sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Same old shit

Mi-ndrept privirea spre fereastra, spre cerul sec si masliniu,
Gasesc in zarea lui albastra, un chip pierdut, usor pustiu,
O lacrima ce-si plange dorul, se scurge-alene pe obraz,
Privirea-ti calda se usuca, in urma lacrimii de azi.
Durerea-I parca se ridica, spre culmile ascunse-n nori
Mirajul ei se stinge-n zare, stergand viata de culori,
Ma-nalt spre cer, in nemurire, ma pierd, te caut si te strig,
Si poate-mi singura placere e sa invat sa ma si sting.
Voaim ca al tau chip sa ma-nsoteasca, pe drumul catre nemurire,
Privirea ta sa ma-ntregeasca si sa renasc traind iubire!
Doar al tau chip, a ta privire si zambetu-ti imi dau fiori,
Iar noptile cu tine-n gand, ma duc spre cer. Dar tu cobori!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu