Adevarul nescris, nespus si nevazut! Ignoranta...

Iarasi a trecut mult timp de cand...nu am mai dat pe acasa, pe aici, pe blog-usorul meu. Trecu timpul si parca am uitat sa ma ascund in randurile care mi se cuvin, randuri inexplicabile de cuvinte insiruite anormal de firesc... Timpul! Timpul trece, apa trece, dar pietrele raman! Prima data am auzit asta de la mister Pruteanu, acum vreo 13-15 ani, nu mai tin minte exact. Pe atunci gandul imi fugea catre un rau repede, care alerga undeva la poalele unui munte, pentru a-si gasi linistea, lasand in urme multe si nevrute. Pe atunci eram si gandul si raul dar si acele pietre, ptr ca nu stiam cine ar trebui sa fiu, nici macar cine as vrea sa stiu nu stiam! Eram doar un visator. Visam sa fiu cel mai cel, sa le am pe toate, sa le stiu pe toate... Timpul inca nu e pierdut; mai pot fi ceea ce visam! ...daca vreau.

Referitor la TIMP... In timp ce incercam sa fac curat in casa (stiu ca m-am ckinuit foarte, foarte tare pana sa ma ridic din pat si sa...sterg praful de pe tastele laptopului, in timp ce incercam sa scriu aceste minuscule randuri :D ).... Revenind la idee, in timp ce incercam sa fac curat in casa, mintea imi fugea care si pe unde voia ea, fara nesimtire, fara pic de nuanta, fara orizont si...fara imaginatie! La ce ma gandeam? Curiozitatea asta nu te lasa in pace, nu?:P Ma gandeam, timpul recent pierdut... A trecut o luna de cand incerc sa fac ceva, dar nu reusesc: incerc sa merg la facultate, incerc imi reorganizez viata, incerc sa pironesc un tarus de pornire pe taramul a ceea ce sunt si ceea ce reprezint, pentru mine, in mod deosebit! Ma uit in jur si vad atata delasare, atat de multa nesimtire, minciuna, ipocrizie, lasitate.... atat de multa IgNORANTA!!! Oamenii mint si se mint cu atata usurinta, privindu-se in ocki, se prefac ca totul e bine, ca viata e perfecta, ca totul e atat de roz, dar adevarul este ca....ckiar daca ii doare, ckiar daca ii afecteaza, ei prefera sa stea cu mainile in san si sa priveasca in continuare.



De multe ori, pe acest blog, de cate ori am incercat sa postez ceva, gandul imi zbura mereu, ca si acum la...acel cuvant magic care defineste...starea de fapt si nestavilirea inocentei si anume: IUBIREA! Iubirea in zilele noastre reprezinta un moft, o adiere de nepasare mistica, nedefinita si ireala! Iubirea este un saculet care culege amintiri, idei, trairi si le transforma in sentimente.
Mai devreme , fiind in bucatarie, spaland vasele (fac asta doar o data pe luna :)) ), gandul imi fugea catre o...alcatuire majoritara de conceptii minuscule a ceea ce reprezinta capacitatea si curajul de moment, referitoare la ideea de a spune unei persoane ceea ce simti fata de ea. La auzul acestor idei, ideea primordiala este de a fugi, fara insa a acorda o sansa curajosului destainuitor... Inaine de a ma pune sa spal vasele, ma uitam pe youtube la niste filmulete comice, iar unul dintre ele a fost si nu prea funny. Cica era un tinerel care voia sa isi ceara prietena in casatorie, in fata unui stadion plin ocki, in timpul unei partide de fotbal... Trebuie sa fii ori prea prost ori prea sigur pe tine, de ceea ce faci, inainte sa faci un asemenea sacrificiu! Saracul s-a dovedit a fi un mare prost, fiind umilit de catre cea care , ptr ca ea la auzul acestor vorbea si-a luat talpasita si a fugit de pe teren, lasandu-l pe bietul baiet cu gura cascata si cu ockii oarecum in lacrimi.
Invatamant (sau sfat): Nu va cereti nicidata prietenele in casatorie! Just kidding.. :P

De ce e atat de greu sa spui cuiva ce simti? De frica sa nu fii dezamagit. Iar frica aceasta vine din simplul fapt ca...tii prea mult la acea persoana si nu vrei sa o pierzi! Dar ce mai conteaza? Ori suntem curajosi ori nu mai suntem? Un simplu gand, un simplu sentiment, poate da nastere unei mari iubiri! ...dar oare ce se intampla cand cineva ne refuza? De ce ar face asta? Teoriile pe statistici ne arata ca aceasta fuga se datoreaza faptului ca persoanele nu sunt compatibili, ca nu sunt pregatite sa faca acest pas, iar de vina sunt experientele anterioare sau nu sunt atrase de catre acea pers, etc. Dar eu spun asa: atat timp cat ACORZI o sansa pentru a cunoaste acea persoana, ai oportunitatea de a te cunoaste pe tine insuti si poate, poate....acea persoana poate deveni cineva important pentru tine....sau poate nu! Nimeni nu te obliga sa il/o faci , ci doar sa fii in stare sa iti pui niste intrebari: cine sunt eu? cine este ea/el? cine si ce insemn eu pentru mine? ce inseamana el/ea pentru mine? ce insemn eu ptr ea? Abia atunci iti dai seama daca o persoana merita sa nu sa aiba parte de iubirea, atentia si afectivitatea ta!
Doar gandeste-te ca el poate fi doar o iluzie trecatoare, un nimic nesimtit (in sensul ca tu nu ai idee de ceea ce simte ptr tine), dar tu...poti fi si trebuie sa fii viata ta! Cineva imi zicea de egoism, ca el ar fi raul necesar din viata noastra... Oare acesta sa fie raspunsul? Egoismul ne face sa fim multumiti de noi insine? Egoismul, nepasarea, ignoranta ne pot ajuta sa...ne mintim ca suntem multumiti de noi, de actiunile noastre, de decizii, dar...mai tarziu ne vom da seama ca nu acesta este raspunsul... daca ne vom da seama!

Daca acea persoana ckiar tine la noi? Daca ea face tot posibilul ca sa ne multumeasca, sa ne fie pe plac? Asta inseamna un efort din partea ei..., un efort acceptat, dar care se poate transforma in umilinta! Tu nu faci decat sa te ascunzi dupa scuze penibile de genu: nu sunt pregatit/a; am suferit prea mult si nu mai vreau; nu ne potrivim; nu plac acea persoana, etc . Dar....de ce sa nu acorzi o sansa si acesteia? Poate va fi mai bine, poate fi...acea persoana care te va face sa te simti unica, importanta, speciala sau poate nu, dar nu ai de unde sa stii, daca nu vrei sa incerci!!! Aparentele inseala! Nu stiu ce idiot a scos-o si pe asta, dar e fff adevarata expresia.



Stii, la inceputurile noastre, noi baietii ne uitam dupa funduri, sani, corp de clepsidra, mersul acela suav, de gazela erodata, unii arunca o privire si la...ckipul angelic cu carente diabolice, dar pe parcurs ne plictisim de toate acestea si cautam altceva nou. Oare de ce facem asta? Poate si ptr ca...nu doar frumusetea este ceea ce conteaza, ci si ceea ce simte, ce arata ca simte, ceea ce gandeste si face?! Frumusetea este doar o etapa de traire infumurata, o etapa scurta de prigonire a realului si un prilej bun de dainuire a fantasmelor, iar asta ne face pe noi oamenii sa cautam linistea, siguranta si nu aparentele! ...dar nu pe moment, ci in timp.
Sunt multi, multi idioti care citesc aceste randuri (dar nu numai ale mele, ci si scrierile native ale iubirii proscrise) si nu fac decat sa interpreteze gresit; nu citeste nimeni cu atentie si nu nimeni nu intelege! Omul este facut, ii este predestinat sa iubeasca, iar iubirea nu inseamna sex, nu inseamna tu si eu, nu inseamna o etapa de stat impreuna , ci pur si simplu inseamna NOI, inseamna SENTIMENTE, inseamna AFECTIVITATE, armonie, o legatura divina, o senzatie de ireal, intr-o lume perfecta. Fiecare primeste ceea ce simte: vrei iubire? O primesti, dar doar daca o si oferi! Nu te poti astepta sa fii iubita, dar tu sa nu faci nimic si apoi...te mai si intrebi de ce nu esti iubita? Cu ce gresesti?! A IUBI inseamna A OFERI, in primul rand si apoi, daca meriti vei si primi.

Iubirea nu creste in copaci, nu vine odata cu barza si cu siguranta NU se instaureaza inca din prima zi, in sufletzelele unui cuplu! Este nevoie de timp, ptr a se cunoaste unul pe celalalt, iar odata cu trecerea timpul intervine si acceptarea sau...delasarea. Unii din comoditatea nu renunta la partener, in ideea de , ckiar daca a apus acel suflu cupidonial. Iubirea este practic o conditie existentiala!
De ce sa iubesti? Ptr ca iubirea nu apare oriunde, oricum si in fata oricui! Iubirea se arata doar acelora care stiu sensul acestui cuvant, un simplu cuvant capabil de magie si dinamism celest!!!
Cuplurile pe care le vedem in ziua de azi, nu prea sunt cupluri... O relatie de-a lor dureaza cat un solstitiu de vara si nici macar nu este o relatie, ci doar o aventura macabra, un joc de-a Romeo si Julieta, in roluri interpretate de Pitzi si Coca...., cine da mai mult, cine ofera mai mult?! Materialism la tot pasul, pitziponcareala, cocalarism, gigolo, aere de modele, sex cat incape, etc... Nimic sincer, nimic serios; de aceea lumea prefera sa minta, sa ignore, decat sa...arate ceea ce simte cu adevarat, ptr persoanele care ckiar merita! Doar ca ma intreb: cine merita? Probabil nimeni, dar natura noastra nu ne permite sa imbatranim singuri. Suntem niste iprocriti penibili, care ne credem unii mai buni decat ceilalti si mai presus de ei, mai reali, mai de pret. Realitatea este ca cine se aseamana, se aduna! Doar nu vrem sa vedem anormalitate, nu? Un bisericos sa umble cu o pitzi, un de Mercedes sa umble cu o fata de casa si asa mai departe...

Stau si ma intreb, de curiozitate, oare eu in ce categorie ma incadrez? Nu sunt nici una, nici alta... :)) Cu siguranta exista o categorie si ptr mine. :P

Ideea de final e ca...nu e bine sa Ignori ceea ce ti se ofera, ptr ca nici nu stii de unde poate aparea marea ta iubire! Da o sansa iubirii! Da-ti tie o sansa!!!