luni, 2 noiembrie 2009

Pierdut in necunoscut



Ieri a fost ziua de nastere a unei fiinte pe care am ajuns sa o indragesc... Nu mi-am imaginat sa...ma simt atat de repede atat de..."ciudat", sa las, atat de repede, sentimentul acela extrem de placut, sa ma surprinda din nou; oare unde gresesc? De ce mi se intampla din nou acelasi lucru de care abia am scapat? ...oh, God, ma indragostesc, iar de cine nu trebuie!!! :( Ma gandesc ce oare-mi place la ea. Sa fie oare ochii ei atat de...senini, plini de viata, care-mi arunca sageti din alea "otravite"? Sa fie zambetul ei vesnic stralucitor,.., atat de molipsitor, care nu-ti da voie sa te indepartezi de minunatia asta de fiinta, atat de gingasa, atat de dulce, atat de...frumoasa! :X EA imi place pentru ca... avem despre ce vorbi, imi place zambetul ei, imi place latura ei umana, dar nu vreau sa mai vorbesc despre asta, pentru ca nu e bine deloc. :( Ce nu-mi place la ea? Faptul ca are pe cineva! De ce??? De ce mi se intampla asta?

Ma uitam in seara asta (defapt e aproape 2 noaptea; e cu totul alta zi), la "The heartbrake kid", cu Ben Stiller, unul dintre actorii mei preferati si...motivul pentru care ma uit la film,e... Malin Akerman, sotia (in film) a lui Ben. :D Evident, ca in orice film de prost gust, iubirea isi face si ea aparitia in scena... Iubirea... Dragostea de moment... Nesiguranta si nehotararea... Cine a vazut filmul, stie despre ce e vorba: o iubire, proaspat intalnita, o poveste de dragoste infiripata, cat de cat, intrun ciment probabilistic care...la un moment dat ia o turnura putin visata si anume, dragostea nu mai e ce a fost, ptr ca, partenerul (ea) nu este exact ce credea (el) ca e! Ma gandeam in timpul filmului...oare nu asa facem si noi? Intalnim pe cineva, ne indragostim nebuneste de acea persoana(in caz ca ne indragostim si nu ne prefacem ca sunt indragostiti, doar de dragul de a obtine...."ceva"), dar in timp incepem sa ii cunoastem toate miscarile, toate obiceiurile obisnuite sau neobisnuite, murdare, etc si...incet-incet, focul acela se stinge; ajungem sa displacem acea persoana, iar asta doar pentru simplul fapt ca nu am deschis, inca de la bun inceput, ochii! Am vrut sa observam doar ce ni s-a parut interesant! Trebuie sa recunosc ca asta mi s-a intamplat si mie... Acum cativa ani (vreo 3 la numar), am intalnit o fata, aparent foarte draguta, frumusica foc, desteapta si tot asa; m-am indragostit pe loc de ea! ...imediat, am cerut-o in casatorie! :)) glumesc..:P mi-am facut curaj, am scos-o in oras, am inceput sa ne cunoastem incet dar sigur (dupa muuuulte intalniri din alea romantice, cu trandafiri, lumanari, plimbari pe malul Bahluilui, :P). Imi placea foarte mult fata aia, dar (tot timpul exista cate un "dar"...deci dar care nu inseamna cadou :P) cunoscand-o, incet, dar sigur, incepeam sa ma indepartez de ea; nu parea sa fie deloc fata de care ma indragostisem... Era...timida, foarte timida, era rece, zambea rar, abia daca scotea doua-trei cuvinte pe minut, parea tot timpul nepasatoare, absenta, pierduta intro lume numai a ei, nu avea simtul umorului, iar eu daca nu glumesc, daca nu fac o farsa sau daca nu ma prostesc, cum fac de obicei, nu ma simt deloc bine. Ea ma facea sa ma simt: singur, trist, lipsit de idei, de imaginatie, incepea sa ma deprime si chiar sa ma ...dezguste, de fiecare data cand o intalneam, pana cand m-am hotarat sa nu ma mai intalnesc cu ea, asta, evident, dupa o discutie privind lipsa ei de combativitate, dorinta pe care nu stia sa si-o arate. Niciodata nu am inteles ce vrea de la mine , de ce se comporta asa... Ca si cum toate astea nu erau de ajuns, ma scotea din sarite, de fiecare data cand o sunam, imi zicea ca e ocupata si ca nu poate vorbi. Am inteles si asta! Ii trimiteam mesaje, pe telefon, kisses, versuri... Nimic! Niciun raspuns! Cand intram pe mess sa vorbesc cu ea, ea iesea..., de fiecare data; nu asa, o data sau de doua ori, ci de....FIECARE DATA!!!!! Ea imi zicea ca nu a vazut cand am intrat. Scuze penibile! Nici nu stiu ce sa ma zic. Timida, timida, dar totusi, de ce ma eviti? De ce ma ignori? De ce nu te intereseaza ce zic si ce nu-mi raspunzi??? La prima noastra intalnire imi si zice: "vai, stii? cand m-am despartit de prietenul meu, a plans atat de muuult dupa mine, a vrut sa ne impacam, dar eu nu am vrut!" si incepe sa rada... :-?? sincer sa fiu, m-am speriat putin, dar am tacut. Chiar nu stiam ce sa zic, dar mai ales ce sa fac! Inca de atunci mi-am dat seama ca nu va merge... Anyway, a fost o experienta greu de digerat si chiar imi era, oarecum, frica sa ma apropii de fete, din cauza ei. Nu stiu ce s-a intamplat! Poate a fost vina mea, pentru ca nu am stiut sa o fac sa ma iubeasca! Poate a fost vina mea pentru ca...nu am reusit sa o fac sa comunice, sa creem un canal de comunicare valabil ambelor parti... A fost vina mea, pentru ca...eram atat de indragostit de ea, incat totul s-a dus de rapa! :(

Filmul acesta mi-a adus aminte de acea perioada. Am inteles inca de acum ceva timp ca, fiecare dintre noi purtam cel putin cate o masca, iar dupa ce ne plictisim, incepem sa ne aratam adevarata fatza! Inca de atunci am zis ca e mai bine sa renunt la masca si sa ma comport asa cum sunt eu in realitate... Sa ma comport exact asa cum ma simt, sa zic ceea ce gandesc; sa fiu eu insumi. Cineva zicea:"Fii tu insuti! Viata e prea scurta ca sa fii altcineva!"; "... nu-ti fie teama sa spui ceea ce gandesti; nu-ti fie teama sa te exprimi si sa arati ceea ce simti!" Nu-mi este teama sa spun ceea ce gandesc, dar imi e teama sa spun ceea ce simt! :( mi-e teama ca nu voi fi acceptat.

"Trenul acesta pierdut, de ganduri si visuri desarte, ma duce spre necunoscut..., ma duce tot mai departe"...putin din Compact. Se pare ca un tren pleaca; l-am scapat...Va veni altul, alta destinatie, alta calatorie....Surprize, surprize!

"Stick with you" ...melodia asta o ascult acum; melodia fetelor de la Pussycat Dolls! e una dintre melodiile mele preferate. Ca veni vorba de melodii, zilele astea am ascultat nebuneste cateva melodii, vreo 4-5 la numar; le-am ascultat si le-am tot ascultat, iar dupa ce se termina melodia asta, voi reincepe sa le ascult... O prima melodie este "The Kill", apartine trupei rock "30 seconds to mars". Printre randurile acestei piese gasesc si: "marry me, marry me..."; nu stiu de ce m-am oprit la asta! Poate ca asta imi doresc... O alta melodie e "I got you", o melodie superba a Leonei Lewis, melodie primita "cadou" de la minunatia aia de fata de care...incet, dar sigur, ma indragostesc. :( ...ajung si la formatia Within Temptation, ce are ca stil un... gothic rock, melodia "Memories" si...ma opresc la Shayne Ward...it feels like no one ever loved me, until you loved me/it feels like no one ever touched me, until you touched me...no one, no one, until you!..."Until you". Toate sunt piese in care gasesc aruncata o bucata de...sentiment neinteles de nimeni,decat abia dupa ce e pierdut si regretat... Nici nu stiu ce sa mai zic! M-am cam saturat sa ma tot uit ba la unii, ba la altii, pe strada, la facultate, diferite localuri, etc cum se iubesc, cum sa imbratiseaza, cum se....manifesta intrun mod animalic atat de...ravnit de multi dintre noi! De ce nu putem fi simpli oameni care se indragostesc pur si simplu, fara sa sufere? De ce alegem sa fim atat de ipocriti incat sa facem mofturi, cand in fata avem pe cineva, dar ne dorim pe altcineva mai bun..., mult mai bun? De ce nu stim sa pretuim ceea ce avem? De ce alegem sa suferim? Practic asta facem. Din lipsa de modestie, alegem sa fim impocriti, alegem sa credem ca undeva, cineva ne asteapta cu bratele deschise, iar intamplator, acel cineva e Fat-Frumos sau Ileana Cosanzeana!!! Suntem niste IPOCRITI, niste PREFACUTI, niste...slugi ale propriei nesimtiri! Defapt, ce vrem? Ce cautam? Asteptam sa treaca o buna parte din viata, ca, mai apoi, sa ne plagem singuri de mila ca traim intro oaza de prostie, de amagire, de snobism, de fatzarnicie, de egoism...

Da...Sunt cuvinte putin cam...dure, dar asta suntem! Saptamana care a trecut m-am simtit mai prost, mai deprimat, mai...trist ca niciodata! :( As vrea sa pot vorbi cu cineva despre....nu stiu; despre orice... Despre ceea ce simt sau nu... Dar in schimb, aleg sa ma descarc pe aceste pagini... Aleg, acum, sa...ma pierd in cuvinte, iar dimineata sa o iau iar de la capat... Aleg sa sufar in tacere! :( ce-i cu mine, oare? De ce ma comport asa? De ce ma ascund? De cine ma ascund? :(

Un comentariu:

  1. secretul e sa fi iubit nu pt ceea ce esti, ci in pofida a ceea ce esti

    RăspundețiȘtergere