Tu...

Privesc luminile intaia oara, furate de soare
Privesc apusul ce se naste, de magura amagitoare
Ma scald, asa cum mai mereu, plutesc in noapte
Si-apoi ma pierd senin si limpede-n a tale soapte!
Privesc scheletul ce da viata nemuririi,
Surasul acid furat de chinuri de eu...
Mai am o obiectie destinata iubirii:
Scheletul acela... voi fi mereu!

Mi-e dor de surasu-ti ce-mi lumineaza zorii,
Mi-e dor de sarutu-ti ce imprastie norii,
As da viata, vietii, doar dac-as putea
Mi-as vinde sufletul pentru inima ta!
Mi-e dor de clipa ce ma face sa sper
La stropul de viata si pasiunea de tine.
Ochii-mi inchid si ma inalt spre cer,
Sa te ador, dansand in ritmuri divine!

Cat de frumoasa, suava si gingasa esti!
Cat de divina si dulce precum in povesti,
Craiasa visului pierdut in nemurire,
Esti...Zana Zambetului plin de iubire!
Oare de ce atunci cand te privesc,
Ma simt precum un pusti la prima intalnire?
Te sorb din ochi si ma topesc
Si tot ce simt e...doar fericire...

Acum ma nasc, scriu si visez la stropul de roua,
Ce picura-ncet pe buzele-ti reci. Privesc cum ploua.
Alerg, pierdut, prin ploaie, spre nemurire
Si imi doresc un vis real, cu stropi de simtire!
E noapte. E magie. E....ieri....
E tot ce-am avut si n-o sa mai fie,
Doar lacrimi cu iz de dureri
Si de ce nu, o falsa magie!