Treceam prin gandurile-mi negre, rapuse de al tau fior,
Si prada ma lasam durerii, scaldat fiind de al tau dor..
Treceam prin roua diminetii, pe drumul catre a ta fiinta,
Spre lumea care ma apasa, purtata iar, fara credinta,
Treceam, uitandu-ma in zare, adulmecand minunea vietii
Asa cum zarea cea albastra, da o noua fata, diminetii.
Pios ma scald in ochii tai, pios tresar, suspin, dispar
Mi-astern un colt de tanguire, la poalele strainului hotar!
Ma rog de roua diminetii, sa nu mai planga, ca ma doare,
Ma rog, ca lacrima ei dulce, sa-ti poarte chipul sus, in zare,
Sa-si cante, cum o sti, iubirea, sa-si poarta recea nefiinta,
Catre un zbor spre infinit si sa imi curme suferinta.
Acum ma nasc, acum dispar, acum respir, acum tresar,
Acum imi pierd privirea-n tine, spre recele apus hotar
Iar toate inimile mele, curmate-au fost si 'nca mai sunt;
Sa nu fii tu, a mea minune, menirea mea pe-acest pamant?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu