luni, 30 mai 2011

Intuneric

Daca as vrea sa strig, sa ma sting si sa pier,
Sa-mi smulg durerea si s-o arunc spre cer
In baza de date a inimii reci si moarte,
Spre lumea de vise perfide, desarte?!
Daca as vrea sa plang, sa m-ascund si sa cad,
In trupul fierbinte, al durerii din iad,
Sa ma nasc pierind, in fiece zi,
Oare, ma-ntreb: ce as deveni?

Stiu c-al tau suflet, e-un sfetinc nebun,
M-a dus spre neant, prefacandu-ma-n scrum,
Soptindu-mi-n zambet, ca lumea mea piere
Si tot ce am sa fac, e sa plang de durere.
Imaginea ta de inger divin,
Surasul tau dulce, alb si senin,
Privirea-ti albastra, scaldata in mare,
E visul meu, lipsit de culoare...

De ce ma incred in lumile moarte,
In scopuri ciudate, de care n-am parte?
De ce mai pretind c-as fi un soldat
Pe frontul de lupta al unui vis de rahat?!
Viata ma face sa cad si sa plang,
Sa ma nasc in dureri, apoi sa ma sting,
Sa fiu o parte a lumii de ieri,
O lume subreda, de nicaieri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu