Am invatat sa-nvat viata, privind in zare, catre mine,
Am invatat ca lumea asta inseamna, draga: TU, cu MINE!
Pierdut eram, lipsit de viata, am nascocit un inceput,
Aievea-n visuri imi purtam, acelasi chip, de timp pierdut!
Visam ca-n zare e lumina, ce-si poarta starea catre fapt,
Ca trenul asta e de vina, c-am devenit un strop inapt.
Visam sa intalnesc iubirea, sa scriu romante despre noi,
Sa cresc istoria divina, cersita adesea din nevoi...
Pierdut eram, un visator, un suflet negru, egoist,
Zburam spre cer, nepasator, dar o faceam tot timpul...trist.
Am invatat sa te iubesc, iubindu-ma! Te vreau iubire!!!
As vrea ca viata ce-o traiesc, sa mearga catre nemurire,
Sa nu decad, sa nu mai plang, sa-mi curm tristetea printre nori,
Sa simt cum ma-ntregesc, zambind, cu tine numai in culori!
Am invatat sa te iubesc, sperand in vise calatoare;
Zburam incet, visand la tine, la chipul tau si-a ta splendoare...
Minunile se nasc si cresc, acolo sus, pierdute-n ganduri,
Dar se dezvolta-n inimi sparte si stralucesc doar in adancuri.
Am invatat sa-nvat viata, privind in zare, catre mine,
Spre chipuri ce decad si pier, din corul inimii divine.
In ai tai ochi gasesc un suflet, un visator, intr-un ocean,
Un aiurit strivit de valuri, precum un chip de portelan...
Crescut-am dintr-un strop de ploaie, purtat de vant, in nemurire,
Cerseam vazduhului un cantec, despre noi doi, despre iubire.
Acum cersesc inca o zi, sa te privesc, sa rad, sa plang,
Sa-ti simt caldura, s-o respir si sa fugim, purtati de vant!
Am invatat ca, lumea asta, inseamna, draga: TU, cu MINE,
Iar tot ce fac, are un scop: sa ai mereu zile senine!
Sa uit de egoism, sa pot, sa uit de mine, cand te vreau,
Sa te sarut, sa-ti mangai trupul, mereu in inima-ti sa stau,
Sa fiu un inger ce-si strecoara magia noptilor de mai,
In colturi subrede din cer si s-alergam, nebuni,prin rai.
Ochii-i inchid si te visez, cum te sarut si-n brate-mi cazi,
Dansand in ploaie-n clar de luna, cu tine-o zi, e un nou azi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu