O mie de ganduri - P.I.O. Veche si superba aceasta melodie... O melodie de dragoste, un aer tacut de dor, un suspinat presarat de o magie stearsa...
Aceste o mie de ganduri nu ma lasa cu ale mele, nu imi dau pace, nu ma lasa sa respir, pur si simplu! Tot timpul incerc sa ma auto-indemn sa caut pozitivismul din mine, dar tot ceea ce fac este sa dau de...partea putrefiata din adancul meu. I miss love, I miss my heart, I miss your heart, next to mine! :( ...dar nu vreau sa incep iar sa ma plang. Asta e... Ma las batut! Nu imi este dat sa fiu fericit. De ce sa mai caut ceva ce, imi dau seama, pe zi ce trece, nu exista? Sau nu exista ptr mine...
Tot timpul imi fac sperante, tot timpul imi creez iluzii, tot timpul incerc sa aduc la suprafata acea parte din mine care ma tine in picioare, dar de fiecare data, de fiecare data......, de fiecare data decad, iar trist si dezamagit! Poate ca nu sunt omul care credeam ca sunt... Poate doar eu ma vad asa cum nu sunt! Iar nu am chef de nimeni si de nimic... :( Oricum, nimeni nu este vinovat ptr ceea ce mi se intampla, nimeni nu este vinovat ptr starea mea, decat eu insumi! Trebuie sa-mi trag 2 palme si 3 suturi in fund si sa merg mai departe! Off...
Omul sufera. De ce sufera omul? Omul sufera pentru ca iubeste; asta e natura lui... Omul sufera, plange in sinea sa ori de cate ori are ocazia, dar niciodata nu o face de o asa maniera, astfel incat celalalt sa il inteleaga pe deplin. Cand vorbesc despre suferinta, in minte imi vin fel si fel de amintiri despre care nu vreau sa vorbesc, ptr ca m-ar durea si mai tare... Hmm.. Durerea! Cine o mai inventat-o si pe asta? De ce a trebuit sa faca asta? Zi de zi merg cu tramvaiul, in diferite locuri si de fiecare data, pentru a trece timpul cu un oarecare folos, ma uit la oamenii din tramvai (nu numai la fete:P), tineri, batrani, copii, albi, negri, aranjati bine, saracaciosi, etc. Ma uit la fetzele lor, iar de cele mai multe ori vad...tristete, apasare, vad o lipsa a vietii din acei oameni! Poate ma insel sau poate ca nu, dar...lumea este foarte trista, abatuta, lipsita de vlaga, lipsita de sperante. Omul este precum un cal de curse, folosit doar la nevoie, iar cand nu mai este folositor, este aruncat cat colo si uitat! :( Asa se intampla si cu asa-zisii prieteni... Cand au nevoie de ajutorul tau, sunt calare pe tine, dar cand ai tu nevoie de ei, toata lumea dispare ca prin ceata! Am trait asta si nu doar o data, din pacate... De cele mai multe ori regret ca ii numesc "prieteni" pe acei oameni, dar sincer imi este mila de ei si asta ptr ca ei nu stiu ce vor, nu stiu pe cine au alaturi, nu stiu sa pretuiasca ceea ce li se ofera, iar aici nu ma refer la mine, ca poate nu sunt un bun prieten si nu merit prietenia lor, ci in general asa se intampla.
Oamenii sunt din ce in ce mai rautaciosi, mai distanti, mai afuristi. Cand ii vad pe unii cum se comporta, cum vorbesc sau cum se uita la tine, imi vine sa ii las si sa o iau la sanatoasa! Sunt din ce in ce mai dezamagit si trist si singur si uitat in lumea mea... Poate ca ar trebui sa ma schimb, poate ca ar trebui sa imi croiesc o noua viata, sa imi caut o noua fatza, sa imi trasez noi idealuri, ca poate asa ... va fi mai bine... :| Am nevoie de prieteni, dar nu din aceia care sa imi scoata ochii toata ziua si sa imi spuna fel si fel de lucruri egoiste... Am nevoie de acei oameni, pe care sa ii pot numi prieteni, oameni care au curajul, daruirea si dorinta de ma ajuta, de a-mi fi alaturi, atat la bine, dar mai ales la nevoie, iar acum...chiar am nevoie de ei! :(
Viata sentimentala imi este tot timpul pe dos; nimic nu imi merge asa cum mi-as dori, iar de cate ori se intampla sa imi placa de cineva, tot timpul...sfarsesc dezamagit. Fir-ar! E nasol sa cad tot timpul in capcana asta, a indragostelii si, la fel, tot timpul, dar tot timpul...finalul sa fie acelasi! De parca nu ar fi deajuns faptul ca sunt dezamagit, ca lucrurile nu s-au intamplat asa cum as fi vrut, ca nu au mers, mai apar si acei oameni care incearca sa ma "incurajeze" cu clasicele cuvinte: "lasa, ca va aparea si ea!"; "Va veni si timpul tau.."; "Ea este acolo, undeva..." Urasc asta la culme!!!!! Urasc cand aud astfel de "incurajari"! Mai mult, imi vine sa ii iau la bataie pe cei care imi spun asa ceva, ptr ca imi provoaca o sila imensa! Simt ca incearca sa rada de mine. Stiu ca nu asta este intentia lor si stiu ca vor sa ma ajute sa trec peste, dar tot ce simt este...sila, asa ca mai bine, renuntati, dragilor, la comentarii inutile! Va rog eu... Lasati-ma in suferinta mea sau schimbati subiectul, ce naiba! Observ ca unii incearca sa ajute, dar arunca niste cuvinte de....maama, mamaaa! Si....emoticoanele, oooofff, emoticoanele, pur si simplu ma dispera! Chiar si fata in fata, vine o persoana sau alta cu emoticoane! :)) Ori suntem trendy ori nu mai suntem?:))
Off... Life sucks, love hurts... I'm tired!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu