Invata sa iubesti, cum te iubesc, invata sa fii cine sunt eu,
Natura-ntreaga ma invata sa fiu natura unui zeu!
Oare e linistea o noua viata? O fi credinta un nou vis?
Sa fie cerul, noua umbra, spre vastul, scump, nou paradis?
Invata sa simti, ce simt si eu, sa fii credinta ce ma tine
Intreg la mine, prin dorinta, prin sufletul pierdut din tine,
Invata-ma, sa te invat, cum sa fii tu, cand tu nu esti,
Sa fii lumina ce da viata, lumii pierdute din povesti...
Sa simti e-un dar, o noua moda, sa daruiesti e nedescris,
Poate, de-ai vrea, ai reusi sa dai viata unui vis!
Nimic nu ma poate rapune, nimic si nimeni nu exista
Sa-mi ia credinta si viata, sa-mi ia fiinta amar de trista...
Poate de-ai vrea, ai incerca, mi-ai da, incet, o noua lume,
Un strop amar de nebunie, cu suflete la fel, nebune,
Suflete ce-si poarta suflul, prin trupul tau cel nefiresc,
Asa as incerca, nebuno, sa fac un lucru nebunesc!
As fi nebun ca sa renunt, dar mai nebun, sa te iubesc,
...nebun ca tine vreau sa fiu, nebun ca totusi te doresc!
Mi-aduc aminte de un colt de rai, un trup flamand si juvenil
Coltul de rai ce m-a facut sa fiu, in preajma-ti, doar un mic copil.
Mi-aduc aminte cand te priveam si incercam sa-ti simt privirea,
Sa-ti simt, in vis, parfumul sters si colbul ce a tainuit iubirea...
Acum as vrea sa ma opresc, sa trec, sa sterg din amintire,
Tot ce erai si-ai devenit: fiinta care mi-a "adus" iubire!
Nu e-o iubire impartita, intre noi doi, cum s-ar cuvine,
Ci doar o lacrima pierduta, intre fiinta mea si... mine!
Tu nu ai vrut ca sa existi, de teama sa nu fii manjita
De dor, uitare, suferinta, ai refuzat fiinta fericita,
Fiinta care te adora, in felul ei, dar...cum gresesc?
Iubesc asa cum stiu si-am invatat, in cel mai pur stil omenesc!
Gresesc ca simt? Gresesc ca pot? Gresesc ca vreau sa fiu cu tine?
Sau poate-o fac cand ma gandesc, ca tot ce fac este si bine?!
Te las in lumea ta, sa fii, ce ti-ai dorit dintotdeauna,
Ma pierd, domol, in glasul lunii si-am sa incerc ca sa fiu luna...
Lumina razelor de luna, lumina razelor de soare
Se las pierdute, impreuna, de dorurile-ametitoare...
Am sa ma pierd si eu, din nou, prin chipul tau,
Am sa incerc sa-mi caut Chipul si daca si-asa este tot rau,
Ma voi supune nefiintei, voi fi plecat oriunde-mi suna;
Asa cum sunt soarele si luna, asa vom fi noi impreuna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu