miercuri, 21 iulie 2010

Vreau sa fiu OM printre oameni!

Ce inseamna sa fii OM? Ce nu inseamna sa fii OM? Ce ne impiedica sa fim ceea ce ne dorim? Ce ne impiedica sa visam?


Pentru a afla raspunsuri trebuie sa pornim de la intrebari! Fiecare dintre noi avem intrebari, dar raspunsurile intarzie sa apara si asta nu ptr ca nu ar exista, ci ptr ca incetam a le mai cauta...

Nu de putine ori ma trezesc dimineata cu un car de intrebari, care mai de care mai intrebatoare si, in timp ce ma echipez, ca sa plec la munci, incerc sa caut acele minuscule raspunsuri care ma chinuie! Ca si anonim, ma intreb mereu : "de ce? de ce eu? de ce mi se intampla iar, lucruri de genul?"



Ce inseamna sa fii om?

Hmmm... Chiar? Ce inseamna? Oare cati dintre noi stim cu adevarat sa fim oameni? Zi de zi lucrez cu fiinte care se vor a fi oameni, fiinte care isi cer dreptul si se roaga umanitatii sa au dreptul la rascumparea puritatii sentimentale! DA! Asta e! Asta inseamna sa fii om: sa simti! Ce se intampla atunci cand:

- esti bucuros, ca ai luat un examen, cand afli ca ai strans destui bani, ca sa iti poti lua o masina sau ca...ai castigat un meci de MZ, impotriva unuia dintro divizie superioara!

- esti trist ptr ca...: nu ai luat un examen, nu ai castigat la lotto, nu ai reusit sa strangi destui bani ca sa iti iei acuarele! :-??


Acestea sunt emotii, trairi de moment, dar aceste emotii nu te fac sa te simti om! Aceste emotii vor diparea si locul le vor fi luat de de altele mai captivante si din epoca prezentului!


Ajungem si la ideea trairilor de lunga durata. Acest trairi se datoreaza faptului ca ceva exista, acel ceva are viata, in viata noastra, are suflet, are zambet, are lacrimi, e viu!!! Sunt bucuros pentru ca: exista cineva alaturi de mine, care sa ma inteleaga, exista cineva care sa imi dea sfaturi sau sa ma sustina in momentele grele, sa ma pot confesa, sa pot plange pe umerii acelei pers, exista cineva care stiu ca este acolo doar pentru mine! Intelegandu-te pe tine insuti, ii poti intelege si pe ceilalti; vezi, mai intai, limitele tale, apoi incepe sa pui limite, vezi-ti neajunsurile, apoi incepe sa judeci pe altii! A judeca este foarte usor ptr cel care o face, dar foarte dureros pentru cel care primeste condamnarea!


OM esti atunci cand vei avea capacitatea de a asculta cuvintele mute(fara glas), capcitatea de a vorbi, dar numai in gand, capacitatea de a vedea dincolo de limitele imposibilului, capacitatea de a intelege fiinta de langa tine, fie ca este de natura umana sau animala! OM esti atunci cand plangi, pentru suferinta celui de langa tine, cand te bucuri pentru succesul celui de langa tine, cand stii sa accepti ca nu esti singur pe pamant si nu esti singurul care contezi! Iubeste-ti aproapele, mai mult decat pe tine insuti! Oare cand vom ajunge si noi in acea zona? Oare cand vom fi capabili sa dam, fara sa pretindem ceva in schimb? Sincer? EU cred ca niciodata, ptr unii, rareori ptr marea majoritate si des, ptr cei mai putini dintre noi...


Cand ne vom da seama ca mai exista cineva in preajma noastra si vom tine cont de sentimentele acelei/acelor pers, vom ajunge cat de cat in stadiul de a ne numi OAMENI...dar pana atunc, trebuie sa fim noi insine si...trebuie sa incercam sa ne vedem de lungul nasului!

Ziceam, mai sus, ceva de vise! Oare cati dintre noi stim sa visam? A visa nu este interzis, dar, uneori, ajungem in zona prostiei, o zona de care evitam sa ne indepartam... Avem dreptul de a visa, avem dreptul sa ne prostim dar o data cu drepturile, avem si OBLIGATII!!! Obligatia de a inceta sa ne tinem de un "vis" fara viitor, obligatia de a reveni cu viata, de pe taramul prostiei si de a incerca sa fim utili societatii, dar mai ales noua! Sa fim noi insine! Avem obligatia de a fi ceva in lumea asta, in viata pe care nu incetam sa o ponegrim, sa o denigram si sa nu ii intelegem intelesul.

E bine sa visam, dar trebuie sa stim cand sa ne trezim!


Eu sunt ala sentimental care tine cont de ceea ce se intampla in jurul meu si incerc sa ii dau importanta, chiar daca nu imi reuseste intotdeauna! Ma doare cand sufar, dar nu plang, ma bucur atunci cand am satisfactii, dar refuz sa o arat si asta nu ptr ca as fi ipocrit, ci ptr ca ma gandesc si la cel de langa mine. Poate in mom in care eu ma bucur ptr un succes, el sa fie invinsul si....in acel moment sufara, ptr ca a pierdut!

Uneori uit sa zambesc, uit sa iubesc, uit sa privesc lumea din jur, dar cand deschid ochii, cand imi revin in simtiri imi dau seama ca...viata e scurta si trebuie traita! Da, trebuie traita, dar nu asa cum o inteleg unii, ci trebuie traita cu folos...ptr cei de langa noi! pentru cei care sunt si pentru cei care vor fi, care vor urma!

La ce e bun acest lucru? Gandeste-te ca nu esti singurul care ar face asta; au facut-o si altii inaintea ta, dar tu nu i-ai dat importanta! A facut-o pentru tine, generatia viitorului....

Nu uita: fii tu insuti, pentru cei de langa tine!

Un comentariu: