Un alt eu.: Just a story...

Inceputurile anotimpului alb aveau sa aduca un inceput de poveste in viata a doi omuleti, dar cum orice inceput are si un sfarsit, stau si ma rasfir nevolnic in acorduri muzicale, dar in nici un caz muzici de iarna, de sezon, ci pur si simplu melodii, aparent de relaxare si de reeditare a sufletului meu.

Acesti doi omuleti de care iti vorbeam, aveau sa perceapa iubirea in mod diferit, fiecare intelesese ce a vrut din aceasta simpla idee. Inceputul a fost simplu: s-au vazut, s-au placut si s-au decis sa inceapa un nou pas, de data aceastea, impreuna! Inimile lor zburdau in ritmuri divine de cupidoni insirati schematic pe anexele de aer, din inima norilor pufosi, povestind si cantand iubirea asemeni unui moment mirific, unic si divin! Inimile lor pareau ca vor sa fuga impreuna spre taramuri nedescoperite, pareau sa redescopere transformarea teatrului universal, aparut din intruchiparea spatiului shakespearian, intr-o noua poveste de magie... EU si TU s-au transformat in NOI! Doua trupuri adaposteau o singura inima, iar in acea inima isi avea lacasul flacara dragostei! La inceput era micuta, infima chiar, dar pe zi ce trecea, flacara devenea tot mai intensa si mistuitoare, devenea un scop... Sarutul.. Ah, sarutul! Buzele se apropiau incet, daruindu-si umiditatea si caldura chipului celelalte persoane, iar momentul in care acestea se intalneau, facea ca ritmul inimii sa creasca, zbatandu-se nebuna in piept, de parca voia sa evadeze si sa se arunce in bratele celelalte inimi... Pasiunea, dorinta, daruirea, erau ingredientele prin care buzele aveau datoria de a starni nebunia dorului, de a da viata unicitatii.

Imi aduc aminte privirea ei, atunci cand el ii zambea! Nimic in lumea asta nu ma facea sa ma indoiesc ca ar exista o iubire mai mare decat ceea ce traiau ei: ochii ei de copil isi arunca privirea in adancul oceanului ochilor lui, scufundandu-se ca o sirena in ei, inecandu-si existenta in acea mare insorita, calda si divina... Era atat de fericita, era atat de...multumita ca in sfarsit gasise pe cineva care sa ii impartaseasca crezul, gasise pe cineva care avea idealuri inalte si nobile, iar cel de langa ea o pretuia mai mult decat orice, mai mult ckiar si de cat propria lui persoana! Nu pot sa uit acea privire, nu pot sa uit zambetul care se furisa in coltul gurii ei, atunci cand il privea lung. Lumea, timpul se opreau in loc, doar ca ei doi sa isi poata darui unul, altuia sufletul, zi de zi! Si mangaierile lui... Adora sa o mangaie, sa o stranga tare, tare in brate, pana ce ea isi pierdea suflul. Parca isi facuse o pasiune din asta, ori de cate ori avea ocazia, o strangea tare in brate, ii asculta respiratia ce cadea pe pieptul lui gol si tot ce voia el era sa o faca pe ea sa inteleaga ca nimic nu era mai de pret in lumea asta, decat ea; singurul lucru pe care i-l putea oferi, era inima lui si tot ce astepta in schimb era...inima ei! Mangaierile indelungate, saruturile in rafale, privirile indelungate aruncate unul altuia si imbratisarile.....pareau sa duca la redefinirea eternitatii iubirii! Iubirea... Este o nebunie? O iluzie? Un stil de viata? Poate o obisnuinta banala? Nu stiu ce este...

Timpul petrecut impreuna, orele pierdute unul in bratele celuilalt, ii facusera sa isi creeze planuri; se gandeau deja la ce vor face peste...un an, peste 2 ani si totul parea atat de frumos, atat de minunat, incat nimic nu ar fi putut patrunde in viata lui cea perfecta! Dar cum nimic nu este perfect, nimic nu dureaza o vesnicie, isi facuse aparitia fatidica zi in care...ea ii spuse ca...nu mai simte nimic pentru el...

Acesta a fost sfarsitul!

Ce nebunie! Ce viata! Ce veste! Spusele ei il lasa tacut cateva minute bune, iar lacrimile, care la inceput erau calde, de bucurie, acum devenisera reci, de gheata chiar.. Nu isi putea stapani lacrimile, iar tot ce a putut spune in acele momente a fost: Nu mai simti....nimic? Nimic? In timp ce repeta aceste cuvinte, inghitea greoi, de parca ceva ii intrase in gat si nu il lasa sa respire... Inima parea ca vrea sa o ia si ea la sanatoasa, sa fuga unde o vedea cu ochii! Pur si simplu nu ii venea sa creada ce auzise... De ce el? De ce tocmai lui i se intampla asta? De ce? De ce? De ceeee????? Statea pierdut, pe marginea patului si se tot intreba cu ce a gresit. Nimic nu ii venea in minte! A facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-i arata ce simte, incerca mai mereu sa o faca sa zambeasca, incerca sa ii demonstreze ca el...simte ceva puternic pentru ea: simtea ca o iubeste! Si totusi, de ce?

Un raspuns nu am! Stiu doar ca saracul omulet avea inima sfasiata de durere, in lacrimile lui se pierdea orice farama de speranta, nimic nu il mai interesa, nimic nu mai avea rost. Ea pleca. O vedea plecand! Era nepasatoare, nu avea remuscari, nu avea regrete, de parca...el nici nu ar fi existat! De ce trebuie ca lumea sa fie asa? Chiar nimic nu ii multumeste? Esti iubit, primesti afectiune, siguranta sentimentala, primesti garantia ca fidelitatea va fi cuvant de ordine, dar nici asa nu e bine?! Daca la inceput totul era atat e bine, sau macar era, credea ca era bine, era atat de...perfect, totul s-a schimbat doar in cateva clipe. De ce?
Se spune ca intr-o relatie cineva iubeste mai mult decat celalat... Oare nu era mai bine ca ea sa spuna de la bun inceput ce urmareste? E clar ca nu iubire...

Zilele treceau pe nesimtite... Ea nu a mai dat nici un raspuns! Defapt, de fiecare data, pana acum, el era cel care isi exprima dorinta sa o vada, sa vorbeasca cu ea, sa fie cu ea, sa isi petreaca timpul cu ea. Ea nu facea decat sa...ii raspunda cu jumatate de gura la sentimente, dar asta nu i-a dat de banuit ca s-ar putea ca ceva sa nu fie in regula, ci orbit fiind de atata iubire, prefera sa vada doar partea plina a paharului. S-a terminat! S-a terminat inainte de a incepe, dar....e timpul ca el sa treaca peste durere! Asta e... Acum...doar ea singura are de pierdut! Cum poti sa refuzi sinceritatea, increderea, intelegerea, armonia, momentele de tandrete care...nu lipseau mai deloc? Nu pot sa inteleg. Nu pot sa cred, pur si simplu! Tot ce stiu este ca el a inteles ce era de inteles si s-a decis sa mearga mai departe, sa treaca peste aceasta experienta, iar de regretat, nu regreta nimic, pentru ca totul a fost atat de bine, atat de frumos, atat de ....magic, totul, mai putin finalul care l-a facut sa inteleaga un lucru: nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca, decat acordandu-i libertate de a alege.

Ce reprezinta pentru unii acest cuvant: iubirea? Fiecare intelege ce vrea si se comporta cum stie... Unii refuza, fara insa sa stie ce anume. Doar aroganta, lipsa de incredere in ei insisi, incapacitatea de a te transpune in pielea celui de langa tine, ne impiedica de a vedea cu adevarat ce avem langa noi!