Doamnă, domnișoară, divă.

Pentru ziua de azi nu voiam a mai scrie o iotă!
Prea multe flori, prea multe cuvinte copiate, originalitate ioc, ceea ce înseamnă că și sufletul e cam tot pe acolo, adică fad, delăsător, în căutare de clișee. Dar mai bine așa, decât nimic, nu?

Primul lucru care-mi veni în mine, despre femeie... Primul lucru. Dacă simți ceva, pentru o ea, în mod automat și suferi. Cu gândul ăsta m-am trezit azi.
Dar de ce asta? De ce suferință, când ea și ceea ce produce ea ar trebui să nu însemne nimic altceva decât fericire?
Din mai multe motive.
Nu mai simt acea puritate sentimentală, acea sinceritate din gândire, acele clipe și gânduri, cu și despre ea, care te ridicau pe cele mai înalte culmi. Totul pare atât de...tras la indigo și, așa cum spuneam mai sus, e o lipsă totală de originalitate.
Mă uit la unele domnițe care, mai mereu așteaptă să fie ridicate în slăvi, doar că nu prea au pentru ce să fie ridicate. Ele, prin al lor comportament, uneori buimac, alteori fals și mediocru, prin nesiguranță și nehotărâre sau printr-o aroganță dată de o închipuită frumusețe, se ancorează în fatalitate.

Astfel de domnițe se expun mult prea mult, vor să arate și ceea ce nu au, iar adevăratele domnișoare și doamne fug, se ascund, evită falsitatea, evită aroganța și indignarea, păstrează misterul, păstrează feminitatea, iar, poate cel mai important, păstrează decența. Astfel de femei merită ridicate în slăvi! Astfel de femei merită să fie adorate și îndelung prețuite, pentru că, astfel de femei știu să fie cu adevărat femei și sunt de neprețuit.
Astfel de femei admir eu cel mai mult!

De multe ori nu facem diferența între mulțimea de fete/femei pe care le zărim zi de zi, pentru că mai toate-s la fel. Toate vor să fie la fel și de asta, este mult mai ușor să copii, decât să fii original.
Un chip/trup frumos, cu  inimă mocirlită nu înseamnă mare brânză. Te simți atras de el, dar nu și îndrăgostit. Îl vrei pentru plăcerile propriului corp și nu pentru cele ale inimii. De asta nu înseamnă nimic.
Trupul se degradează, plăcerile fizice sunt și ele pe ducă, în căutarea altor frumuseți trecătoare, iar sufletul?! Ei bine, sufletul e degradat demult. Putregăit e! Și te mai întrebi de e om sau mașinărie..
Preferăm iubirile de plastic și nu pe cele de oameni! E trist.

Unde este rafinamentul? Unde este farmecul? Unde este senzualitatea? Unde este beatitudinea? Căldura, iubirea, copilăria, sinceritatea, inocența, integritatea?  Unde sunt emoțiile din voce, din priviri, din atingeri sau chiar din tăcere? Unde este bunul simț?
Puține femei mai știu să fie doamne/domnișoare. Feminitatea moare, atunci când îi mor cauzele, iar scopurile

Azi chiar e o zi însorită, plină de flori, plină de vise, se simte magie, se simte veșnica speranță, se simte și o mare recunoștință și mă gândesc că ar trebui să fie o zi cu multe zâmbete; așa o văd eu. Mărțișoare, ghiocei, îmbrățișări, poate și ceva lacrimi de mulțumire aduse divinității.
E o zi a femeii, o zi a doamnelor și domnișoarelor, e o zi a frumosului și specialului, e o zi a licăririlor sufletului și, de ce nu, a unei iubiri sincere.
Respect celor care-și prețuiesc, cu adevărat, comorile: soțiile, iubitele, mamelor!