Am si uitat care a fost ultima zi in care am postat ceva. Intrebarea este: de ce nu am mai facut-o? Raspunsul vine la fel de prompt: Pentru ca nu a fost sa fie!
Chiar zilele astea aveam in minte cateva subiecte, relativ interesante, pentru cititorii de rand, dar mai ales, pentru bloggerul din mine. Voiam sa instaurez o "dictatura" a cuvintelor tari, care sa starpeasca nelegiurea cuvintelor de rand, aruncate pe ici-colo, doar de dragul de a fi "asezate" cumva.
Voiam sa scriu despre religie vs. stiinta, dar simt ca sunt urmarit de fanaticii religiosi care m-ar strange de gat, pentru ceea ce as avea de zis. Cert este ca opinia trebuie respectata, dar chiar de nu e respectata, ea tot opinie ramane! In viitorul apropiat voi dezvolta si acest subiect (iar intr-o masura, mai mare sau mai mica, tot de la iubire pornesc).
Incet-incet ma scald intr-o "apa" varatica, ca doar e sezonul, apa in care simtul moleselii este cuvantul de ordine: e vacanta, e soare, e mare/munte, e liniste, uneori e prea multa liniste. Linistea asta ma omoara, la fel ca si asteptarea! Am ajuns sa ador forfoteala de peste an, in care studentimea da tonul la viata si ora exacta, in aceasta mica "metropola" a Romaniei (e mult spus metropola, dar suna destul de bine). In momentul de fata, totul imi pare atat de lipsit de sens, atat de indepartat, atat de molatec si simt cum timpul asta se scurge incet de repede. Poate am impresia asta, pentru ca, in momentul de fata, organizarea si concretul lipsesc cu desavarsire din dosarul meu, usor prafuit, aruncat undeva sub patul neintelegerii statutului ce mi se atribuie. Cele aproximativ 30 de grade ma indeamna sa ma scald in noutate, sa imi desavarsesc fiinta lipsita de certitudine, sa ies din amorteala incendiara a nimicului de peste zi si sa ma afund intr-o aventura fara margini a conexiunii dintre ieri, azi si maine. Totusi, ceea ce fac acum este sa imi renasc dorintele de a reveni la un normal, de comun acceptat, printre intelesurile eului. Zi de zi ajung la aceeasi concluzie si anume: totul din jurul meu sucks! Uneori fac atat de multe, imi mentin fiinta vibratoare atat de ocupata, incat nici macar sfetnicul noptii nu ma poate linisti; alteori nu fac mare branza, dar nu pentru ca nu as avea ce face, ci pentru ca ceea ce fac mi se pare extrem de insignifiant si fara rost pentru ceea ce am fost "conceput si programat".
Urmarea inceputului meu este prezentul, urmat de viitor, dar totusi, imi lipseste ceva! Imi lipseste capacitatea de a ma intelege, de a intelege de ce fac ceea ce fac, desi ceea ce fac nu ma multumeste?! E trist sa ajungi la concluzia, ca desi, asa cum am zis mai sus, iti mentii ziua ocupata, facand o groaza de lucruri, iti dai seama ca totusi, nu ai facut nimic! Un vis costa, o imagine care trebuie creeata, costa, o dorinta..., costa si ea, iar toate acestea (plus inca multe altele, care se afla pe langa) au nevoie de constanta si atribuire; au nevoie de clarviziune, de un drum drept, cu optiuni, de o harta pe care sa fie trasate obiectivele, s.a.m.d. Incep sa ma enervez pentru ca fac ceea ce fac, dar nimic din ceea ce fac nu este concret!
In postarea de azi am omis, oarecum, subiectul meu preferat, pentru ca...pe zi ce trece, viziunea mea, in ceea ce o priveste pe EA, devine din ce in ce mai difuza, mai incetosata. Uit cum sunt, uit cum este, uit ce inseamna, uit sentimentul, uit natura ei, uit tot ceea ce tine de ea! :( Uneori, mi-e dor si doare, alteori, doar ma doare, dar nu stiu de ce si mi-e dor, dar nu stiu de cine/ce. Constat ca multi vorbesc in necunostinta de cauza, spun lucruri pe care nu le inteleg sau pe care nu le cred, traiesc asa cum stiu ei, dar macar traiesc, pe cand eu...nu as putea spune ca sunt atoatecunoscator, atoatestiutor, inteleptul inteleptilor, dar nu indraznesc sa traiesc, macar asa, de incercare, desi uneori as vrea, dar nu se vrea de partea cealalta... Ceata, se pare, va continua sa imi fie cea mai buna amica! Asa cum se zice din mosi-stramosi: am ceea ce imi doresc si ceea ptr care "indraznesc" sa lupt. Procentajul dezirabil, atribuit unui anumit obiect, unei anumite stari sau unei anumite fiinte, este cand favorabil, cand nefavorabil; cand pro sau contra. Indecizia este statutul care imi sta scris in frunte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu