miercuri, 18 ianuarie 2012

Living in a world without you

Nu stiu ce m-a apucat, dar am intrat intr-o stare din aia de care e mai bine si mai simplu sa te urci pe pereti, decat sa rezisti in ea! :))
Cu 2-3 melodii de dragoste, triste (fara adresa speciala), mi-am facut rost de o incandescenta absurda, o tresaritoare de inimi, care ma poarta pe taramuri ce nu voiam sa mai ajung. Dar...omul si-o face cu mana lui, nu? Ce-i drept si melodiile astea sunt superbe, au niste texte patrunzatoare si...nu ma pot abtine sa nu le ascult!

(Voltaj: Acolo; eu cu mine, Iarna; Scrisoare; Vara trecuta, etc, etc ). Sunt piese cu adevarat superbe!!! Chiar mi-a fost dor de voltaj, cu toate ca...indirect, m-au pus iar pe ganduri. :))
Cum ziceam, omul si-o face cu mana lui! :) Ascultandu-le melodiile, m-am dus iar inspre intrebarile ce nu reusesc sa-si gaseasca raspunsul corect...
De ce oare, desi incerc din rasputeri sa dau tot ce am mai bun din mine, nu reusesc sa multumesc persoana potrivita? Poate si pentru ca nu e ea cea potrivita. Pentru ca ea nu vrea lucrurile pe care eu sunt dispus sa le ofer, fara sa stau pe ganduri. Sau poate ca...eu nu stiu sa le ofer, asa cum si-ar dori ea; avem stiluri diferite de comunicare. Nu stiu ce sa spun! Cert este ca mi-e dor si doare, dar ma bucur ca inca sunt capabil sa sufar! Stiu. Suna ciudat, dar chiar ma bucur ca inca sunt capabil sa simt, sa daruiesc, sa privesc in mine inusmi, prin ochii celorlalti si ma bucur ca reusesc sa fiu eu insumi, desi cine trebuie, nu vede, sau nu vreau sa vada sau...nu ii place ce vede. Eh, noi sa fim sanatosi, nu? La momentul potrivit, vom intalni persoana potrivita! :) (sau eu o voi intalni, ptr ca eu ma plang intr-una, pe aci :)) ).

Da. Ma plang! Ce altceva as putea face? :)) Macar asa stiu ca ma descarc si tot asa stiu ca daca imi voi aseza gandurile pe "hartie", tot eu voi veni cu solutiile, pentru ca...I'm a smart guy! :D
Deja ma simt mai bine! :) Hmm... de-ar fi atat de simplu...

Ar putea fi simplu, mi-a putea reveni, as putea uita, m-as putea retransforma, m-as putea metamorfoza, dar...parca nu mai e atat de simplu. Mi-e ciuda ca e rece afara si nu pot iesi la alergat, asa cum imi place sau ca nu pot iesi sa ma plimb prin parc sau locurile de joaca ptr copii (:D) sau sa ies cu rolele, sa imi mai fac rost de cateva julituri! :)) Azi ma uitam pe net si mi-am propus sa merg si sa iau lectii de dans. E putin cam ciudat sa fac asta, dar as incerca! As incerca pentru ca muzica e singura partenera care ma satisface oricand, fara sa fuga de mine si de aiurelile mele. Muzica e singura care ma poate imbratisa si care ma poate departa, in acelasi timp, prin stilul ei si "felul" ei de a fi.

Am inceput cu "Living in a world without you - The Rasmus", am trecut si prin Voltaj, iar acum am ajuns la declaratiile lui Bruno Mars "Only when you're lonely", care spune asa: "now I'm stronger,/ I don't need you any longer..." Poate ca nu mai am nevoie de o "Ea" anume, dar tot am nevoie de "ea", sa o iubesc, sa o protejez, sa o fac sa zambeasca, sa o tachinez, sa ne purtam amandoi ca doi copii...., sa ii arat ce simt, sa ma descarc, sa ma dedic ei si numai ei! :) Sweet dreams, kiddo! :)) Stiu, I'm a dreamer, but this is who I am and I don't wanna change!
Deocamdata iubirea este crezul meu si stiu ca nimic in lume nu m-ar face sa imi schimb acest crez! Nimic!!!

Nu ma vreau sa scriu nimic. Cred ca am sa ma opresc aici! Stiu ca Alexandra Burke si Bruno Mars spun ca: u better stop the madness, before I explode!"
Tot timpul caut sa am un mesaj care sa ma incurajeze, desi de multe ori aleg partea care ma caracterizeaza, partea pe care fetele nu vor sa o vada. :D Cica fetele vor un om puternic, nu un...pangacios, care isi pune sentimentele pe tava aia de argint. Eh... So what? Voi fi puternic, daca ma vei lasa sa fiu! :) ...dar pana atunci, voi fi asa cum vreau sa fiu!
Nu mi se pare o slabiciune sa spui sau sa arati ca esti sensibil (eu unul asa ma vad :D), nu e nici macar un defect, cu un plus pe care "ele" il cauta, dar nu il accepta pe moment! Uuuffff... Oare de ce ma comport asa? Trebuie sa ma transform si eu intr-un insensibil, ca asa sigur nu voi mai suferi! :P

Pana una-alta, voi continua sa imi urmez un alt crez, pe care il "tin" la mess (status) si anume:
"NU VOI FI UN OM OBISNUIT, PENTRU CA AM DREPTUL SA FIU EXTRAORDINAR!!!"
Unii vad o aroganta in aceste cuvinte, dar eu vad puterea care ma ridica spre cer! Este scanteia ce imi da un suflu nou... Este viata care imi lipseste! :)

Cu totii suntem extraordinari! Fiecare dintre noi meritam cel putin o sansa; fiecare dintre noi avem un calibru special, care ne face sa fim unicii doritori de comun! :)
Cel mai simplu este sa privesti in adancul sufletului tau si sa vezi persoana extraordinara ce salasluieste in tine, sa vezi cat de deosebit poti fi, iar daca cei din jur nu vad asta, nu e vina lor! Vina ta in nici un caz nu e!!! Doar ca...tu si ei nu sunteti compatibili! Atata tot! :)
Ce frumos este sa iti deschizi inima, sa privesti in sufetul tau si sa vezi stropul de magnitudine din tine! De ce sa fii un om mic, cand poti fi un om mare? De ce sa suferi, cand stii ca poti zambi? De ce sa pierzi timpul cu nimicuri, cand stii ca poti avea lucruri marete si infinite? De ce sa te limitezi la o pagina, cand poti avea carti, cu nenumarate texte inteligente si inteligibile? De ce sa alergi dupa himere, cand stii ca realitatea e chiar dupa colt, la doi pasi de tine? De ce sa fii altcineva, cand poti fi tu insuti??? De ce???

Uite asa ma vindec mai mereu: incerc sa descopar extraordinarul din mine! :) El exista, dar de cele mai multe ori il neg sau il ignor... "(Am sa pun fraza asta la timpul trecut, pentru ca am incetat a ma mai ascunde de mine!) O mica mare bucatica ce zace in mine, se cere afara. Vreau sa o descopar. :) Incearca si tu!!! :)


Un comentariu:

  1. Danaila Alexandra22 ianuarie 2012, 22:42

    "Speranta nu e un lux, ci o datorie. Sa speri nu inseamna sa visezi...ci sa-ti transformi visele in realitate. Binecuvantati sunt cei ce viseaza vise si sunt dispusi sa plateasca pretul traducerii lor in realiate. Cat despre mine, nu aleg sa fiu un om obisnuit. Este dreptul meu sa fiu cat de neobisnuit pot. Sunt in cautarea prilejului, nu a sigurantei. Vreau sa-mi asum un risc calculat, sa visez si sa construiesc, sa cad si sa reusesc. Refuz sa-mi vand imboldul de viata pe nimic. Nu-mi schimb libertatea pe binefaceri si nici demnitatea pe o mana intinsa. Nu ma voi pleca inaintea nici unui stapan, nu ma va coplesi nicio amenintare. Mostenirea mea este verticalitatea, mandria si curajul de a gandi si de actiona pe cont propriu."(Napoleon Hill-„Think And Grow Rich)

    RăspundețiȘtergere