Cu un strop de viata-n mine, fug de lumea cea desarta.
Simt fiorii cum alearga, prin trupu-mi inmarmurit,
Simt cum inima-mi se frange, asteptand un rasarit.
Observ in juru-mi vise moarte, incununate de nimicuri,
Observ o ranceda dorinta, de tine transformata-n picuri...
Nimic in lume nu m-ar face, sa renunt iar, sa nu alerg,
Sa nu mai pot zbura spre ceruri, din vise sa vreau sa te sterg!
Zaresc in juru-mi mii de flori si simt parfumuri cum m-apasa,
Din sute de pale culori, mi-aleg culoarea cea mai stearsa.
Voiam sa nascocesc povesti, sa simt minuni nemuritoare,
Voiam s-alerg prin univers, s-aleg printesa mea c'-o floare...
O rosiatica culoare, cu stropi marunti de pasiune,
Cu o aroma ametitoare, o calatoare-n asta lume.
Se pare ca prin basme caut, prin dulci iluzii imi duc viata,
Ma pun in pat, un visator, si visator sunt dimineata.
Traiesc cand suflu, cand respir, traiesc prin umbrele durerii,
Mi-astern in fata vise false, si uit magiile placerii!
Ingerii decad intr-una, se zbat, se sting, isi pierd vieti,
Isi curma, dracu', fericirea, traind in negre dimineti.
Ii simt zburand cu aripi frante si cum se zbat, oftand de chin,
Croindu-si drum prin vai abrupte, purtati alene de destin.
Cu lacrimi isi hranesc fiinta, prin lacrimi simt ca pot zbura,
Si doar prin lacrimi si durere, credinta isi pot masura...
Ma-ntreb ce caut, de ce zbor? De ce razbat spre inainte?
De ce as vrea sa te gasesc? De ce ader la lucruri sfinte?
In zborul meu, e-atat de greu, sa simt lumina si culoare,
Privirea-mi cade impietrita si-mi simt fiinta muritoare!
E-atat de frig, mi-e'atat de rece, iar trupu-mi este inghetat...
De ce ma chinui sa te caut, cand stiu ca iarasi m-ai uitat?
Dar nu ma las! Am sa alerg, am sa-mi recapat propriul zbor,
Am sa te caut in nestire, pan'oi cadea rapus de dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu