"este o dovada de lasitate sau de bun simt?" Cred ca pana la urma este o combinatie de altruism si de egoism (privit ca acel mecanism care lucreaza pentru binele ego-ului si nu neaparat ca nascator de rautate). Pe de o parte a iubi inseamna intr-adevar a vrea la fel de mult binele unei persoane pe cat l-ai vrea si pe al tau iar a renunta la ea pentru ca nu o poti avea are legatura cu a fi capabil(a) sa-i daruiesti orice, inclusiv libertatea. Concomitent tine de fericirea ta: daca persoana nu te vrea/te respinge (pentru ca asa e mai bine din cine stie ce motiv) ea nu iti va putea oferi caldura, caldura care iti alimenteaza fericirea, nu-ti va da acele puteri pe care ti le da un om care tine la tine - puterea de a fi curajos, increzator in sine, de a te lasa pe tine insuti sa fii tu, puteri de care egoul are nevoie. Candva am gasit argumente care ma faceau sa cred ca altruismul e doar un egoism mascat, ca ce facem pentru ceilalti facem pentru noi de fapt(pentru cum ne vom vedea pe noi insine in ochii acelei persoane, pentru stima noastra de sine, pentru o constiinta curata) si pana la urma mi-am dat seama ca lucrurile nu se separa, doar se amesteca, ca exista dorinta pura de a darui, fericire pura de a darui, fericire data doar de bunastarea celuilalt si nu si de a noastra. Concluzionand: este partial lasitate=autoconservare si este partial bun simt=live and let live. E un amestec aproape omogen. In plus intr-un cuplu autentic fericirea nu mai poate fi separata in a mea si a lui/a ei, e un bun comun.
"este o dovada de lasitate sau de bun simt?" Cred ca pana la urma este o combinatie de altruism si de egoism (privit ca acel mecanism care lucreaza pentru binele ego-ului si nu neaparat ca nascator de rautate). Pe de o parte a iubi inseamna intr-adevar a vrea la fel de mult binele unei persoane pe cat l-ai vrea si pe al tau iar a renunta la ea pentru ca nu o poti avea are legatura cu a fi capabil(a) sa-i daruiesti orice, inclusiv libertatea. Concomitent tine de fericirea ta: daca persoana nu te vrea/te respinge (pentru ca asa e mai bine din cine stie ce motiv) ea nu iti va putea oferi caldura, caldura care iti alimenteaza fericirea, nu-ti va da acele puteri pe care ti le da un om care tine la tine - puterea de a fi curajos, increzator in sine, de a te lasa pe tine insuti sa fii tu, puteri de care egoul are nevoie. Candva am gasit argumente care ma faceau sa cred ca altruismul e doar un egoism mascat, ca ce facem pentru ceilalti facem pentru noi de fapt(pentru cum ne vom vedea pe noi insine in ochii acelei persoane, pentru stima noastra de sine, pentru o constiinta curata) si pana la urma mi-am dat seama ca lucrurile nu se separa, doar se amesteca, ca exista dorinta pura de a darui, fericire pura de a darui, fericire data doar de bunastarea celuilalt si nu si de a noastra. Concluzionand: este partial lasitate=autoconservare si este partial bun simt=live and let live. E un amestec aproape omogen. In plus intr-un cuplu autentic fericirea nu mai poate fi separata in a mea si a lui/a ei, e un bun comun.
RăspundețiȘtergere:) mda, frumos spus! iubirea nu inseamna decat deruta!!! iubesti dar nu stii exact daca esti iubit...:P
RăspundețiȘtergereIrina, zi-mi, te rog, cine esti? :D te ocupi de blogspot sau...? ca nu inteleg.. :-??
e....frumos si inteligent comentariul tau!