai...