duminică, 21 noiembrie 2010

Dac-ai sti...

Incerc sa-mi inteleg gandirea, incerc sa ma-nteleg si tac.
Incerc sa imi adun privirea in clipele pierdute-n pat,
Incerc sa caut, ce odata, se razvratea pe sub lumina,
Sa caut visele prin care, eu te vedeam mereu divina...

Vise in care surasul tau era o mare,
Un strop de umbra in racoare,
O magica fiinta-ntortocheata
O dulce fata alintata

Eram, atunci, purtat de ingeri, in bratele-ti spre paradis
Dar cum am si ajuns la poarta, deodata poarta s-a inchis!
Stateam plagand la poarta ta, strigand si cautand privirea,
Privire ce nu demult, candva, parea sa-mi inlesneasca firea...

Eram pierdut si inca sunt,
Incerc sa inteleg de ce in gand
Ingerii sunt calzi, divini,
Iar pe pamant presara spini!

Eu nu sunt tu, tu nu esti eu, nu-i nimeni care e ca mine,
Si daca-ar fi, cine sa creada ca viata nu-i decat... un voal pe sine ?!
Nu sunt ca tine, pentru ca esti un unicat in a ta lume
Dar pot si eu, sa-ntruchipez, orice-ti doresti.. Si chiar pe bune!

Un suflet frant, pios, nebun,
UN tip...cam beat, pierdut in drum...
Asta sunt eu, nebun de tine!
Si uite asa astept sa treaca...
Trenul pierdut, prin gara vechilor suspine....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu