luni, 16 ianuarie 2012

Oare ce simt?

Nu stiu ce simt, dar stiu ca ma doare!
Sufletu-mi plange si adoarme incet,
In timp ce o lacrima-mi se scurge pe piept,
Insotita de-un vis, tresarit din visare...

Lacrimile-mi sunt amici de prisos,
Privirea-mi se scalda 'ntr-o mare sarata
Iar tot ce visam, a fugit deodata
Spre pasii pierduti, in mireasmea din dos.

Ma las cucerit de mii de cuvinte,
Ma las presarat de chipuri fantoma
Ce-mi curg printre vene, intr-o oda "neoama",
Ca doar ele, acum, mai vor sa m-alinte!

De ce sa mai incerc sa caut, acel strop de nemurire?
De ce sa mai incerc prin vise, sa-mi inteleg trista gandire?
Doar tot ce am este la mine, iar ce-mi lipseste, e-un vis nebun!
De ce sa mai incerc iubirea? Cand stiu ca nu e nimeni pe drum...?!

Nu stiu ce simt? Poate ca stiu... Dar cui pasa?
Privirea mea e vesnic-nenteleasa....

2 comentarii:

  1. Did I tell you how great you are??!
    Well, you're amazing! You're wondreful! You're unbelievable! Am răsfoit, în mare, „viața” ta, dar în curand mă apuc să o citesc cap-coadă. Suddenly, viața începe să prindă culoare, thank you!
    Big big biiig strong hug! Take care! :-* >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmmm... Cuvinte de genul acesta, aprecierile pe care le gasesc aici reusesc mereu sa ma ridice (asta si ptr ca in ultima vreme sunt undeva jos, cu moralul). Merci mult, mult de tot!

    Nu stiu cat sunt de...si de....sau de..., dar in fiecare zi fac tot posibilul sa arat ca sunt OM! Nu stiu cat reusesc, dar nici ca voi inceta sa fac asta. :)

    Spor la citit si sper ca vei intelege ce am vrut sa spun, in fiecare rand, din acest blog! :P

    RăspundețiȘtergere