Poate m-aș acuza de multe, dar nu sunt un schilodit sentimental, nu sunt un răufăcător care-și răpește sufletul, doar pentru a căpăta o recompensă. Nu sunt naiv!
În alte rânduri, cu alte ocazii, m-aș fi limitat în a mă sinucide spiritual, ori de câte aș fi avut ocazia, iar asta pentru că...mi-era dor de ea, de acea trăire de-o viață, trăire nebună, nebună de tot, pe care o numesc: IUBIRE.
Da, dom'le, mi-e tare dor de ea! Nebun să fiu să mă lipsesc de o așa comoară.
Când merg pe stradă, zăresc oameni, zăresc fețele lor, zăresc negura sau strălucirea din privirea lor. Unii sunt apăsați, pierduți, tăcuți, liniștiți și cât se poate de absenți, de ai spune că există doar cu trupul, iar mintea le este în altă parte.
Alții sunt nebuni și nebunatici de-a dreptul. Zâmbesc, râd zgomomtos, aleargă, cântă, dansează, au energie și se comportă ca și cum nu le-ar păsa de nimic. Ferice de ei!
De ce nu ar face-o? De ce nu s-ar comporta așa? Și eu aș fi la fel, dacă nu aș fi atât de...mort. Cu trupul sunt aici, pe pământ, dar mintea mea, inima mea, spiritul de viață sunt...undeva departe.
Unde sunt? Habar nu am!
O fărâmă din sufletul meu s-a dus să o caute pe ea, pe ființa atât de mult dorită, ființa pe care aș strânge-o în brațe, precum un nebun. Aș strânge-o în brațe, până aș lăsa-o aproape fără suflare, dar doar pentru ca să o readuc la viață, cu un sărut pătimș, un sărut apăsat de greutatea dorului, un sărut infinit.
Aș lua-o de mâini, și cu lacrimi de bucurie, i-aș săruta fiecare părticică a minunăției ei.
Aș privi-o în ochi, și cu siguranță m-aș îneca, mi s-ar pune un nod în gât, mi s-ar umzi ochii, stomacul m-ar strânge, ar lua-o raza, din cauza năzdrăvanilor de fluturi. I-aș atinge buzele, ușor, suav, și le-aș săruta cu o credință nestăvilită, așa cum aș săruta sacralitatea și..m-aș topi. Iar mi s-ar pune un nod în gât, iar mi s-ar opri respirația, aș simți că aș pluti, aș simți că o iau razna, aș vrea să urluuuu de fericireee!!!
Cu siguranță m-aș topi în marea ochilor ei, în privirea-i gingașa, inocentă, feminină, cristalină, penetrantă, cuceritoare.....,dătătoare de viață.
Oh, Doamne!
Uite de asta mi-e dor! Am simțit, cândva, și vreau să simt iar.
Dar oare te-aș iubi, dacă te-aș întâlni?
Zi de zi întâlnesc noi persoane, noi chipuri, noi tendințe, noi..arătări de iubit.
Atunci, stau și mă întreb: dacă te-aș iubi, de ce aș face-o?
Aș face-o, pentru că ești/ai fi: frumoasă, sexy, inteligentă, inoncentă, rea, arogantă, timidă, tăcută, aventurieră, plângăcioasă și lipsită de apărare, non-conformistă, stilată, senzuală, copilăroasă, matură, iubitoare, tandră, cuminte, perversă, nimfomană, responsabilă, educată, conștiincioasă, nebunatică, empatică,, răbdatoare?
Hmm.. E greu de spus, mai ales că nu ajungem să ne îndrăgostim de un anume lucru, ci ne îndrăgostim de un întreg. Mă îndrăgostesc de tine, pentru că ai un mod aparte de a mă face să mă simt...exploziv, plin de viață, plin de dorință, motivat.
Ar fi greu să aleg unul, două aspecte, la persoana ta, care m-ar face să te plac. Da. Ai citit bine: să te plac! Până la îndrăgostire și iubire, mai e cale lungă.
Totul ține de modul în care mă faci să mă simt, iar asta mă face să te iubesc nespus! Tocmai de asta te vreau. Te vreau, pentru că ai o putere necurată, asupra-mi. Mă faci să te vreau, mă faci să te divinizez, mă faci să te pun la mare preț, atât de mare, încât să te prețuiesc mai mult decât viața.
Fără tine, viața nu prea are sens, nu are valoare, nu are farmec și este o căutare, o neliniște continuă.
Cu tine, viața este mai presus de orice închipuire .
Tu = iubirea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu