Mai pune un lacăt culorilor roșii,
Mai strânge petale de urme măiastre,
Și lasă-mi fiiința să curgă agale,
Spre glii nearate, de inimi albastre.
Mai pune un lacăt gurilor rele
Și-alungă din tine imagini deșarte,
Aleargă, iubire, aleargă cât poți
Aleargă și du-te cât mai departe!
Mai pune un lacăt, dar pune și-o cheie
Să storc universul, cu susul în jos,
Să știu că există măcar o-ncercare,
Un alt infinit, ce-așteaptă ne-ntors.
Ce gânduri dilite, ce aere moarte,
Ce stropi aiuriți mă-ncearcă acum,
De parc-ai sfârși ideile mele,
De parcă aș fi pe ultimul drum!
Dar nu e așa! Nu e deloc!!!
Nu-mi poți fura creația, arta,
Nu-mi poți înșira iluzii, pe rând,
Nu te purta, de parc-ai fi soarta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu