Fac ce fac si am cuprinde starea nasoala... Fac ce fac si dau peste unii care ma dispera, peste altii care ma fac sa ma simt singur si trist, peste unii care insista sa se comporte ca niste idioti, astfel incat sa ma faca sa ma simt dezamagit de ei, de comportamentul lor si de....mine, pentru ca insist sa le fiu amic! Uneori ma simt vinovat pentru ceea ce sunt, ma simt vinovat pentru ceea ce nu sunt, iar alteori ajung sa ma simt penibil pentru ca insist fie sa cersesc prietenia cuiva, fie sa ma mint ca simt "ceva" pentru "cineva", dar...am ajuns la concluzia ca unii nu merita nimic!!!
Am incercat, nu de putine ori sa ma uit pe mine, sa ma prefac ca sunt ok, sa ma prefac ca zambesc, sa ma prefac ca ma simt bine si asta doar ca cei de lnaga mine, in special cei pe care nu ii suport, sa nu se simta lezati de prezenta mea insuportabila la adresa lor... Uneori mi-e ciuda pentru ca glumesc si nu sunt inteles sau pentru ca insist pentru prietenia unora, asa cum ziceam mai sus. Nasoala treaba! Tot ce imi ramane de facut e sa...ma axez pe lucruri care imi plac, lucruri care ma fac sa ma simt bine si sa incerc sa ii ignor pe cei care ma fac sa ma simt aiurea.
E greu sa fii inteles atunci cand...te simti atat de singur, uneori ajuns la limita insuportabilului, iar alteori parca imi vine sa...plang si asta doar pentru ca realizez ca prietenia e o carte foarte rara, un diamant nepretuit, o comoara pe care nu ti-o poate oferi oricine!!! E enervant sa ii vezi pe unii cum se comporta, cum te privesc de parca ai fi pribeag in tinuturi matusalemic-desertice, e foarte stresant sa traiesti in zona rasului isteric, a comportamentului de tzanc alintat; uneori cand vad pe cineva ca se comporta asa, imi vine sa...ii dau doua palme peste cap, sa se calmeze, pentru ca nu suntem obligati sa ii suportam! E greu de inteles. Poate ca si eu, uneori, imi dau seama ca sunt greu inteles, poate ca sunt mai ciudat, poate ca sunt insuportabil pentru unii, arogant sau...port o alta caracteristica nedefinitorie, dar...nu o fac pentru ca asa sunt eu, ci pentru ca am momente in care as vrea sa urlu de...durere! Durerea este data de singuratate; se zice ca nicio boala nu este mai grea decat singuratate si am ajuns la concluzia ca asa e!!! Daca nu iti traiesti viata, nici nu stii cand a trecut si ce ai facut cu ea; asta doare cel mai tare...
As vrea sa pot face ceva, dar nu stiu ce. Momentan sunt in criza de idei, sunt in criza de curaj, sunt in criza de...un zambet sincer si cald! Cei mai multi nu inteleg de ce sunt asa si asta pentru ca nu vor sa stie; mai am putin si dau in depresie... E destul de enervant ca, desi am o stare nu tocmai buna, mai primesc tot felul de acuze care ma deprima si mai si! As vrea sa pot face ceva ca sa imi revin, as vrea sa intalnesc pe cineva care sa ma inteleaga si sa aiba curajul sa ma accepte asa cum sunt, sa nu ma mai trateze cu indiferenta. La prima vedere nu pare a fi asa, dar asa ma simt: tratat cu indiferenta!!!
In ultimii ani am intalnit tot felul de oameni, care mai de care mai interesanti si am ajuns la concluzia ca ma dispera milogii, cei care cersesc ceva anume, fie atentie, fie materie, fie...orice altceva! Ma simt atat de trist in momentul de fata inccat simt ca si eu contez, ca si eu am importanta, ca si eu vreau atentie, afectiune; in cateva cuvinte, vreau sa fiu apreciat, respectat si divinizat de o singura persoana!!!
Nasoala treaba! Se mai trezeste cate unul sa imi spuna ca nu stiu ce vreau, ca sunt prea pretentios, ca bla, bla, blaaaaaa.... Uneori ma simt de parca nici nu as avea dreptul sa imi expun parerea, ca si sar unii cu gura, ca eu trebuie sa fiu sfant, nu am voie sa vorbesc prostii, nu am voie sa fac aia sau cealalalta.... Oricum nu ma intereseaza ce zic "aia"; a trecut ceva vreme de cand nu m-a mai interesat ce zice lumea! Eu stiu ce vreau si...stiu bine ca nu vreau luna de pe cer; vreau doar sa fiu happy! Vreau sa ma simt HaPPy, langa cineva, vreau sa...gasesc indicatorul rutier pentru autostrada mea!!! ...in momentul de fata, indicatorul meu rutier este "a tear", adica o lacrima. Poate ca nu fizica, dar metaforica, ea exista si sta bine infipta de ceva vreme, sta ca un junghi in inima mea! E atat de....nasol, e atat de....trist, e atat de...rece!
Ma simt atat de mic si neajutorat, lipsit de vlaga, de curaj, de.... viata... :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu