miercuri, 29 februarie 2012

Optiuni de... viata, in direct.

Uitandu-ma putin peste postarile din urma, imi ziceam in sinea mea ca mi-ar fi placut sa existe cititori carora sa se la placa ceea ce scriu sau sa ii intereseze cat de cat, astfel incat sa "depuna" petitii pentru a ma citit regulat. Unul dintre...nenumaratele visuri care imi naruiesc fiinta este/a fost acel de a scrie pentru o revista/ziar. Mi-ar fi placut sa stau in fata pc-ului si sa scriu tot ceea ce debitez, din observatii facute, binenteles.. Mi-ar fi placut sa pot face investigatii cu privire la X sau Y, astfel incat sa pot scrie despre acel lucru, despre acea persoana, despre acea idee. Imi dau seama ca nu senzationalul este cel care ma scoate din casa, imi dau seama ca nici inteligenta excesiva sau cultura generala iesita din comun sa fie componente lucrative care sa ma faca sa fiu deosebit, dar la fel de bine imi dau seama ca sunt un pasionat necunoscutului, al gandirii/meditatiei prelungite.

Vreau sa ma apuc sa scriu, dar ce sa scriu? Despre ce sa scriu? Intrand pe mess sau pe facebook, vad diverse statusuri, care indeamna la o activitate a gandirii. Unii nu se mai satura din a da sfaturi -ceea ce devine exagerat si extrem de stresant-, altii isi expun suferintele sau placerile -trairi de moment-, altii...(categoria cea mai nasoala si neinteleasa, din punctul meu de vedere) "spun" tot ce fac in acel moment: scriu; citesc; TV; ma scarpin in cap; la buda; cu gaina la coafor; stau rezemat de o frunza; s.a.m.d. Anyway, nu despre asta era ideea. Fiecare e liber sa faca ce vrea, sa spuna ce vrea, sa afiseze ce vrea, ca doar suntem liberi la exprimare, suntem mari, suntem maturi, suntem inteligenti si suntem vaccinati. Ideea era alta: ceea ce vad, ma inspira! De cele mai multe ori imi vine sa scriu despre iubire, despre sentimente, despre trairi. Alteori vreau sa scriu doar despre o idee care se refera la..., dar este o idee pe care o analizez, o procesez si o afisez in stil propriu. Cu totii facem asta. Cu totii gandim (mai mult sau mai putin).

As fi vrut sa pot spune ca sunt o persoana inteligenta, super-doxata, extrem de stapana pe fortele proprii, hotarata, iar enumerarea poate continua pana in punctul incetosat, dar recunosc ca nu sunt cat se poate de departe de acele enumerari din randurile de mai sus. Sunt un om simplu, cu idei simple, cu dorinte simple si cat se poate de comune, dar partea complicata vine tocmai atunci cand construiesc o lume complexa, din simplitate. Nu fac din tantar, armasar, dar uneori exagerez cu multe lucruri si am mult prea multe temeri. Poate mi-ar fi mult mai usor daca as accepta si as intelege simplitatea, dar perfectiunea este cea care ma ghideaza catre...departe.

Nu pot sa trec pe langa trairile de moment, care imi stau in coasta. Ma uitam la statusurile unor omuleti si ma intrebam: oare de ce se intampla asta? Oare de ce ne place sa suferim, auto-torturandu-ne??? Suntem niste masochisti notorii, care afisam niste masti simple, doar pentru ce cel de langa noi sa isi dea seama de ceea ce se ascunde cu adevarat in sufletul nostru. Cersim iubire, dar cand exista o persoana dispusa sa ne-o daruiasca, ii intindem spatele, pur si simplu. Ne plangem de mila, pentru ca un cutare lucru nu ne iese, dar defapt nu prea ne dam silinta acel "cutare" sa mearga pe un drum drept, catre o finalitate corecta, ci pur si simplu ne place sa ne plangem de mila, sa stam cu mainile in san si sa asteptam sa se modifice pozitia soarelui, ca poate asa ziua de maine va aduce o rezolvare fara efort. Vrem sa slabim, dar tot efortul pe care il facem este sa cautam retete de slabit si evitam pe cat posibilul mersul la sala, alergatul prin parc sau plimbarile. Vrem sa avem bani, dar ne multumim cu job-ul de rahat care ne aduce un minim existential, desi capacitatea noastra de efort, mentala si fizica, ne-ar putea aduce ceva mult, mult mai bun! Vrem o relatie, o iubire sincera si de durata, dar o asteptam sa cada de undeva din cer (cazul meu).

Stand cu mainile in san, nu vom schimba rotatia pamantului, nu vom mari ziua, nu vom incalzi vremea doar privind la soare; nu vom castiga la lotto daca nu vom juca! Unde sunt acele riscuri, pe care e bine sa ni le asumam, ca sa nu sfarsim in suficienta zilnica? Unde este acel curaj de a privi dincolo de noi, pentru a actiona? Unde este plusul de imaginatie, care sa ne faca sa indraznim? Unde este dorinta din vis?
Nu as prea indrazni sa ma intruchipez in persoana altuia, dar nu pentru ca nu as intelege acea persoana, ci pentru ca nu prea vreau sa fiu in pielea acelei persoane. Ma uit la cutare si ma intreb: daca el nu este fericit in acea relatie, de ce continua? Daca ea nu este multumit cu acel job, de ce nu indrazneste sa aspire la ceva mai inalt? Daca eu nu sunt multumit cu viata mea, cu realizarile mele de moment, de ce nu schimb foaia? Pentru ceilalti nu as putea raspunde, asa ca nu imi ramane decat sa raspund pentru mine insumi. Incerc sa iau totul, bucata cu bucata, incerc sa studiez si sa analizez totul, cu de-amanuntul, tocmai pentru a-mi da seama de importanta, de corectitudinea, de valoarea, de necesitatea lucrurilor, oamenilor, ideilor care graviteaza in jurul meu. Imi dau seama ca fiecare lucrusor are o oarecare importanta, pentru un anumit colt al fiintei mele, dar tot nu sunt multumit, asa ca tot ceea ce fac este sa caut acea organizare care sa ma ajute sa clasific importanta, in functie de nevoi!

Cutarescu are o anumita importanta, in viata mea, dar nu este o importanta vitala. Celalalt Cutarescu, apare si el in planurile mele, dar parca a trecut un timp de cand nu m-a mai bagat in seama, asa ca este bine sa ii modific statutul si asa mai departe, pana ajung sa imi dau seama, sa inteleg de cine am nevoie cu adevarat si de cine ma folosesc, pentru a-mi intregi fiinta (a ma folosi, nu in sensul de a nu-mi pasa de acea pers/acel lucru, ci in sensul de a cauta compania ei, pentru a-mi limita durerile, neajunsurile intrinseci). Ca exemplu, as putea spune ca...in seara asta simt nevoia sa ies, sa ma plimb, sa alerg, sa beau ceva, sa vorbesc cu cineva, dar nu am un prieten destul de apropiat pentru a face aceste lucruri, asa ca imi consult "agenda" sa vad cine este disponibil, cine vrea sa faca cu mine acele lucruri. E posibil ca azi sa vreau sa ies cu el, dar maine sa ies cu altcineva si invers: el/ea sa vrea sa iasa azi cu mine, iar maine sa iasa cu altcineva. Prietenii sunt prieteni doar atunci cand ai ceva in schimb sa le oferi. Cand nu ai ce sa le oferi, te uita, saracii, ca si asa au multe pe cap... Dar nu ii condamn. Cine mai pune pret pe prietenie, in ziua de azi?! De multe ori, daca nu ai bani, nu ai nici prieteni, dar exista si exceptii, binenteles.

Statusul cuiva mi s-a parut, pe cat de amuzant, pe atat de real: "Ai bani? Love story. NU ai bani? I'm sorry!" Oare cat de adevarat sa fie? Deocamdata, banii nu ma dau afara din casa, asa ca nu incerc marea cu degetul, dar se observa. Se observa cand cineva se uita la tine de parca ai avea raie. Banii conteaza si nu prea, pentru mine, adica..., daca se intampla sa ies cu o fata si domniei sale nu ii prea face placere sa incerce ceea ce ii ofer si o vad cum isi da ochii peste cap, intr-un moment sau altul, sunt momente mixte care ma incearca: fie mi-e sila de ea, fie mi-e mila. Dar nu e vina ei! E doar vina mea, ca nu am avut ocazia sa ma nasc intr-o familie instarita si nici nu am avut norocul ca matusa Tamara sa imi lase si mie ceva mostenire, iar tot ceea ce imi ramane este sa pun caramida peste caraminda, ca sa imi construiesc propriul palat. Exact! Nu ne putem trezi cu palatul peste noapte, asa ca e indicat sa muncim zile si nopti, ani de zile pentru a ne atinge telul. Baza unui palat majestuos incepe cu un vis, apoi visul se transforma in dorinta, iar nu dupa mult timp, dorinta incepe sa prinda curaj, incepe sa faca contur si sa se transforme in stare de fapt. E posibil ca la inceput sa mai cada cate o caramida, doua, dar nu e bai. E posibil ca concentratia din acel material sa nu fi fost indeajuns de amestecata sau poate sa fi folosit mai putin materiale decat cele indicate. Trainicia palatului se cunoaste odata cu fundatia.. Daca se intampla ca fundatiei sa ii lipseasca adevaratul "ingredient", atunci s-a dus dracului si palatul meu! Totul porneste de la un vis, dar acel vis trebuie sa fie original si nu impus.

Oare este cazul sa mai plang sau sa mai cersesc iubire? Sau poate sa mai incerc sa gust din amaraciunea timpului trecut? Cine nu te cauta, nu te vrea! Visul in care nu crezi, nu ti se potriveste! Daca haina pe care o porti este prea mica sau prea mare, incearca sa gasesti o masura potrivita! Motivul principal al existentei tale este...tu insuti. Nu pot trai prin ochii celuilalt, nu pot visa visului altuia, nu pot iubi un bolovan, nu pot vorbi cu un stalp de telegraf, nu-mi pot lega de brate doua frunze, in speranta ca voi zbura, nu pot chema langa inima mea o persoana care nu ma vrea.
Cunoasterea nu se refera la cantitate, ci la calitate! Visul ajuta, dar e nevoie de realitate pentru a-l infaptui... Realitate, credinta, pasiune, nebunie si oameni cu care sa pornesti la drum. E posibil sa reusesti si singur sa construiesti acel palat, dar va fi infinit mai greu (nu imposibil), va dura infinit mai mult si te va epuiza inainte sa realizezi ca defapt visul tau era de a avea pe cineva cu care sa-ti urmezi visul, cineva care sa te ajute, sa te sustina, sa te traga de maneca, atunci cand e cazul; cineva care...sa vrea sa imbatraneasca alaturi de tine, dar nu pentru acel vis, ci doar pentru...realitatea din tine!

3 comentarii:

  1. este adevarat si ce zici tu aici. sa stii ca eu ma uit des pe blogul tau, e frumos ceea ce scrii, dar sfatul meu este sa uiti aceea persoana spre care tinzi daca stii ca nu poti face nimic in a o cuceri. poate nu merita dragostea ta sau poate inca nu a vazut ce simti si merita sa faci un pas in a-i arata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca e chiar corect spus "exista". Intr-adevar, a existat candva, dar e undeva departe, in trecut! :) De ceva vreme nu mai exista nimeni, dar nu ptr ca nu as vrea sau ptr ca as avea pretentii exagerate, ci ptr ca... Hmmm.. Nu stiu. E complicat! As putea enumera 2-3 chestii, dar nu vreau sa ma "scuz" si sa las impresia ca nu stiu ce e cu mine. (stiu ca asa gandesc toti cei care nu inteleg ceea ce vreau sa spun, dar nu sunt aici pentru a da explicatii, doar de dragul de a ma "apara") :P

    RăspundețiȘtergere
  3. eu nu zic sa te scuzi, eu zic sa te uiti in viitor, eu am o vorba, "nu te merita" esti mai bun decat crezi, uita-te in jur, cata lume invidioasa si rea exista. fa un pas si ai sa vezi ca de undeva va aparea gingasia primavarii.

    RăspundețiȘtergere