luni, 6 februarie 2012

Cine/ce sunt EU pentru TINE? Eu te vreau. Dar tu?

Recent, mi-a atras atentia un articol dintr-un ziar, referitor la "experimentul" facut de un tanar american, privind viata lui sociala, cu ajutorul retelelor de comunicare. Omul a zis sa renunte pentru 3 luni la facebook, twitter, telefon si alte "instrumente" pe care le mai folosea, dupa ce a observat (asa cum facem si noi, dar...noi ne prefacem ca e totul bine) ca statul pe net, timp de 3-4 ore zilnic, verificand mesaje inutile, nu face altceva decat sa ii amplifice nevoia de viata.

Acum stau si ma gandesc si eu la ce am facut pana acum, in tot acest timp in care am utilizat fie facebook-ul, fie mess-ul. Ce-i drept, pe facebook am inceput sa intru din ce in ce mai rar. Daca pana acum vreo luna si ceva, intram zilnic si petreceam ceva timp, acum...intru o data sau de doua ori pe saptamana, doar de curiozitate, sa vad ce mai este nou.
Nu neg faptul ca am avut conversatii placute cu unii oameni, mi-a facut placere sa "revad" fostii colegi de generala sau liceu, sa depanam amintiri, dar...totul a fost pe moment, pentru ca acum lucrurile au revenit la normal, as putea zice.
Nu neg nici faptul ca am cunoscut si oameni interesanti, placuti, oameni de care nici nu aveam habar ca exista si cu care mai vorbesc din cand in cand.

Si totusi, toate discutiile cu si despre oameni se rezuma la un singur lucru: cine te cauta, inseamna ca ii pasa de tine!
Am incercat si eu, timp de o saptamana, un experiment asemanator. Am zis sa nu mai intru pe mess (sau daca intru, sa stau pe invizibil), apoi sa nu mai intru pe facebook si sa nu mai sun sau sa sms-esc pe nimeni. Rezultatul a fost unul nu prea placut pentru mine... Mi-am dat seama ca oamenii pe care ii credeam ca sunt alaturi de mine, oamenii cu care vorbeam, impartaseam idei sau dezvaluiri intime, defapt...NU EXISTAU!!! M-am simtit ca si cum as fi vorbit eu cu mine. E trist! Chiar patetic...
E trist cand ajungi sa iti dai seama ca ti-ai petrecut o parte din viata cu oameni...prefacuti?! (e corect asa) Este trist sa iti dai seama ca oamenii pe care ii placi, oameni pentru care ai fi dispus sa faci cat de multe, defapt, ei nu sunt in stare nici macar sa te salute! De asta este atat de trist... Trece o zi, o saptamana, o luna. Nimic!
Mai trist este ca avem curajul sa ne plangem ca nu suntem bagati in seama, ca suntem totalmente neglijati, cand defapt si noi facem acelasi lucru cu cei care sunt cu adevarat langa noi, in momentele bune si cele mai putin bune! Este trist ca alegem sa ii dam deoparte, pentru niste aspiratii iluzorii care nu merita nici cel mai mic efort!

Prin natura noastra, suntem niste ipocriti care ne meritam soarta si nimic mai mult!
De multe ori avem parerea ca judecand dupa impresii (dupa prima impresie), este cat se poate de corect si ca omul respectiv nu merita sa fie studiat, nu merita sa fie inteles; nu merita o a doua sansa!!!
Zi de zi, stai si ii asculti pe unii sau pe altii cum se vaieta, cum isi plang de mila, cum se dau cu capul de pereti, ca nu exista cinva pe pamantul acesta care sa le acorde atentia si iubirea cuvenita! Dar adevarul este altul. Cu totul altul! Sunt oameni care ar face totul pentru nou, ar da orice ca sa ne stie fericiti; ar intoarce munti, ar cutreera vai, ar indura multe si nespuse, doar pentru fundul nostru egoist!!! Suntem niste ipocriti fara masura si nimic mai mult!

Relatiile inter-umane, pe cat de simple ar parea, pe atat de complicate si de neinteles sunt! Oare de ce este asa? Oare de ce exista aceasta gandire primitiva care ne duce doar in jos? Oare de ce omul nu este capabil sa judece cu ceea ce are in capatana (asta insemnand sa aibe si altceva, in afara de...cenusa sau tarate)? Nu as putea spune. Si eu poate, de multe ori am fost ignorant, am fost de neinteles, am delasator; am fost idiot!
Acum, cat se poate de sincer, imi pare rau ca am esuat, in relatiile pe care le-am tratat cu superficialitate, relatiile de prietenie pe care le-am vazut drept agasante si ... "nu de mine", relatiile pasionale (unde pasiunea era singulara), cand nu vedeam decat paiul din ochiul celuilalt, dar nu vedeam barna din ochii mei.. :(
Chiar au exista oameni in viata mea, care ar fi meritat un catusi de putin efort, dar am ales sa nu misc nici-un muschi... Si ca tot ma plang ca nu am parte de iubire, au fost si fete care ar fi meritat cel putin o sansa, dar de fiecare data am vazut doar defectele si lucrurile marunte care le faceau sa fie imense (doar in ochii mei). Da. Nu pot decat sa regret faptul ca am fost atat de axat pe nimic!
Cineva spunea, intrebat fiind la apusul vietii, daca regreta ceva din ceea ce s-a petrecut in viata lui, din ceea ce a evitat sau nu a vrut sa faca, iar el a raspuns asa: "Nu regret nimic din ce a fost, pentru ca altfel nu mi-as fi dat seama de greselile pe care le-am facut!" Cu alte cuvinte, fiecare greseala facuta, este un pas inainte pentru a evita acea greseala si a face ceea ce este corect! Fiecare lucru facut, e bun facut si are menirea lui...
Mi-a mai placut mult, foarte mult si ceea ce spunea Edison despre incercarile lui de a gasi "magia" luminii (intrebat despre cele 2000 de esecuri/incercari de a gasi o solutie): "Nu am esuat de 2000 de ori, ci am gasit 2000 de cai prin care NU se "construieste" filamentul..."

Ei bine, zi de zi facem greseli, iar de multe ori facem aceeasi greseala de nenumarate ori, fara insa sa realizam ca putem face si ceea ce este corect! Defapt, tot ceea ce ne lipseste este...VOINTA!!! Perseverenta poate fi mama reusitei, daca intr-adevar ne dorim cu adevart un lucru care se merita, dar poate fi si...pierdere de timp, daca este concentrata pe un lucru care nu merita. Este bine sa perseveram, dar este si mai bine sa ne dam seama daca lucrul caruia acordam o atat de mare atentie merita efortul!

Revenind la "inceputuri', am inceput sa realizez, treptat, cine sunt cei pe care ii vreau cu adevarat in viata mea: sunt cei care ma vor, cei care ma cauta, cei care raspund, cei care nu se ascund dupa cires!
Prin urmare, singura solutie (implementata deja) este sa renunt, treptat, la facebook, mess si alte cai de comunicare. Probabil voi incerca un alt experiment, de ceva mai lunga durata, in care nu voi folosi deloc mess-ul (pentru ca doar acesta a ramas sa ma "intretina"). Voi incerca sa intru rar, din ce in ce mai rar, pana spre "deloc"...
Viata mea este dincolo de aceste gratii virtuale! Viata mea este alaturi de oamenii vii, oamenii care stiu sa aprecize ceea ce au alaturi si NU alaturi de prefacutii pe care mi-i doresc cu disperare, cei care te judeca din nimic, te judeca doar dupa aparente! Acesti oameni nu sunt...oameni, pentru tine! Acestia nu sunt decat simple pancarte, pe care le privesti, le admiri si le ridici spre cer, fara sa simti viata din ei, fara sa simti ca ei te vor, fara sa simti ca ei chiar te vad!

Ma voi pune sa fac curatenie in lista, pentru inceput, pana voi ramane doar cu...cine merita! Ma gandesc ca ar fi nasol sa raman fara omuleti. :)) Ei bine, nu-i nimic! Macar asa voi sti ca este cazul sa imi caut noi prieteni, pentru ca de simple cunostinte m-am cam saturat! :)
Poate ca nu m-ar fi deranjat sa ii am in lista, dar ma deranjeaza ca sunt atat de prefacuti, incat nu vad mai departe de lungul nasului lor; eu ce sa mai caut in viata lor, daca nu am existat nicicand?!
Fake life, fake world, fake friends = DELETED!!! :)

2 comentarii:

  1. total adevarat. viata virtuala ne acapareaza intru totul. ne culcam cu facebook-ul/messengerul..ne trezim tot cu acestea. uitam de noi si de lucrurile importanate si pierdem vremea navigand in gol.
    spor, bafta si ambitie sa ai la "curatenia virtuala"

    RăspundețiȘtergere
  2. Era o carte de economie pe care am citit-o acum cativa ani, de cuplul Allan si Barbara Pease si desi am avut destule cursuri legate de relatile interumane cartea asta cred ca da cele mai bune sfaturi in viata. Una din ideile pe care le zice si iti zic si tie e ca o sa bati la multe usi si o sa vorbesti cu multi oameni pana vei gasi un client (la viata noastra poti sa intelegi ca o sa fie multe persoane pe care o sa le cunosti insa fie ca vrei sau nu putini sunt cei pe care-i cauti cu adevarat si de care ai nevoie). In ceea ce priveste internetul problema e ca o relatie nu se poate baza pe asa ceva e necesar sa pastrezi legatura si cunoscund-o personal, multi vad internetul ca loc unde poti avea multe "roluri" si "imagini" ale propriei persoane sau o modalitate prin care poti spune sau face ceva fara sa te afecteze. Am scris cam mult si sper ca nu prostii.

    RăspundețiȘtergere