miercuri, 13 noiembrie 2013

...de închiriat. Pentru vânzare.

Mi-am luat acea tolbă, despre care îți spuneam, și am pus în ea toate cele o mie de gânduri despre tine. Mi-a luat ceva timp să le alerg pe toate, să le încătușez și să le înrămez. Dar am reușit. Am reușit să dau năvală peste mine, să-mi socot fiecare îmbucătură de oftat, care îți era adresată. Am reușit.

Pusesem, în inima mea, gânduri mărețe, piedestaluri și altare de închinare, plus alte câteva zeci de ritualuri care aveau un singur obiect (în veci nu ai să ghicești care). Găsisem mici râulețe, din care aveam să mă adap cu nesaț, să-mi sting setea de tine, să-mi spăl toate îndeletnicirile de om neghiob. Dar au secat. Ele au secat, pentru că nu au mai fost lacrimi care să le țină în viață, să rămână niște curgătoare fără de oprire; au dispărut și ultimele surse lichide.
Toată averea mea era un spațiu imens, o magazie în care erau depozitate toate sentimentele mele, adresate ție, acolo erau toate trăirile despre nopțile albe, desenate în tabele, numerotate până la infinit, doar că și infinitul și-a găsit numărul.

Nu. Nu sunt genul care să fie cucerit de un picior sau un sân dezgolit, nu sunt nici fanul dansului lasciv, pe care îl promovezi cu atâta îndârjire. Dacă m-ai cunoaște, ai ști că prețuiesc mai mult de atât.
Mereu mă voi lăsa pradă îmbrățișărilor din toiul nopții, ale atingerilor divine, atunci când se crapă de ziuă și a surâsului de „Bună dimineața”, atunci când deschid ochii, pentru prima dată în zi. Abia atunci începe viața, abia atunci mă atinge minunăția unei noi zile, alături de tine, despre tine și pentru tine.

Oare tu mai crezi în nemurire? Eu nu mai cred. Am pierdut-o pe undeva și am rămas doar cu jumătate de suflet.
Acum stau și mă întreb: la ce bun să târâi după mine o tolbă plină cu nimicuri? Nimicuri se găsesc la tot pasul! Pune un preț pe inima mea, iar eu îți voi spune dacă (mai) e de vânzare. Încearcă, draga mea! Atinge-mă, îmbrățișează-mă, sărută-mă, simte-mi pulsul, găsește-mi licărirea din privire, toarnă puțină viață în inima mea ruginită. Încearcă să vezi dacă mai funcționez, dacă mai sunt valabil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu